Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 141
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă
Grefier: -
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă - SRL TG.J, împotriva sentinței nr. 46 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - TRANSPORT SA TG.J prin lichidator TG.J, REGISTRUL AUTO ROMÂN, - AL SRL TG.J și intimata intervenientă în nume propriu - SRL TG.J, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se apelul în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 46 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL TG - J în contradictoriu cu pârâtele - TRANSPORT SA TG - prin lichidator judiciar TG - J, Registrul Auto Român și - AL SRL cu sediul în loc. Tg - J- jud.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - SRL ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J, sub nr- și la data de 18.02.2008, reclamanta - SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții - AL SRL, - TRANSPORT SA - prin lichidator judiciar - și Registrul Auto Român B, să fie obligați pârâții să permită trecerea spre drumul național 67, în partea de sud, asigurând accesul nestingherit spre calea publică pe un culoar de 5 metri și să fie obligați să ridice gardurile și alte edificii ce obturează accesul la calea publică sau să fie autorizată reclamanta să ridice acele construcții.
În motivarea cererii s-a arătat că terenul, în suprafață de 1285,537. pe care îl deține reclamanta, pe-, jud. G și pe care l-a cumpărat de la pârâta - Transport SA, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7381/27.08.1999 de către BNP, face parte din patrimoniul societății reclamante, iar servitutea este un accesoriu al terenului.
S-a mai arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit și un culoar de servitute de 5, dar care nu se întinde la calea publică, fiind limitat de actuala proprietate a pârâtei - AL SRL.
A susținut reclamanta că varianta cea mai simplă pentru accesul la drumul public este continuarea drumului de servitute menționat deja în cartea funciară, sau stabilirea acestei căi prin curtea Filialei Ga R egistrului Auto Român.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.616-618.Civ.
În ședința publică din 11.06.2008, av. a depus la dosarul cauzei precizări, prin care reclamanta a învederat că față de pârâtele - Transport SA și - AL SRL temeiul juridic al promovării acțiunii îl constituie articolele 625-629 din civ. respectiv servitutea prin destinația proprietarului și că față de pârâta Registrul Auto Român - Sucursala G temeiul juridic în promovarea acțiunii este cel menționat inițial, respectiv 616 - 618 din civ.
Prin întâmpinare, pârâta - AL SRL a ridicat excepția de necompetență materială a instanței, considerând că în speța de față competența revine Tribunalului Gorj - Secția comercială, cu motivarea că toate părțile sunt societăți comerciale, bunurile lor făcând parte din fondul comercial.
Această excepție a fost admisă, iar prin sentința nr.4994/25.06.2008 a fost declinată competența de soluționate a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială.
La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr- iar în cursul judecării cauzei a formulat cerere de intervenție în interes propriu și intervenienta - SRL TG-J solicitând ca în contradictoriu cu pârâta - TRANSPORT SA-PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - să se dispună crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea acesteia.
În motivarea cererii s-a arătat că o parte din terenul proprietatea acesteia se află în loc înfundat iar singurul acces la calea publică se face prin acest teren.
A susținut că vechea denumire a acestei societăți a fost - SRL.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâtele - AL SRL TG-J și REGIA AUTONOMĂ- REGISTRUL AUTO ROMÂN B au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel pârâta - AL SRL TG-J a invocat excepția autorității de lucru judecat față de aceasta cu motivarea că prin sentința nr.11576/06.11.2001 pronunțată de Judecătoria Tg-J ce a avut ca obiect servitute de trecere și obligație de a face acțiune a fost respinsă față de aceasta, reținându-se lipsa calității procesuale pasive cu argumentul că terenul proprietatea acesteia nu se învecinează cu terenul proprietatea reclamantei.
Pe fondul cauzei a susținut că reclamanta are acces la drumul principal pe o lățime de 4m, pe care o folosește și în baza căreia și-a autorizat activitatea de service auto.
În acest sens a depus la dosar în copie sentința nr.1404/2002 și procesul verbal de punere în executare întocmit la 15.06.2005de către executorul judecătoresc.
La rândul său pârâta REGIA AUTONOMĂ- REGISTRUL AUTO ROMÂN Bas olicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta are asigurat accesul la drumul public pe terenul proprietatea - TRANSPORT SA.
La cererea reclamantei instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize topografice, ce a fost întocmită de către expert iar cu privire la aceasta nici una dintre părțile din proces nu a avut de formulat obiecțiuni.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de expertiza întocmită în cauză a reținut următoarele:
Dreptul de servitute de trecere este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care presupune prin natura sa imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate în deplinătatea atributelor sale, proprietarul fondului asupra căruia se exercită servitutea, fiind obligat să permită folosirea bunului imobil aservit.
În speța dedusă judecății așa cum rezultă din copia contractului de vânzare - cumpărare încheiat între reclamantă și pârâta - TRANSPORT SA acesteia i s-a vândut suprafața de 1283,537 mp teren împreună cu dreptul de servitute pe o lățime de 5m și o lungime de 60,56 pe latura de răsărit, iar pe latura de apus de 107,88.
În același timp pârâta - TRANSPORT SA și-a menținut proprietatea cu privire la calea de acces lată de 4m cu ieșire spre - B pentru a asigura drum de trecere pentru toate vânzările succesive ce au avut loc ulterior.
Acest lucru rezultă în mod explicit din considerentele deciziei nr.1404/22.10.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.837/2002, din xerocopia adresei nr.174/20.08.2001 emisă de - TRANSPORT SA către - " SRL, - SRL și - SRL, precum și din conținutul raportului de expertiză.
Potrivit raportului de expertiză calea de acces cea mai simplă și economicoasă este cea folosită în prezent și care se compune din suprafața de 535 mp, ( 5m lățime și 107 lungime ) prevăzut de altfel în actul reclamantei și suprafața de 296 mp, ( 4 lățime ), conform procesului verbal de executare din data de 15.06.2005 întocmit de executorul judecătoresc.
Aceasta presupune că reclamanta are asigurată calea de acces pentru terenul proprietatea acesteia însă, potrivit expertizei întocmite în cauză, motivul pentru care se solicită crearea servituții de trecere este acela că ea nu figurează în acte, nu aceea că nu ar avea posibilitatea efectivă de acces la proprietatea sa.
În acest context, față de temeiul de drept al acțiunii, constând în cererea de obligare a pârâtelor de a-i permite accesul nestingherit spre calea publică, cererea tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată, reclamanta având la îndemână calea acțiunii în constatarea dreptului de servitute asupra aleii de circulație persoane și mașini lată de 4m, teren ce constituie de altfel drum de trecere și pentru intervenientă.
Cât privește cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu - SRL și pe aceasta tribunalul o apreciază ca fiind nefondată în contextul în care din actul de proprietate al acesteia rezultă că se învecinează la vest pe distanța de 60,45. cu restul proprietății - TRANSPORT SA ce constituie drum de trecere, având astfel asigurat accesul la drumul public.
Relativ la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtelor de a ridica gardurile și alte edificii ce obturează accesul la calea publică, tribunalul constată că este neîntemeiat, întrucât din raportul de expertiză rezultă că nu există astfel de edificii pe terenul folosit în prezent ca și cale de acces.
De altfel din lecturarea procesului verbal de punere în executare întocmit de executorul judecătoresc, în dosarul cu nr.196/E/2004 rezultă că cel puțin reclamanta și pârâtele - AL SRL și - TRANSPORT SA s-au mai judecat într-o acțiune de acest gen, iar din considerentele deciziei 1404/22.10.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj, rezultă clar că prin această decizie s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat obligația părților de a respecta schița întocmită în cauză de către expertul, schiță existentă la fila 39 din dosar, din care rezultă fără dubiu menținerea căii de acces propusă și de expertul în prezenta cauză.
Așadar din această perspectivă, tribunalul apreciază că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta - AL SRL este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL TG.J, criticând-o pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins în totalitate acțiunea cu motivarea că reclamanta are la îndemână calea acțiunii în constarea dreptului de servitute întrucât în momentul de față are acces la calea publică așa cum aceasta a fost identificată și de către expert.
Astfel, apelanta reclamantă consideră că față de caracterul prezentei acțiuni motivația instanței de fond prin care se sugerează urmarea căii acțiunii în constatarea dreptului este greșită.
Mai arată apelanta că prin convențiile de vânzare cumpărare încheiate cu pârâta culoarul de acces la calea publică nu a fost înscris cu acest titlu deși în fapt are această destinație.
Curtea, analizând apelul în raport de dispozițiile art. 294 și următoarele pr.civ. constată că acesta nu este fondat.
Soluția de respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică însă motivația cu privire la exercitarea unei acțiuni în constatarea dreptului de servitute este greșită.
În teoria și practica judiciară s-a stabilit că titularul servituții are la îndemână pentru a reclama și a stabili prin justiție dreptul său, o acțiune petitorie reală și imobiliară, numită acțiune confesorie de servitute.
În practica judiciară s-a recunoscut titularului și o acțiune posesorie însă numai pentru servituțile continue și aparente și pentru cele stabilite prin titlu.
În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între apelanta reclamantă și pârâta - TRANSPORT SA TG.J, reclamanta pârâtă a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1283,538 mp teren împreună cu dreptul de servitute asupra unei căi de acces pe o lățime de 5 m și o lungime de 60,56 m pe latura de răsărit și o lungime de 107,88 m pe latura de apus.
Întrucât intimata pârâtă - TRANSPORT SA TG.J a mai vândut și altor societăți comerciale diferite suprafețe de teren vecine cu cel al apelantei reclamante, și-a menținut proprietatea cu privire la calea de acces la o suprafață de teren lată de 4m cu ieșire spre - B pentru a asigura drum de trecere tuturor proprietarilor care au cumpărat ulterior.
În consecință, cu privire la această porțiune din calea de acces cu ieșire la - B, intimata pârâră - TRANSPORT SA TG.J a constituit în fapt o servitute comună pentru toți dobânditorii suprafețelor de teren ce nu aveau ieșire la strada principală.
Acest lucru rezultă în mod expres din adresa nr. 174 din 20.08.2001 aflată la fila 101 dosar fond, precum și din raportul de expertiză întocmit în cauză.
De altfel, concluzia raportului de expertiză aflat la filele 88- 95 este aceea potrivit căreia calea de acces cea mai simplă și economicoasă la strada - B este cea utilizată în prezent și care se compune din suprafața de 535 mp (prevăzută în actul de vânzare cumpărare menționat mai sus) și suprafața de 296 mp (cu o lățime de 4m).
Cu privire la suprafața de 296 mp din calea de acces aceasta a fost constituită ca și servitute într-o altă cauză ce a făcut obiectul dosarului 196/E/2004, iar decizia nr. 1404 din 22.10.2002 pronunțată de Tribunalul Gorja fost pusă în executare de executorul judecătoresc conform procesului verbal de executare din data de 15.06.2005.
De altfel, chiar apelanta reclamantă recunoaște faptul că nu este împiedicată în niciun mod de vreuna dintre intimatele pârâte în folosirea căii respective de acces.
Pe de altă parte din expertiza efectuată în cauză rezultă că apelanta reclamantă nu este împiedicată de vreun fel de construcții sau alte edificii să utilizeze calea de acces respectivă, fapt recunoscut de altfel și de aceasta în motivele de apel.
În consecință, Curtea, urmează ca în baza art. 296 pr.civ. să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL TG.J, cu sediul în Tg.J,-, județul G împotriva sentinței nr. 46 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - TRANSPORT SA TG.J prin lichidator TG.J, cu sediul în Tg.J, str.- nr.15, etaj 1, județul G, REGISTRUL AUTO ROMÂN cu sediul în B, sector 1,- A, - AL SRL TG.J cu sediul în Tg.J,-, județul G și intimata intervenientă în nume propriu - SRL TG.J, cu sediul în Tg.J,-, județul G, având ca obiect obligația de a face.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
18 Iunie 2009
Red.jud./8 iulie 2009
6 ex./
jud.fond
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Radu Mateucă
