Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.148
Ședința publică din data de 5 august 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanții și ambii domiciliați în B, str. -, -. 5, Județ B, împotriva sentinței nr. 375 pronunțată la 20.03.2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta SC SRL cu sediul în B, Bd. - -,. 3A,. Parter, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți și reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale depusă la 9 dosar și intimata-pârâtă SC SRL reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței nr.- din 09.06.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate la dosar.
Apărătorii părților declară că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea și respectiv combaterea apelului.
Curtea ia act de susținerile apărătorilor părților, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat pentru apelanți dezvoltă oral motivele ce au fundamentat prezentul apel susținând, în esență, că obiectul prezentei cereri este respectarea unei servituți de lumină și nu crearea unei servituți, cum eronat a reținut instanța de fond, deci așa cum au fost dobândite cele două proprietăți cu servitutea de lumină în favoarea apelanților și grevarea de această servitute a proprietății pârâtei.
Instanța de fond a reținut motive contradictorii, texte de lege greșite, neluând în calcul faptul deja existent - servitutea de lumină ce a existat de la data dobândirii proprietății, de asemenea, eronat a reținut instanța de fond că a fost acordul părților la constituirea servituții, în realitate acesta nu a existat.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată la fond și în apel, conform chitanței nr. 71 din 30.07.2008 pe care o depune la dosar.
Avocat pentru intimată solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Precizează apărătorul intimatei că societatea a dobândit proprietatea negrevată de nicio sarcină, societatea intimată dar și predecesorii acesteia nu s-au obligat să asigure lumina naturală indirectă spațiului proprietatea apelanților.
Solicită respingerea apelului, conform concluziilor scrise depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 20.10.2006 sub nr.10478/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele și, pentru ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestora să lase liberă fereastra dintre birourile aparținând părților, situate în B, str. -, bloc 3 A, parter.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în birourile situate în B,- A, parter, au funcționat cabinetele de avocați, iar de aproximativ două luni de zile pârâtele au înfundat fereastra de pe peretele despărțitor dintre birourile părților, prin care pătrundea lumina naturală.
A mai precizat reclamantul că prin înfundarea ferestrei, pârâtele îi încalcă servitutea de vedere pe care reclamantul a avut-o la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului.
În temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, pârâtele și au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în cauză calitate procesuală pasivă are SC SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare certificat de cabinet de avocatură la data de 2.04.2004.
La termenul de judecată din data de 4.12.2006 având în vedere actele depuse de pârâte la dosar, precum și excepția invocată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâta SC SRL.
În temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, pârâta SC SRL a formulat întâmpinare.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Buzău, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât imobilul în discuție este în proprietatea cabinetului de avocatură, iar reclamantul trebuia să probeze calitatea de unic succesor în drepturi al Cabinetului de avocatură, ceea ce acesta nu a dovedit. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin încheierea din data de 22.01.2007 instanța având în vedere că în cauză nu sunt incidente prevederile disp.art.2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect obligația de a face, neavând caracter comercial, a respins ca nefondată excepția de necompetență materială a Judecătoriei Buzău în soluționarea cauzei.
La termenul din 19.02.2007 numita a precizat prin apărător ales, că înțelege să-și însușească cererea formulată de către reclamant, achiesând la solicitările acestuia, în calitate de reclamantă, solicitând judecarea cauzei în lipsă, precizând că este fiica defunctei și succesoare în drepturi a acesteia, alături de reclamant, acesta în calitate de soț supraviețuitor, depunând la dosar actele de stare civilă în acest sens.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr.1090/26.02.2007 prin care a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, precum și acțiunea ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din analiza contractului de vânzare cumpărare nr.3918/2000 autentificat de reiese că în acesta nu este specificată nicio clauză privind o eventuală servitute de vedere.
A mai reținut instanța că geamul mat și înflorat care și în prezent se află pe partea peretelui aparținând proprietății reclamanților nu oferă oricum sursă de lumină, astfel încât construcția realizată de pârâtă nu prejudiciază cu nimic posibilitatea reclamanților de a avea o sursă naturală de lumină.
Pe de altă parte, aceeași construcție nu este afectată de proprietatea reclamanților care nu au beneficiat niciodată de lumină naturală.
Împotriva sentinței nr.1090/26.02.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău au declarat apel reclamanții și.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța a dat o interpretare gresită art. 611 Cod Civil, întrucât ei nu au cerut crearea unei noi servituți de vedere, ci respectarea servituții pe care deja o avea încă de la cumpărarea imobilului, respectiv 28.12.1998 și prin care avea lumină naturală, iar prin astuparea peretelui mat cu rigips de către pârâtă, biroul este nefuncțional.
Prin decizia civilă nr.220 din 22.06.2007, Tribunalul Buzăua respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în ipoteza constituirii unei servituți prin convenția părților, dreptul real constituit în acest mod exista cât timp există cele două fonduri - dominant și aservit - iar proprietarul fondului aservit nu poate, potrivit art. 634 cod civil să nu facă nimic " spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna ".
Obligația proprietarului fondului aservit constă în abținerea de la orice fapte care ar face imposibilă exercitarea servituții, sau ar duce la exercitarea ei în alte limite decât cele stabilite prin convenție.
Dacă beneficiarul servituții de vedere este împiedicat să-și exercite dreptul prin închiderea ferestrei de lumina, cum este cazul în speță, el are calea unei acțiuni civile pentru ca instanța să ordone măsurile necesare menținerii dreptului său.
În speță, reclamanții nu au dovedit că între autoarea lor și vânzătorul de la care a cumpărat spațiul, a existat o convenție ca să primească lumină naturală din biroul vecin și că nu a existat niciodată vreo convenție în acest sens între și vecinii săi.
De altfel, nici în schița anexă a contractului de vânzare cumpărare încheiat de cu autoarea nu este prevăzută fereastra de lumină între cele două cabinete de avocatură.
Constituind un drept real imobiliar accesoriu, indivizibil și perpetuu, dreptul de servitute reprezintă în acelasi timp un dezmembrământ al dreptului de proprietate, fiind conceput de leguitor în cea mai mare parte ca un instrument juridic prin care se restrânge exercițiul dreptului de proprietate asupra unor imobile în raporturile de vecinătate și de aceea regula este înscrisă în cartea funciară, ceea ce nu exista.
Faptul că a existat o astfel de servitute anterior, conduce la concluzia unei bunăvoințe din partea pârâtei și nu la o obligație, din moment ce între părți nu a existat o convenție privitor la această servitute.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că au solicitat ca pârâta intimată să le respecte peretele luminator dintre birourile părților și care a fost acoperit cu plăci de rigips, tencuit și vopsit.
Așa fiind, au solicitat respectarea acestei servituți de lumină naturală, iar nu crearea, așa cum eronat s-a reținut de instanțe.
Au mai precizat recurenții că deși situația existentă nu a fost prevăzută în contractele părților, servitutea a existat până la data intervenției intimatei în mod abuziv fără acordul recurenților.
Pe de altă parte, în mod greșit tribunalul i-a îndrumat la calea separată a unei acțiuni pentru ordonarea măsurilor necesare conservării dreptului lor la servitute de vedere, întrucât tocmai litigiul de față privește peretele luminator, vânzătoarea i-a înstrăinat spațiul cu respectivul perete deja existent, iar geamul a fost astupat pe partea din interiorul biroului intimatei.
Intimata a depus la dosar note de concluzii scrise solicitând respingerea recursului.
Prin decizia nr.894 din 27 septembrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei invocată din oficiu, a admis recursul declarat de reclamanții și, a casat ambele hotărâri, sentința civilă nr. 1090/26.02.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău și decizia civilă nr.220/22.06.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Buzău -Secția Comercială.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că litigiul are ca obiect obligația de a face, respectiv de a respecta o presupusă servitute de vedere a acestora, cerere neevaluabilă în bani și întrucât una dintre părți este o societate comercială potrivit art.2 pct. 1 lit. a teza a II-a Cod procedura civilă cu referire la art. 56 si 893 Cod Comercial, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Buzău - Secția Comercială.
La Tribunalul Buzăus -a format dosarul nr-.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC SRL a solicitat respingerea cererii formulată de către reclamanți ca nelegală și netemeinică, arătând că imobilul proprietatea Cabinet de avocatură, situat în B, B-dul - nr. 18, județul B se află amplasat prin natura lui astfel încât acesta nu are fereastră la stradă, ci numai un panou lateral în care este încorporată ușa de la intrarea în cabinet, ușă ce dă în hol comun, care se află în indiviziune cu alți trei proprietari și care asigură sursă de lumină ce pătrunde indirect, imobilul nefiind lipsit de o sursă de lumină indirectă.
Cele doua spații au fost și sunt despărțite de un zid de caramidă înalt de 1,25 de la sol continuat până la aproximativ 25- 30 cm de tavan cu geam gros și înflorat ce este încadrat într-o ramă de aluminiu, dar care nu asigura confortul termic, fonic și de confidențialitate de care are nevoie orice proprietar, fiind o soluție ieftină și rapidă, găsită la momentul închirierii spațiului de la SC SA.
A arătat de asemenea că din înscrisurile prezentate de reclamanți nu rezultă că zidul comun era prevăzut cu un geam și că exista o sarcină ce greva proprietatea, respectiv nu exista o convenție care să consfințească o potențială servitute de vedere, geamul despărțitor, gros, mat și înflorat nu asigura o sursă de lumină în condiții normale, dar în același timp producea disconfort prin zgomotul de fond întrucat nu izola fonic spațiul și pierderea de căldură.
Referitor la excepția de necompetență materială a tribunalului invocată de către pârâtă la termenul din 21.02.2008, în sensul că obiectul cererii este acela de a fi obligată pârâta la deschiderea ferestrei prin demolare și că această obligație de a face nu reprezintă o faptă de comerț, instanța constată că este neîntemeiată, și în consecință urmează a fi respinsă cu precizarea că acest aspect a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil de către Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.894/ 27.09.2007, acesta fiind motivul pentru care au fost casate celelalte hotărâri și a fost investit Tribunalul Buzău -Secția Comercială, existând sub acest aspect autoritate de lucru judecat.
Prin sentința nr.375/20 martie 2008 Tribunalul Buzăua respins excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâta SC SRL și a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 7 din 28.12.1998, Cabinetul de avocatură a dobândit de la SC SA B proprietatea asupra spațiului în suprafață de 17,04. cotă exclusivă și 2,52. cotă indiviză din cadrul activului restaurant, situat în B, str. - nr.1, bloc 3A, parter, conform documentației și planului de situație anexat la contract.
La data de 8.12.2000 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între numitul, reprezentant al fostului Cabinet Individual de Avocatură, în calitate de vânzător și, al cărei cabinet Individual de Avocatură funcționează conform deciziei nr. 19 din 31.01.2000 a Consiliului Baroului B, în calitate de cumpărător, cu privire la spațiul situat la parterul blocului 3A, Bd. -, municipiul B, în suprafață utilă de 13,69. și suprafața construită de 15,98. format dintr-o încăpere împreună cu cota indiviză de din holul alăturat, în suprafață utilă de 10,08. și suprafața construită de 10,64.
Ulterior, la data de 02.04.2004 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între vânzător -Cabinet de Avocatură și cumpărător SC SRL cu privire la spațiul situat la parterul blocului 3A, Bd. -, municipiul B, în suprafață utilă de 13,69. și suprafața construită de 15,98. format dintr-o încăpere împreună cu cota indiviză de din holul alăturat, în suprafață utilă de 10,08. și suprafață construită de 10,64.
La data de 6.05.2006, titulara Cabinetului de Avocatură, numita a decedat, rămânând ca moștenitori asupra spațiului cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr.7/28.12.1998, soțul supraviețuitor, reclamantul din prezenta cauza, și fiica acestuia, numita.
Deoarece pârâtele si au înfundat fereastra de pe peretele despărțitor dintre biroul părților prin care pătrundea lumina naturală, reclamanții au formulat prezenta cerere, prin care au solicitat să se dispună obligarea acestora să le lase liberă fereastra dintre birourile aparținând părtilor, situate în B, str. - -A, parter, întrucât i se încălca servitutea de vedere pe care reclamanții au avut-o la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului.
Instanța considera acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, făcându-se în mod greșit trimitere la dispozițiile art. 611 și următoarele din Codul Civil.
Potrivit art. 611 " unul din vecini nu poate face fără consimțământul celuilalt nici într-un chip fereastra sau deschidere într-un zid comun."
Dispozițiile de mai sus în niciun chip nu pot fi aplicabile în soluționarea cererii reclamanților prin care se solicita obligarea acestora să lase liberă fereastra dintre birourile părților.
Așa cum au reținut și celelalte instanțe, în ipoteza constituirii unei servituți prin convenția părților, dreptul real constituit în acest mod exista cât timp exista cele două fonduri (dominat și aservit), iar proprietarul fondului aservit nu poate, potrivit art. 634 Cod Civil, să facă nimic spre a îi scădea întrebuințarea sau aoî ngreuna.
Obligația proprietarului fondului aservit constă în abținerea de la orice fapte care ar face imposibilă exercitarea servituții sau ar duce la exercitarea ei în alte limite decât cele stabilite prin convenție.
În speța de față, reclamanții nu au dovedit că între autoarea lor și vânzătorul de la care a cumpărat spațiul ( ) a existat o convenție în sensul de a primi lumina naturală din biroul vecin și că nu a existat niciodată vreo convenție în acest sens între și vecinii săi.
În același timp, nici din schița anexă a contractului de vânzare cumpărare încheiat de cu autoarea nu este prevăzută fereastra de lumină între cele două cabinete de avocatură.
Așa cum s-a mai reținut, constituind un drept real imobiliar, accesoriu, indivizibil și perpetuu, dreptul de servitute reprezintă în același timp un dezmembrământ al dreptului de proprietate fiind conceput de legiuitor în cea mai mare parte ca un instrument juridic prin care se restrânge exercițiul dreptului de proprietate asupra unor imobile în raporturile de vecinătate și de aceea există regula înscrierii în cartea funciară, ceea ce nu există.
În acelesi timp, instanța consideră că potrivit prerogativelor dreptului de proprietate pârâta are posibilitatea să aducă îmbunătățiri spațiului al cărei proprietar este, constând în izolare termica și fonică fără ca prin aceasta să se execute lucrări de construcții care să afecteze spațiul proprietatea reclamanților.
Față de cele reținute mai sus, precum și față de faptul că autoarea reclamanților a știut că a închiriat și ulterior a cumpărat un spațiu amplasat în continuarea spațiului pârâtei, fără a beneficia de lumină naturală directă și fără a avea ieșire directă la stradă, neexistând în același timp o convenție între părți privind existența unei servituți de vedere ( lumina ), instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanți.
Reclamanții au declarat apel în termen legal împotriva acestei sentințe, invocând în drept motivele de nelegalitate prevăzute de art.312 și 304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, care reglementează recursul.
În speță, apelanții au invocat faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit obiectul cererii ca fiind acela al creării unei servituți de lumină, când în realitate, prin acțiunea introductivă s-a solicitat respectarea servituții de lumină, așa cum exista la data cumpărării spațiului proprietatea lor, în drept invocând prevederile art.611 Cod civil.
Inițial, cele două încăperi ocupate de părți au constituit o sală mare a fostei B, care a împărțit-o în două încăperi, una în continuarea celeilalte, printr-un perete J zidit și J format din geam mat pe schelet metalic, pentru a asigura pătrunderea naturale și în încăperea ce aparține apelanților.
Prin astuparea geamului cu plăci rigips de către pârâtă, apelanții susțin că le-a fost creat un disconfort, întrucât nu mai pătrunde lumina naturală în spațiul pe care-l dețin ci numai printr-un hol comun și printr-o ușă de sticlă, insuficientă pentru a asigura o iluminare corespunzătoare.
Au mai arătat că instanța a reținut motive contradictorii, texte de lege greșite, fiind total nereceptivă la faptul că la data dobândirii proprietății de către apelanți exista o servitute de lumină.
Aceștia au susținut de asemenea că tribunalul în mod eronat reține că și-au dat acordul la constituirea servituții de lumină, în condițiile în care peretele luminator a fost înființat chiar de pentru a putea vinde cele două încăperi, potrivit reglementărilor existente la acea dată.
Această situație de fapt este recunoscută chiar de pârâtă, prin concluziile depuse la dosar și nu are nicio relevanță faptul că în contractele celor două părți nu există inserată această servitute.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în apel, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de apelantă vizând reținerea greșită a obiectului acțiunii sunt nefondate întrucât instanța de fond a analizat pe baza probatoriului administrat în cauză cererea reclamanților, constatând că în fapt acțiunea vizează constituirea unei servituți prin convenția părților, această servitute neexistând anterior, întrucât nu a fost inserată în contractele de vânzare-cumpărare încheiate de părți cu vânzătoarea
Astfel, reclamanții apelanți nu au dovedit că între autoarea lor și vânzătorul spațiului ar fi existat o convenție de a primi lumina naturală de la biroul vecin care aparține pârâtei.
unei atare convenții nu rezidă nici din schița anexată la contractul de vânzare-cumpărare aparținând autoarei reclamanților, nefiind prevăzută nicio fereastră pentru iluminarea celor două cabinete.
Prin urmare, criticile vizând preexistența unei servituți de lumină la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a celor două spații de către părți nefiind dovedite, Curtea urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și ambii domiciliați în B, str. -, -. 5, Județ B, împotriva sentinței nr. 375 pronunțată la 20.03.2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta SC SRL cu sediul în B, Bd. - -,. 3A,. Parter, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 august 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.AG/CC
5 ex/19 august 2008
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor
