Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 148
Ședința publică din data de 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL B - prin adm., cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotrivasentinței nr. 129 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,pârâtă fiind - SRL S.
La apelul nominal s-a prezentat numitul, pentru apelantă și consilier juridic pentru pârâta - intimată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul apelantei, referitor la recomandările Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la propunerea de noi probe, arată faptul că nu mai au de formulat alte probe, toate au fost depuse la dosar.
Instanța constatând apelul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul apelantei arată faptul că, întrucât pârâta nu a emis nici o factură și nici nu i-a comunicat schimbarea de locator, împreună cu datele de identificare, aceasta făcut cu întârziere prima plată a chiriei, la data de 21.11.2007.
Că, începând cu această dată, a continuat cu plățile chiriei lună de lună, facturile primindu-le de la pârâtă după efectuarea plăților. Consideră că obligația de plată a chiriei și a utilităților a fost îndeplinită cu bună-credință, iar întârzierea la plată s-a datorat noului locator, care nu i-a comunicat contul și datele de identificare a societății sale, împreună cu factura. Referitor la constituirea garanției conform contractului, arată că pârâta a făcut afirmații mincinoase, în sensul că apelanta ar fi constituit garanția în favoarea sa, trimițând prin intermediul poștei două bilete la ordin. Arată că a dovedit acest lucru prin depunerea la instanță a copiei după documentele predate de oficiul poștal și după biletele la ordin, depuse de către pârâtă în bancă, spre decontare, arătând în acest fel nu numai că garanția a fost constituită în favoarea pârâtei, ci și faptul că aceasta a utilizat- În concluzie arată faptul că societatea apelantă nu are nici o culpă în nerespectarea obligației de plată a chiriei scadența prevăzură în contract și că apelanta a dat dovadă de bună credință în respectarea obligațiilor contractuale.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că apelanta nu a respectat recomandările făcute de ÎCCJ cu privire la probe. Că apelanta a încălcat obligațiile esențiale ale contractului de închiriere, încălcări care atrăgeau, fiecare în parte, rezilierea contractului de închiriere în condițiile pactului comisoriu de gradul IV. Potrivit dispozițiilor contractuale, reclamanta apelantă avea obligația plății utilităților și a constituirii imediate garanției obligații ce nu au fost îndeplinite. Că, apelanta a fost notificată în timp util despre schimbarea proprietarului, în acest sens fiind purtate discuții între reprezentanții celor două societăți și de asemenea că reclamanta apelantă nu a făcut nicăieri dovada că ar fi solicitat să i se comunice aceste date, în vederea executării plății. Mai arată că, chiar și în situația în care ar fi refuzat încasarea plății, apelanta avea posibilitatea să execute plata uzând de prev. art.1114 cod civil și să facă o ofertă reală, urmată de consemnațiune pentru sumele de bani pe care le datora, iar pentru biletele la ordin avea calea transmiterii prin poștă pe adresa pârâtei. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra apelului de față,constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată la data de 4 decembrie 2007, reclamanta - " 2007" SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - "" SRL, obligarea acesteia la respectarea obligațiilor contractuale prevăzute în contractul de închiriere nr.263/07.05.2007 și la a-i permite accesul în spațiul închiriat, situat în S, str. - -, bloc 92, județul S, în vederea desfășurării activității comerciale.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 129 din 04.02.2008, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată reținând, în esență, că în lipsa unei date certe, contractul de locațiune încheiat de - "" SA cu reclamanta nu este opozabil pârâtei în condițiile art.1441 Cod civil.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 114 din 22 septembrie 2008, decizie ce a fost schimbată în tot, acțiunea fiind admisă așa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, actul juridic în discuție are dată certă: 7 mai 2007, fiind înregistrat la la data de 16 mai 2007, încât pârâta are obligația respectării lui, conform art. 1441 Cod civil.
Prin decizia nr. 915 din 18.III.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei Curții de Apel Suceava, decizie ce a fost casată cu trimitere cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs reținut că instanța de apel a nesocotit clauza prev. de art. 7.3.4 - pact comisoriu expres de ultim grad - și principiul înscris în art. 969 Cod civil și nu s-a preocupat a clarifica în ce măsură neachitarea chiriei datorate pentru luna noiembrie 2007 până la data de 21 noiembrie 2007, constituie o împrejurare ce ar fi putut determina rezilierea contractului de închiriere, astfel încât se impune administrarea de noi probe care să stabilească dacă neîndeplinirea obligației contractuale de către locatara reclamantă s-a datorat culpei sale.
Reinvestită cu judecarea apelului, instanța constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, în considerarea îndrumărilor făcute de instanța supremă, instanța de apel i-a pus în vedere reclamantei apelante să facă dovada că nu a fost în culpă pentru neplata chiriei pentru luna noiembrie 2007 până la data de 21 noiembrie 2007, sens în care i-au fost acordate două termene de judecată.
Cu toate acestea, reclamanta nu a prezentat nici o probă, depunând doar concluzii scrise și orale, în sensul celor consemnate în partea introductivă a deciziei de față.
Instanța nu poate însă reține apărările reclamantei, care sunt simple susțineri, nesusținute de vreun mijloc de probă, așa cum a recomandat instanța de recurs.
Curtea apreciază că, dimpotrivă, apelanta a cunoscut despre faptul schimbării proprietarului întrucât au fost purtate discuții între reprezentanții celor două societăți și nu a făcut dovada că ar fi solicitat informațiile necesare pentru efectuarea la timp a plății chiriei.
Prin urmare, se poate reține că reclamanta a nesocotit clauza prev. la art.7.3.4 din contractul de închiriere nr.263/7 mai 2007 încheiat între reclamantă și fostul proprietar al spațiului, clauză ce reprezenta un pact comisoriu expres de ultim grad și văzând și disp.art.969 Cod civil, în conformitate cu care, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, se constată că actul juridic în litigiu este reziliat.
Față de cele expuse mai sus instanța, în baza art.296 Cod pr.civilă, va respinge apelul reclamantei, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL B - prin adm., cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 129 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâtă fiind - SRL S.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./16.12.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Grosu Cristinel
