Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 139/
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamantele, și împotriva Sentinței comerciale nr. 859/C din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantele, și personal și asistate de avocat, consilier juridic pentru pârâtul intimat Consiliul municipal Sibiu-Serviciul Public Administrare Cimitir Sibiu, lipsind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu nr. 7301/07.11.2008 din care rezultă că serviciile publice reglementate conform dispozițiilor OG nr. 71/2002 nu au obligația înregistrării în registrul comerțului; Bilanțul încheiat la 31.12.2007; Protocolul încheiat între Drumuri și Prestări Construcții Sibiu și Primăria Municipiului Sibiu privind predarea/primirea bunurilor ce vor constitui patrimoniul Serviciului public de interes local pentru administrarea parcurilor și zonelor verzi din Municipiul Sibiu și Serviciului public de interes local pentru administrarea Cimitirului Municipal Sibiu; Ordonanța nr. 71 din 29 august 2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local.
Avocatul reclamantei depune la dosar în susținerea apelului Sentința civilă nr. 703 din 25.01.1994.
Părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților natura litigiului și competența Tribunalului Sibiu de a judeca această cauză.
Pe excepție, avocatul reclamantelor arată că obiectul litigiului este chiria și este evaluabilă în bani și tocmai de aceea au formulat cererea la Judecătoria Sibiu.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea apelului așa cum este formulat. Consideră contestația împotriva dispoziției de evacuare ca legală și întemeiată și contractul valabil.
Reprezentanta pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată iar pe fondul cauzei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu ca temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 859/7 mai 2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Sibiua respins cererea reclamantelor, și având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Municipiului Sibiu să le lase liberă folosința spațiului închiriat acestora prin contractele încheiate pe o durată "de 5 ani, de la 1 ianuarie 2004, până la 31 decembrie 2008".
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul a reținut că prin art.8 din contracte, părțile au stipulat dreptul consiliului la reziliere în cazul în care bunul închiriat urmează a fi destinat altor scopuri de interes public; că prin Hotărârea nr.401/2006 Consiliul a stabilit o nouă metodologie de închiriere, la 6 iulie 2007 organizat o nouă licitație pe care au câștigat-o alte persoane, iar la 10 iulie 2007 înștiințat reclamantele asupra rezilierii contractelor, astfel că cererea nu poate fi primită deoarece conform art.969 Cod civil, contractul legal încheiat este legea părților.
Reclamantele au declarat apel susținând în esență, că judecătorul nu a cercetat cu atenție starea de fapt bazându-și sentința pe afirmațiile pârâtului nedovedite și contrazise de noile contracte de închiriere între persoane care nu sunt florari având alte ocupații au licitat spațiul cu scopul de speculă adică în intenția de a subînchiria spațiul la prețuri pe care reclamantele nu și-l pot permite.
Întrucât în cauză s-a invocat lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procesuale a Serviciului Public Administrare Cimitir, Primarul municipiului Sibiu, cu Adresa nr. - din 21 octombrie 2008, comunicat acestei instanțe că acest serviciu este înființat în baza unui act normativ special, OUG nr.71/2002 ca persoană juridică înregistrată fiscal și aflată sub autoritatea Consiliului local.
Pentru a cunoaște în patrimoniul cărei persoane se localizează bunul ce a făcut obiectul închirierii și între care părți s-a născut raportul juridic dedus judecății, este necesară rezolvarea cu prioritate, a excepției dirimante referitoare la persoana care deține legitimare procesuală pasivă și a calității de subiect de drept a Serviciului Public Administrare Cimitir.
În acest scop se reține că erviciile de administrare a domeniului public și privat suntacțiuni sau activitățiașa cum explică prevederile art. 2 menținute prin Legea nr. 3 /9 ianuarie 2003 de aprobare a nr.OG71/29 august 2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local.
Incontestabil, acțiunile sau activitățile nu sunt persoane juridice și nici nu pot fi dotate cu această calitate în baza unei hotărâri a consiliului local sau județean deoarece, Legea nr. 3 /9 ianuarie 2003 de aprobare a nr.OG71/29 august 2002 și ordonanța guvernului utilizează sintagma "operatori furnizori/prestatori de servicii de administrare a domeniului public și privat"ceea ce înseamnă că numai aceste persoane pot dobândi personalitate juridică.
Într-adevăr, art. 9 alin. 1 și art.10 din Legea nr. 3 /9 ianuarie 2003 reglementează procedura de înființare a serviciilor de administrare a domeniului public și privat și modul de organizare și gestionare directă, și indirectă sau delegată a serviciilor, iar art.12 utilizează același termen deoperatorpentru desemnarea societăților comerciale în care capitalul a fost vărsat de comuna, orașul sau județul care le-au înființat, a societăților comerciale cu capital privat și a societăților comerciale cu capital de stat și privat.
Pe de altă parte, art.11 alin.1 și 2 din legea prin care ordonanța a fost adoptată, distinge între prestatorul de serviciu din cadrul aparatului propriu al consiliului, și operatorul dotat cu personalitate juridică și buget propriu, organizat în subordinea consiliilor locale comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor municipiului B, a consiliilor județene și/sau a Consiliului General al Municipiului B, după caz, și având ca obiect de activitate serviciul public, specializat și autorizat conform legii.
În sfârșit, alin.3 fortifică reglementarea de la aliniatul 2 al aceluiași articol stabilind că, atât activitatea organizată în cadrul aparatului propriu al consiliului, cât și organizarea și funcționarea operatorului dotat cu personalitate juridică din subordinea consiliului, se subordonează regulilor din Regulamentul de organizare și funcționare aprobat de consiliul respectiv, care trebuie întocmit pe baza regulamentului-cadru de organizare și funcționare a operatorilor serviciilor de administrare a domeniului public și privat, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Așadar, Legea nr.3/2003 de adoptare a nr.OG71/2002 permite consiliilor locale și celor județene să organizeze un operator cu personalitate juridică și cu buget propriu, ceea ce înseamnă că trebuie respectate condițiile impuse de legea specială aplicabilă persoanei juridice.
În temeiul art.26 din Decretul Lege nr. 31/1954 o entitate colectivă (operator) are vocația la dobândirea calității de subiect de drept dacă are o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul public.
La aceste trei condiții, Legea nr.3/2003 de adoptare a nr.OG71/2002 a adăugat-o pe cea de-a patra, bugetul propriu.
Cum, în concepția Legii nr.3/2003 operatorul nu este un organ sau instituție care să aparțină puterii de stat și nici un organ central sau local al administrației de stat, nu devin incidente prevederile art. 26 lit. (a) sau lit. (d) din D - Lege nr.31/1954 întrucât acest mod de organizare era specific comunismului, economiei centralizate și subordonării administrative ierarhice totale a unităților administrativ -teritoriale.
Prin urmare, consiliile locale sau cele județene cu respectarea hotărârii guvernului la care trimite art.46 din Legea nr.3/2003 de aprobare a G nr.71/2002, pot organiza în subordinea lor persoane juridice de drept civil sau de drept comercial conformându-se, fie dispozițiilor OG. nr.26/30 ianuarie 2003 astfel cum a fost aprobată de Legea nr. 246/18 iulie 2005 privind asociațiile și fundațiile fără scop lucrativ, fie dispozițiilor Legii nr. 31/1990 după caz, doar aceste persoane având personalitate juridică și buget propriu conform dispoziții la care trimit inclusiv prevederile Legii nr. 3/2003.
De altfel, art.22 din Regulamentul ce formează Anexa 1 la HG nr. 955/15 iunie 2004 instituie răspunderea autorităților administrației publice locale de organizarea, administrarea și coordonarea activității cimitirelor aflate în subordinea acestora, urmând ca serviciile necesare colectivităților locale să fie asigurate în sistem privat de către unitățile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de locale, în sarcina autorităților administrației publice locale fiind atribuite infrastructura cimitirelor constând în platforme, drumuri de acces, alimentare cu apa, clădirea administrației cimitirului sau a crematoriului, iar acest serviciu urmând să fie prestat în regie proprie sau în cadrul sau prin delegarea gestiunii serviciului unui operator autorizat.
În speță, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că administrare și coordonarea activității cimitirelor constituie obiectul de activitate al unei persoane juridice organizate potrivit legii de Consiliul Municipiului Sibiu.
În concluzie, acest serviciu se află în regia proprie a pârâtului care se legitimează în această calitate procesuală dată fiind localizarea în activul patrimonial al municipiului a bunului în litigiu și în pasivul aceleași persoane juridice a obligațiilor derivate din contractele de închiriere cu reclamantele.
Cercetând pricina în fond, prin prisma acelor și lucrărilor din dosar se reține că apelul reclamantelor este fondat pentru considerentele de urmează:
În rezolvarea unui proces, judecătorul este dator să se raporteze la dispozițiile art.129 alin. 4 -5 Cod procedură civilă și în scopul aflării adevărului și a pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, să lămurească toate împrejurările cauzei și să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în stabilirea faptelor și a aplicării corecte a legii.
În speță, prin încălcarea dispozițiilor precitate și ale art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, judecătorul cauzei a apreciat greșit că licitația organizată de partenerul contractual al reclamantelor la 6 iulie 2007 avut un alt scop de interes public decât de închirierea spațiului în litigiu.
Or, din actele dosarului rezultă că pârâtul a denunțat unilateral contractele de închiriere încheiate cu reclamantele pentru a declara câștigători ai licitației alte persoane având același interes privat, de vânzare a.
În aceste condiții, se impunea aplicarea parității de tratament juridic față de partenerii într-un contract comercial, indiferent dacă una din părțile contractului este Consiliul local, interpretarea clauzelor contractului conform regulilor enunțate de art.977-985 Cod civil, și constatarea culpei contractuale a locatorului ținut să respecte dreptul la folosință al reclamantelor.
Cu alte cuvinte, devreme ce prin încheierea contractelor de închiriere, consiliul local, în calitatea sa de administrator al bunurilor ce fac parte din domeniul privat al municipiului, intră în raporturi de drept comercial și nu lucrează ca putere publică, și pe durata contractelor, este ținut să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate, la fel ca oricare altă parte contractuală.
Așa fiind, hotărârea privitoare la rezilierea contractelor comerciale poate fi luată de oricare parte contractuală numai că, în fapt, reprezintă denunțarea unilaterală și intempestivă a contractului.
În speță, consiliul local a decis "rezilierea" contractelor încheiate cu reclamantele, care și-au îndeplinit întocmai și la timp obligațiile derivate din aceleași contracte, dar, o astfel de decizie reprezintă actul juridic al denunțării contractelor și dă loc acțiunii în despăgubiri care sunt, potrivit legii, imputabile fiecărui membru al acestui organism colegial care, prin votul său, a contribuit la luarea unei hotărâri contrare legii, în speță, contrare art.969 Cod civil.
La această conduită, se adaugă faptele proprii ale pârâtului având consecința evicțiunii reclamantelor, constând în organizarea unei noi licitații destinate închirierii aceluiași spațiu de 2 mp închiriat reclamantelor, și adjudecarea lui altor persoane pentru a desfășura aceleași activități comerciale.
Raportat la această stare de fapt este evident că pârâtul este cel care nu s-a supus legii părților în sensul cerut de art.969 Cod civil, iar persoanele evinse și deci prejudiciate sunt reclamantele.
Cum, pentru a respinge acțiunea, judecătorul fondului s-a mărginit să enunțe textul art.969 cod civil și să aprecieze că prin semnarea contractelor, reclamantele au acceptat clauza de reziliere la data la care consiliul local le va încunoștința, apelul reclamantelor va fi admis, sentința se va modifica iar cererea acestor va fi admisă, astfel cum a fost precizată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul reclamantelor, Anglița și împotriva Sentinței comerciale nr. 859/7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială.
Modifică în tot sentința apelată în sensul că admite cererea reclamantelor în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu prin Consiliul municipal Sibiu și în consecință:
Obligă pârâtul să dispună șefului Serviciului Public de Administrare Cimitir Sibiu să lase reclamantelor libera folosință a spațiului în suprafață de 2,00 mp situat pe platforma betonată din Sibiu, Calea nr. 155 și să instaleze mese metalice necesare creării utilității spațiului închiriat fiecărei reclamante astfel:
1.pentru la nr. de ordine 1 - conform Contractului de închiriere nr. 1280/31.12.2003;
2.pentru la nr. de ordine 6 - conform Contractului de închiriere nr. 1290/31.12.2003;
3.pentru pentru la nr. de ordine 7 - conform Contractului de închiriere nr. 1292/31.12.2003;
4.pentru - la nr. de ordine 9 - conform Contractului de închiriere nr. 1296/31.12.2003;
5.pentru la nr. de ordine 10 - conform Contractului de închiriere nr. 1298/31.12.2003;
6.pentru Anglița la nr. de ordine 15 - conform Contractului de închiriere nr. 1304/31.12.2003;
7.pentru la nr. de ordine 16 - conform Contractului de închiriere nr. 1306/31.12.2003;
8.pentru la nr. de ordine 20 - conform Contractului de închiriere nr. 1310/31.12.2003;
Obligă pârâtul să înceteze orice activități prin care reclamantele sunt împiedicate să folosească spațiul închiriat.
Ia act că reclamanta a renunțat la judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 12 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.și dact.
Ex.12/21.11.2008
Jud fond
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
