Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 15/
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SERV, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva Sentinței comerciale nr. 1418/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelanta-pârâtă SERV Târgu-M prin avocat, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei prin chitanța aflată la fila 28 din dosar și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
Reprezentanta pârâtei apelante "SERV " depune în instanță dovada cheltuielilor de judecată prin chitanța nr. 008/10 noiembrie 2009 (46) și un extras al fișei dosarului - al privind litigiul dintre aceleași părți (48).
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța, în raport de Decizia nr. 53/A din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. -, invocă excepția autorității lucrului judecat.
Reprezentanta pârâtei apelante "SERV " solicită admiterea excepției.
Reprezentanta reclamantei intimate ""SRL lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției autorității lucrului judecat.
Reprezentanta pârâtei apelante "SERV "SA Târgu - M solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii atât a acțiunii principale, cât și a cererii de intervenție în interes propriu a intimatei de rând II ca nefondate, admiterea acțiunii reconvenționale cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele expuse în cuprinsul memoriului aflat la dosar. și în instanță motivele memoriului învederând că prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a stabilit în sarcina nici uneia dintre părți.
Reprezentanta reclamantei intimate ""SRL Tg.-M solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate ca fiind legale și temeinice, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării aflată la dosar.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin Sentința nr. 1418/3 iunie 2009 Tribunalului Comercial Mureș, s-a respins cererea de suspendare formulată de pârâta SERV Târgu M, până la soluționarea irevocabilă ce formează obiectul dosarului nr. - aflat pe rolul Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, respectiv a dosarului nr- al Judecătoriei Târgu Mureș, s-a admis cererea reclamantei SRL Târgu M, în contradictoriu cu pârâta de mai sus și s-a dispus obligarea acesteia la ridicarea platformei betonate și la demolarea gardului construit în fața imobilului situat în Târgu M,-, județul M, înscris în nr. 7815/3 nr. cad. 779/2, și respectarea dreptului de servitute în fața halei proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de SERV Târgu M, fiind admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta COM Târgu M în contradictoriu cu pârâta, pe care a fost obligată la desființarea gardului despărțitor, cu cheltuieli de judecată.
S-a luat act și s-a constatat renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de intervenientă, constând în obligarea pârâtei la a permite accesul mijloacelor de transport aparținând acesteia ( inclusiv angajați și clienți), la imobilele proprietatea intervenientei.
S-a constatat ca rămasă fără obiect excepția de litispendență invocată în cauză asupra acestui din urmă petit raportat la obiectul dosarului nr. - aflat pe rolul Curții de APEL TÂRGU MUREȘ.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că cererea privind suspendarea judecării prezentei cauze nu este întemeiată dat fiind stadiul procesual al celuilalt litigiu și de asemenea petitele diferite formulate în cele două cauze.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că anterior datei de 13 septembrie 2001, când reclamanta a dobândit calitatea de proprietar al imobilului identificat în dispozitivul hotărârii atacate, pârâtul era unic proprietar al întregului imobil, înscris în nr. 7815/II suprafața totală de teren fiind de 10328.
Începând cu acest moment și până în cursul anului 2008, accesul reclamantei s-a realizat pe poarta principală utilizată și de pârâtă, dar ulterior datorită dezmembrării în ianuarie 2008, pârâta a edificat o platformă betonată și un gard în fața imobilului reclamantei încălcând astfel dreptul de servitute consfințit în favoarea acesteia prin art. 7 lit. a, b și e din contractul încheiat între părți, drept recunoscut de altfel de către judecătorul pricinii ca fiind născut ca urmare a convenției părților.
Pe de altă parte, cererea de intervenție formulată de COM SRL Târgu M, a fost apreciată de asemenea ca întemeiată în opinia instanței de fond, pârâtul fiind obligat la stabilirea graniței pe cale judecătorească și abia ulterior să procedeze la edificarea gardului dată fiind coproprietatea între cele trei părți litigante.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal pârâta SERV Târgu M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, solicitând ca urmare admiterii apelului modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii principale și a celei de intervenție în interes propriu.
S-a susținut că raporturile de vecinătate, ca urmare a înstrăinărilor succesive, în 2001 către reclamantă și în 2004, 2005 către intervenientă, ale fondului reclamantei nu mai sunt stabilite cu fondul apelantei ci doar cu cel al intervenientei. În aceste condiții accesul reclamantei la propriul fond se realizează prin poarta intervenientei edificată pe propriul teren, astfel că delimitarea proprietăților realizată de apelanta pârâtă nu restrângere dreptul de acces al reclamantei la drumul public.
În ceea ce privește clauzele contractuale din contractul încheiat între reclamantă și pârâtă în 2001, cuprinse în art. 7 lit. a, b și e, s-a arătat că acestea și-au pierdut eficiența, odată cu posibilitate accesului reclamantei pe poarta intervenientei; devenind caduce aceasta ca urmare a reconfigurării raporturilor de vecinătate în urma vânzării în 2005 către intervenienta unei noi suprafețe de teren. S-a mai arătat că până la înstrăinarea către intervenienta terenului în 2005, apelanta a respectat clauzele asumate, astfel încât nu poate fi vorba de răspundere contractuală a acestei părți.
Prin întâmpinare, Târgu M, a solicitat respingerea apelului, susținând în esență că, sunt neconforme cu realitatea susținerile apelantei potrivit cărora raporturile de vecinătate ale fondului reclamantei nu mai sunt cu pârâta ci doar cu intervenienta, și că în aceste condiții, prin posibilitatea reclamantei de a utiliza poarta intervenientei s-ar constitui un drept de servitute asupra fondului acestei din urmă părți, lucru nepermis în condițiile în care reclamanta beneficiază de un drept de servitute constituit asupra fondului pârâtei, drept încălcat prin gardul edificat de pârâtă.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, în raport de susținerile părților, Curtea constată următoarele:
După cum a reținut și prima instanță, situația actuală a fondurilor celor trei părți litigante, sunt rezultatul unor înstrăinări succesive de către pârâtă a unor suprafețe de teren, cu supraedificatele aferente, către reclamantă respectiv intervenientă. În ceea ce privește dreptul de servitute despre care reclamanta susține că exista în favoarea acesteia și în detrimentul pârâtei, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut existența acestuia, ca urmare a convenției părților, acest lucru rezultând mai presus de orice dubiu din clauzele cuprinse în art. 7 lit. a, b și e din contract.
Pe de altă, parte, după cum rezultă și din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în cauză la 10.02.2010, Curtea constată că susținerile apelantei, precum că, fondurile reclamantei și pârâtei nu ar fi vecine sunt nereale, acest lucru rezultând fără putință de tăgadă atât din planșele foto depuse la dosar cât și din constatările instanței de apel.
În aceste condiții, edificarea gardului de către pârâtă, având ca efect încălcarea dreptului de servitute al reclamantei care astfel este obligată să ajungă la propriul fond doar cu acordul intervenientei, cu care de altfel nu are nici un fel de raport juridic, apare ca nelegală. Aceasta întrucât reconfigurarea raporturilor de vecinătate despre care apelanta susține că ar fi total modificate ca urmare a înstrăinării din 1995 unui teren către intervenientă, nu a schimbat cu nimic starea faptică, de vecinătate între reclamantă și pârâtă, aceasta din urmă recunoscând faptul că a edificat gardul și doar după această operațiune intervenienta a edificat poarta proprie de acces.
Este adevărat că edificarea gardului la limita dintre proprietățile apelantei și intervenientei permit accesul reclamantei la drumul public, însă, acest acces este condiționat de voința intervenientei cu care însă reclamanta nu are nici un raport juridic. Or, în aceste condiții, a susține caducitatea cauzelor ce au dat naștere dreptului de servitute al reclamantei asupra fondului pârâtei, înseamnă a stinge tocmai dreptul de servitute, lucru de neacceptat însă, având în vedere că dacă acesta s-a născut pe cale convențională s-ar putea stinge doar cu voința ambelor părți contractante.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că cererea formulată de reclamantă este admisibilă, soluție împărtășită de altfel șui de instanța de fond, astfel că sub acest aspect hotărârea primei instanțe este la adăpost de orice critici.
În ceea ce privește însă acțiunea de intervenție principală, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, aceasta întrucât în raport de modalitatea în care aceasta a fost formulată, COM Târgu M, nu justifică interesul în a promova o asemenea cerere, având caracterul unei acțiuni independente, de sine stătătoare, aceasta întrucât, pe de o parte, accesul acestei părți la drumul public este permis având în vedere poziția fondului acesteia, și pe de altă parte, dat fiind faptul că această parte a promovat independent de prezenta cauză un alt litigiu în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect tocmai dreptul de acces al intervenientei la propriul fond; considerente pentru care solicitarea acesteia de fi desființat gardul despărțitor apare ca neîntemeiată. Pe de altă parte, pentru fondul aparținând intervenientei situat în prelungirea imobilului reclamantei, accesul este permis tocmai pe calea unde este permis accesul și al reclamantei din prezenta hotărâre, astfel că solicitarea privind demolarea gardului ce delimitează proprietățile pârâtei și intervenientei nu apare ca justificată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelul formulat în cauză este întemeiat, urmând ca potrivit art. 296 Cod procedură civilă, să fie admis ca atare, și în consecință hotărârea atacată să fie schimbată în parte, în sensul că cererea de intervenție în interes propriu așa cum a fost precizată va fi respinsă ca nefondată, astfel că va fi înlăturată și dispoziția privind obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată față de această parte, neexistând vreo culpă procesuală a pârâtei apelante; fiind de asemenea înlăturată dispoziția privind renunțarea la judecarea petitului referitor la obligarea pârâtei să permită accesul intervenientei la imobilele proprii.
Pentru că nu există alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a efectului devolutiv al apelului celelalte dispoziții vor fi menținute ca legale și temeinice.
În raport de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea urmează a dispune obligarea intervenieteni în interes propriu la plata către pârâta apelantă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, ca urmare a respingerii cererii de intervenție principale, precum și obligarea apelantei la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de SERV Târgu M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva Sentinței nr. 1418/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Schimbă în partea hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de intervenție în interes propriu, formulată și precizată de COM Târgu M, cu sediul în Târgu M,-, județul M și înlătură dispoziția privind obligarea apelantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată față de intervenientă, precum și cele vizând renunțarea la judecarea petitului privind obligarea pârâtei să permită accesul intervenientei la imobilele proprietatea sa.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Obligă intimata COM " la plata către apelantă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată; precum și apelanta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimata "" Târgu M, cu sediul în Târgu M,-, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./31.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
