Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2069/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 153
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier: - -
*******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - & ASOCIAȚII SRL împotriva sentinței comerciale nr.9351/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - & SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 13, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin apărător solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și admiterea acțiunii principale pentru susținerile menționate în motivele de apel, instanța urmând să aibă în vedere dispozițiile art.2.2 corelat cu art.6.5 din contract și art.6 din același contract, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la numărul - din 5 mai 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - & ASOCIAȚII SRL, cu sediul procesual ales în Bac hemat-o în judecată pe pârâta - & SA, cu sediul în B și a solicitat ca instanța să aplice pârâtei sancțiunea contravențională prevăzută de legea nr.193/3. pentru introducerea de clauze abuzive în contractul de furnizare de servicii dedicate internet/comunicații de date de IP și acces la rețeaua & nr. - din 26 august 2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sus-invocatul contract i s-a conferit dreptul de a accede la internet, telefonie și alte servicii specifice prin intermediul rețelei aparținând societății pârâte, că acest contract este unul standard preformulat, fără clauze negociate direct, care creează un dezechilibru clar între drepturile și obligațiile părților contractante.
A susținut că următoarele clauze au caracter abuziv:
-clauza 2.2, care îl obligă pe beneficiar la perioade foarte mari de utilizare, deși în contract această perioadă este stipulată ca perioadă minimă; sub acest aspect, reclamanta a susținut și că beneficiarul nu poate, practic, denunța unilateral contractul după dorință, ci numai după ce îndeplinește o serie de notificări și solicitări către și de la furnizor, în anumite condiții care au legătură cu activitatea furnizorului, în caz contrar fiind ținut la plata de daune chiar peste voința sa de a întrerupe relațiile contractuale;
-clauza 6.5. care are caracter abuziv deoarece îl obligă pe beneficiar la plata unei sume egale cu contravaloarea abonamentelor lunare calculate până la data expirării perioadei inițiale sau extinse cu titlu de clauză penală; sub acest aspect, reclamanta a susținut că se conferă pârâtului dreptul de a obține bani și după ce beneficiarul renunță la serviciile sale și chiar în situația în care beneficiarul nu ar mai avea nici o datorie pentru serviciile prestate;
-clauza 11, care o exonerează pe pârâtă de responsabilitate în cazul tuturor pierderilor suferite de beneficiar, chiar și atunci când acestea sunt imputabile pârâtei înseși;
-clauza 12, care îi obligă pe succesorii legali ai beneficiarului, chiar în lipsa acordului acestora.
Reclamanta a solicitat ca, în funcție de aceste argumente, instanța să constate că sus-invocatele clauze au caracter abuziv, în conformitate cu prevederile articolului 4 din legea nr.193/3. să ia măsurile de sancționare contravențională a pârâtei și să modifice aceste clauze.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile legii nr. 193/3. și pe dispozițiile legii nr. 65/2002.
La 3 iunie 2008, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal inadmisibilitatea acțiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică. Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active în raport de dispozițiile articolului 2 alineat 1 din legea nr.193/2003, iar pe fond a arătat că prezenta cerere survine la trei ani de la data la care a fost încheiat contractul, perioadă în care reclamanta a beneficiat de serviciile prestate fără a obiecta asupra conținutului contractului, dimpotrivă, solicitând în permanență extinderea furnizării serviciilor către alte puncte unde își desfășoară activitatea.
A formulat apărări aplicate la fiecare clauză pretinsă ca abuzivă.
Prin sentința comercială nr. 9351 din 18 august 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă și acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția este neîntemeiată în raport de temeiul de drept al acțiunii - articolul 969, 970 cod civil - și de faptul că acțiunea poartă între părțile contractante în baza convenției încheiate la 26 august 2005.
În ce privește acțiunea, a reținut dispozițiile legii nr. 193/3. a apreciat că încheierea contractului pe o perioadă minimă de un an este justificată de anumite discounturi acordate beneficiarului, ce trebuie amortizate și că modalitatea de încetare a contractului rezidă atât în acordul de voință al părților, cât și în denunțarea unilaterală, cu respectarea anumitor condiții ce țin de obligațiile părților.
A reținut ca neîntemeiată susținerea despre quasi imposibilitatea rezilierii unilaterale din partea beneficiarului, de vreme ce rezilierea însăși este o sancțiune aplicabilă în cazul contractelor sinalagmatice pentru neexecutare culpabilă. Sub acest aspect, a apreciat că pentru angajarea răspunderii pârâtei pot fi utilizate mijloace de probă specifice, de exemplu o expertiză tehnică de specialitate.
Privitor la clauza 6.5, prima instanță a apreciat că nu se poate reține că beneficiarul datorează plata unor servicii neefectuate, întrucât clauza vizează cazul de denunțare unilaterală înainte de expirarea perioadei minime.
În legătura cu clauza 11, tribunalul a constatat că aceasta vizează serviciul de acces la internet condiționat de rețeaua globală de internet și că răspunderea furnizorului este angajată în cazul culpei pentru nefuncționarea acestui serviciu.
În fine, relativ la clauza 12 tribunalul a apreciat că nu se poate reține că aceasta creează o situație de inechitate, deoarece prin această clauză este prevăzută modalitatea de preluare de către succesori a contractului cu respectarea anumitor condiții generale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 7 noiembrie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, s-a susținut că dispozițiile legii nr. 193/3. prevăd posibilitatea ca instanța să aplice sancțiunea contravențională în cazul contractelor cu clauze abuzive, să anuleze aceste clauze și să dispună modificarea clauzelor contractuale abuzive sau desființarea contractului în care se găsesc astfel de clauze.
Privitor la clauza 2.2, a susținut că aceasta este abuzivă prin corelarea cu clauza 6.5, deoarece îl obligă pe beneficiar la perioade foarte mari de utilizare a rețelei pârâtei, deși perioada minimă este doar un an. Apelanta - reclamantă a argumentat această susținere prin referirea la întregul "ritual" de notificări și solicitări către furnizor, care reprezintă în fapt o procedură foarte greoaie și practic imposibil de realizat și care presupune ca apelantul - reclamant să nu beneficieze de serviciile de internet în mod regulat (ceea ce se și întâmplă) și să suporte costul unor expertize tehnice complicate, cu un rezultat incert.
În această ordine de idei, apelanta - reclamantă a susținut că articolul 6.5 instituie un abuz, obligând-o să plătească un serviciu neefectuat doar pentru că și-a exprimat în mod liber voința.
Privitor la clauza 11, susținut că aceasta face obiectul acțiunii, cât timp rețeaua Internet globală funcționează în fiecare moment, exonerând-o pe intimata - pârâtă de la orice răspundere, chiar și în caz de nefuncționare corespunzătoare a serviciilor.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și urm. Cod procedură civilă, pe dispozițiile legii nr. 193/3. și pe dispozițiile legii nr. 65/2002.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la apel.
La solicitarea Curții, apelanta - reclamantă a precizat la termenul din 5 februarie 2009 că petitul cererii îl constituie constatarea caracterului abuziv al clauzelor 2.2, 6.3. 11 și 12 și modificarea acestor clauze astfel: articolul 2.2 să prevadă prelungirea contractului pe perioade succesive egale cu perioadă inițială dacă acesta nu a fost denunțat unilateral de una dintre părți pentru orice motive, iar articolul 6.5, articolul 11 și articolul 12 să fie înlăturate din contract.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Așa cum apelanta-reclamantă a precizat indubitabil, la solicitarea Curții, temeiurile juridice ale cererii sale sunt dispozițiile legii nr. 193/3. și cele ale legii nr.65/2002.
Contractul denunțat ca parțial abuziv a fost încheiat de părțile litigante la 26 august 2005 (filele 5 și 9 ale dosarului de fond), iar la acea dată articolul 2 alineat 1 din legea nr.193/3. era modificat prin articolul 1 punctul 1 din legea nr.65/2002, și conferea statut de "consumator"oricărei persoane fizicesaugrup de persoane fizice constituite în asociații,care încheie un contract în afara activității lor autorizate profesional sau comerciale. Calitatea de consumator îndrituit să uzeze de prevederile legii nr. 193/3. a rămas neschimbată în cadrul modificărilor ulterioare ale acestei legi.
Or, potrivit contractului denunțat ca abuziv, la momentul încheierii lui (ca și, de altfel, la momentul promovării acțiunii introductive de instanță și la cel al soluționării prezentului apel), apelanta - reclamantă avea calitate de societate comercială cu răspundere limitată, așadar de persoană juridică de drept comercial, fiind exclusă de la beneficiul conferit de legea nr.193/3. modificată, de a invoca și denunța clauzele abuzive din contracte.
În această ordine de idei, fără a aduce atingere modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active(cu care nu a fost sesizată), întrucât ar încălca principiul non reformatio im pejus, consacrat de articolul 296 teza finală Cod procedură civilă, Curtea apreciază, totuși, că nu poate primi criticile aduse pe fondul cererii de către o persoană lipsită de legitimare procesuală activă numai ca efect al neatacării hotărârii primei instanțe sub acest aspect al calității procesuale active.
În plus, Curtea reține și dispozițiile articolului 8-14 din legea nr. 193/3. care prevăd o anume procedură în cadrul căreia se pot solicita aplicarea sancțiunii contravenționale, modificarea clauzelor abuzive și/sau desființarea contractului, procedură care în speță nu a fost urmată.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile articolelor 295-296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - & ASOCIAȚII SRL, cu sediul în B,-,-,.4, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.9351/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - & SA, cu sediul în B, str. -. -, 3. nr. 73-75,.,. 2 sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
