Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 140
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții și împotriva sentinței nr.3346 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul -, în contradictoriu cu intimata SC DISTRIBUȚIE SA
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, cu delegație de substituire pentru avocat, pentru apelanții reclamanți și și pentru intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA, depune răspunsul la oferta de vânzare făcută de către apelanții reclamanți și, arătând că acesta este unul negativ.
Curtea, unind excepția cu fondul, acordă cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată, iar pe fond respingerea apelului ca nefondat, menținându-se hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
Avocat, pentru apelanții reclamanți și depune concluzii scrise, arătând că fiind avocat stagiar nu poate pune concluzii.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 01.09.2006, pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 15368/C/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC OLTENIA SA (în prezent SC DISTRIBUȚIE SA), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să desființeze instalația situată pe terenul proprietatea lor, ce alimentează cartierul Anul 1848, să acorde beneficiul nerealizat în ultimii 3 ani și să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 RON, pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 8959 din 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva sentinței civile nr. 8959/2007, au formulat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 650 din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s- admis apelul declarat de reclamanți, a fost anulată sentința și reținută cauza spre judecare.
După rejudecare, Tribunalul Dolja pronunțat decizia civilă nr. 160 din 28.03.2008, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți. A fost obligat pârâtul la desființarea rețelei de cabluri subterane ce traversează proprietatea reclamanților, situată în C,- și la plata către reclamanți a sumei de 1026,33 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 21,835 mp. pe ultimii 3 ani. S-a respins cererea privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, pârâtul fiind obligat, către reclamanți la 310,5 lei cheltuieli de judecată.
În termen legal, pârâta DISTRIBUȚIE ( fostă OLTENIA SA - ) Cad eclarat recurs împotriva deciziei, considerând-o nelegală.
Instanța de recurs, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență materială a instanței civile, față de natura litigiului.
Astfel, prin decizia nr. 596 din 25.06.2008, Curtea de APEL CRAIOVA, a admis recursul, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, în primă instanță, ca instanță comercială.
Pentru a decide în acest sens, instanța de recurs a apreciat că litigiul supus soluționării are loc între două persoane fizice și o societate comercială, obiectul acestuia constituindu-l desființarea instalației electrice situată pe teritoriul proprietatea reclamanților, respectiv o rețea de cabluri subterane prin care se furnizează energie electrică consumatorilor din zonă, construită anterior anului 1990. Prin urmare, rețeaua electrică a cărei desființare se solicită se află în patrimoniul societății, făcând parte din activitatea comercială a acesteia, situație în care se aplică prezumția de comercialitate, conform art. 3, alin. 1, pct. 2 și art. 4 Cod comercial, astfel încât desființarea rețelei de difuzare a energiei electrice ține de natura activității comerciale a pârâtei și nu poate fi considerată o obligație cu caracter civil ce poate fi asumată de către pârâtă.
Cauza a fost înregistrată la data de 15.07.2008 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Comercială sub nr-.
Prin Sentința Nr. 3346 din 14 Octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC DISTRIBUȚIE SA și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1026,33 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință teren. S-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la desființarea rețelei de cabluri electrice și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii ca neîntemeiate. A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 268 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând probele administrate instanța comercială a reținut că reclamanții au cumpărat, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 6991/06.06.1987, un imobil - casă de locuit, situat in C,-. Terenul de 485 mp, pe care se află amplasată această construcție, le-a fost atribuit în proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, prin Decizia nr. 15/1992 emisa de Prefectura Județului Pe terenul aferent casei de locuit se află amplasată o rețea de cabluri electrice în lungime de 39,70, cu o lățime de 0,55m, rețea îngropată în sol la o adâncime ce nu a putut fi stabilită de către expert, ce a fost finalizată anterior momentului intrării sale în posesia imobilului. Terenul a devenit astfel impropriu unei folosințe normale în momentul în care sunt necesare lucrări de reparație a rețelei, după cum existența rețelei îl împiedică pe proprietar să efectueze săpături de orice natură pe terenul său. Această lipsă de folosință a terenului a fost evaluată de către expert la 1026,33 lei, pentru ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 16 Legea 13/2007, în cazul efectuării unor lucrări de realizare sau de retehnologizare a unor capacități energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii și pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, atunci când acestea se realizează cu afectarea unor terenuri sau bunuri proprietate privată ale unor persoane fizice sau private, de un drept de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice. Legea prevede totodată faptul că exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, convenție ce va determina și cuantumul indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații putând solicita încheierea unor astfel de convenții. În egală măsură, pentru orice pagube produse proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, aceștia au dreptul la obținerea de despăgubiri ce vor fi calculate cu luarea în considerare a mai multor criterii precum suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor, tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări, activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. Astfel, acest dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată, se stabilește și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia.
În privința necesității respectării dreptului de proprietate, instanța a reținut și faptul că acesta este garantat nu doar prin art. 480.civ, ci și prin Constituția României - art. 44 - și Protocolul 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, care, în art. 1, stipulează faptul că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, fără ca aceste dispoziții să aducă atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Instanța de fond a mai reținut că, în condițiile în care furnizarea de energie electrică reprezintă un serviciu de interes public, iar o rețea electrică la care sunt racordați cel puțin 2 utilizatori este o rețea electrică de interes public conform art.3 Legea 13/2007, exercitarea dreptului de proprietate asupra unor terenuri proprietate privată de către titularii acestui drept poate suporta anumite limitări.
Aceste limitări dau însă dreptul proprietarilor astfel îngrădiți în exercitarea deplină a prerogativelor conferite de dreptul de proprietate la plata unei despăgubiri, modalitatea de stabilire a acestora conform Legii 13/2007 răspunzând pe deplin cerințelor impuse de art.1 al Protocolului 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și corespunzând, în fapt, unei stabiliri legale a unei modalități de exercitare a unui drept de proprietate conform interesului general. Prin urmare, deși reține faptul că prin existența unei rețele de cabluri electrice pe o parte din terenul lor, reclamanții își văd îngrădit acest drept și limitată exercitarea sa, având în vedere caracterul de interes public al serviciului astfel furnizat - rețeaua de cabluri electrice în cauză alimentând cu energie electrică zona Anul 1848, fapt necontestat și chiar afirmat de către reclamanți, instanța consideră că această limitare a exercitării prerogativelor dreptului de proprietate nu dă naștere în patrimoniul reclamanților decât la dreptul de a obține o despăgubire pentru lipsa de folosință astfel suportată, iar nu la dreptul de a solicita pârâtei desființarea acestei instalații electrice.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală, pronunțată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale aplicabile în materie
Susțin că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 19 din Legea nr. 13/2007. Potrivit acestora uzul și servitutea au caracter provizoriu, pe perioada lucrărilor de retehnologizare sau întreținere și cuprind doar dreptul de a trece și a folosi un teren proprietate privată în vederea ușurării exploatării capacității energetice aflate pe teren. Susține că acesta este și considerentul pentru care în art.21 din același act normativ se prevede că dacă terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice este proprietate privată a unui terț, solicitantul autorizației de înființare are ca primă opțiune cumpărarea terenului de la proprietar sau să inițieze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubirea proprietarului, în condițiile legii și să obțină concesiunea acestuia, pe durata existenței capacității energetice. Invocă și Deciziile Curții Constituționale care statuează că legiuitorul nu realizează o veritabilă expropriere a terenurilor proprietate privată ci legiuitorul urmărește să prevină orice reconstituiri sau constituiri ale dreptului de proprietate ulterioare pe acele terenuri aparținând domeniului public.
Susține că aceste argumente nu pot conduce decât la admiterea în totalitate a acțiunii.
La 6 aprilie 2009 intimata Distribuție SA a depus note scrise solicitând respingerea apelului.
La 2 iunie 2009 intimata a depus noi concluzii în care a invocat necompetența instanțelor de judecată în soluționarea cererii (art.159 alin.1 cod procedură civilă) susținând că potrivit Legii nr.10/2001 cererea pentru restituirea terenului trebuia adresată SC SA, deținătorul terenului, care se va pronunța asupra ei prin dispoziție motivată.
Apelanții au depus concluzii scrise.
Excepția de necompetență a instanței judecătorești, invocată de intimată, este nefondată, urmând a fi respinsă.
Obiectul acțiunii de față nu este reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Reconstituirea s-a făcut în anul 1992 prin Decizia Prefectului D nr. 15/1992. Acțiunea de față are ca obiect desființarea instalației ce traversează subteran terenul proprietatea reclamanților, daune materiale și daune cominatorii deci obligația de a face si daune iar competența instanței comerciale a fost irevocabil stabilită prin Decizia nr. 596 din 25.06.2008 a Curții de APEL CRAIOVA.
Apelul reclamanților este nefondat.
Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală respingând capătul de cerere privind obligația de desființare a instalației ce traversează subteran terenul proprietatea reclamanților, ce alimentează cartierul Anul 1848.
Instalația a fost realizată în perioada 1970-1977, anterior reconstituirii dreptului de proprietate reclamanților. În aceste condiții, este vorba de dreptul de uz și servitute al titularului de autorizație și de licență asupra unui teren proprietatea unei persoane fizice pe durata de funcționare a capacității energetice. Potrivit art.16, aplicabil în speță, invocat de instanța de fond, acest drept există pe durată nedeterminată, adică pe durata funcționării capacității energetice. Dispozițiile art.19 invocate de apelanți în apel se referă numai la dreptul titularului de licență sau autorizație pentru realizarea lucrării sau retehnologizarea acesteia. Astfel, instanța de fond nu șiu-a întemeiat soluția pe o interpretare greșită a dispozițiilor legii, aplicând corect dispozițiile art.16 din legea energiei electrice.
În cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.21 din Legea 13/2007 pentru considerentul că instalația energetică a fost înființată în perioada regimului comunist și nu mai poate fi astăzi vorba de o expropriere. Pârâta nu poate fi nici obligată să cumpere terenul, fiind doar o opțiune a sa de a cumpăra față de oferta proprietarului.
În prezent, așa cum corect a reținut instanța de fond, având în vedere dispozițiile Legii nr.13/2007, deciziile Curții Constituționale, art. 44 din Constituția României și Protocolul 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, exercitarea dreptului de proprietate asupra unor terenuri proprietate privată de către titularii acestui drept poate suporta anumite limitări pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, cum este cazul în speță.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că cererea reclamaților de desființare a instalației energetice ce traversează subteran terenul proprietatea lor este nefondată, instanța de fond pronunțând o soluție temeinică și legală, acordând reclamanților pentru limitarea dreptului lor doar la despăgubiri. În aceste condiții, corectă este și soluția de respingere a cererii de daune cominatorii, câtă vreme nu s-a impus obligația de desființare a instalației.
Astfel, se va respinge ca nefondat apelul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA.
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții cu domiciliul în C,-, județul D și cu domiciliul în C,-, județul D împotriva sentinței nr.3346 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul -, în contradictoriu cu intimata SC DISTRIBUȚIE SA cu sediul în C,-, Județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NȚ/5/ex/14.07.2009/Jud fond - / 18 Iunie 2009
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu
