Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.154
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTOR 2: Giurgiu Afrodita G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - International Import-Export SRL, cu sediul în B,-,. 2.. 1,.5,.32, sector 1 împotriva sentinței nr. 262 din data de 5 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 2 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în baza art.156 (2) și art.260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 9 septembrie 2008, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1408/2004 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta Internațional Import Export SRL a chemat în judecată pe pârâta - -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i transmită dreptul de proprietate asupra imobilului T 7 situat în localitatea de, județul B, care a fost achitat integral la data de expirării contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1007/1999, să se dispună efectuarea unei expertize pentru stabilirea prețului terenului aferent construcției dat în folosință conform contractului de leasing precum și obligarea pârâtei să-i transmită dreptul de proprietate asupra acestuia, prin obligarea la încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică, conform art.1 din contractul de leasing imobiliar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține imobilul T 7, situat în extremitatea nordică a localității de,-, județul B și terenul aferent acestuia în suprafață de 13.104,08. în temeiul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr.1007/20.05.1999.
A mai aratat reclamanta că valoarea contractului de leasing a fost formată din suma redevențelor achitate în sumă de 1.155.780.044 lei și a valorii reziduale de 43.502.832 lei, modalitatea de plată efectuându-se prin ordin de plată, fiind achitată integral. În ceea ce privește terenul în cadrul contractului de leasing nu a fost stabilit prețul deoarece locatorul nu avea titlu de proprietate pe acesta la data încheierii contractului de leasing.
Pârâta - avea obligația contractuală să obțină certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, a includerii acestuia în capitalul social cât și a intabulării acestuia în evidențele de publicitate imobiliară, obligații pe care pârâta nu le-a realizat, neputând fi în consecință stabilit prețul terenului.
Se susține de asemenea că, în cauză contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a fost încheiat cu acordul ambelor părți în cadrul procesului de privatizare, arătând reclamanta că și-a îndeplinit toate obligațiile rezultate din acest contract, achitând prețul imobilului, urmând a fi dus la îndeplinire prin transmiterea dreptului de proprietate atât asupra imobilului cât și a terenului aferent.
Pârâta - - a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat în principal excepția puterii de lucru judecat, referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză cu dosarul nr- al Tribunalului Brașov prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare active autentificat sub nr.126/25 mai 2002, evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea societății și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.262 din 5 martie 2008, prin care a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pe fond, reținând în considerente că prin decizia 89/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- constatat că obiectul contractului este indivizibil, iar neîndeplinirea obligația de plată a terenului aferent construcției de pe teren atrage rezoluțiunea de drept. Prin contractul de vânzare-cumpărare active, care a fost rezoluționat de drept. S-au avut în vedere toate aspectele privind vânzarea-cumpărarea activului, obiectul contractului fiind unic și indivizibil, motiv pentru care, rezoluțiunea contractului are ca efect repunerea părților în situația anterioară, iar eventualele pretenții reciproce pot fi soluționate pe cale separată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată, neexistând identitate de obiect, motiv pentru care nu sunt întrunite cerințele art.1201 cod civil pentru a da eficiență acestei excepții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Prima critică invocă nemotivarea în drept hotărârii atacate, fapt ce atrage aplicarea art.261 pct.5 Cod procedură civilă și a dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă ce reglementează rolul activ al judecătorilor în stabilirea corectă a situației de fapt și aplicarea corectă a legii. Sub acest aspect, apelanta învederează faptul că judecătorul fondului nu a făcut nimic altceva decât să se refere la considerentele deciziei 89/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că prin această decizie cauza a fost soluționată irevocabil.
Instanța de fond nu a fost în nici un mod preocupată de consecințele anulării contractului nr.126/2002 și de analizarea repunerii în situația anterioară încheierii acestui contract, în condițiile în care obligațiile reciproce asumate de către părți își aveau sorgintea în clauzele contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr.1007/1999.
A doua critică se axează pe neanalizarea, de către prima instanță a consecințelor repunerii părților în situația anterioară și delimitarea efectelor desființării contractului nr.126/2002, de efectele juridice ale contractului nr.1007/1999.
Astfel, rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare active, cu repunerea părților în situația anterioară nu afectează situația juridică consecutivă expirării perioadei de leasing, obligația de vânzare cumpărare a construcțiilor și terenului aferent, decurgând din aceasta. Apar astfel, fără nici o relevanță articolele din contractul de vânzare-cumpărare, care stabilesc că intervine rezoluțiunea de drept a contractului menționat, având ca obiect construcția și terenul, în cazul în care apelanta nu va fi plătit prețul, astfel cu fost impus de vânzătoare, părțile stabilind în mod convențional obiectul contractului unic și nedivizibil. Prin urmare, obiectul indivizibil al contractului de vânzare-cumpărare active nr.126/2002, rezolvit de drept prin sentința nr.89/2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu obiectul indivizibil al contractului de leasing nr.1007/1999, în care părțile au convenit la art.VII că "În cazul în care, la expirarea contractului de leasing imobiliar, utilizatorul își exprimă intenția de a cumpăra bunul, locatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate anterior cu titlul de redevență și amortizările, acestea constituind prețul de vânzare al bunului utilizat în leasing".
Apelanta apreciază ca nefondată sentința Tribunalului Buzău, conform căreia: "prin decizia 89/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere și aceste aspecte invocate de reclamantă în prezenta cauză", apare ca total nefondată, sub două aspecte: dacă Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi judecat și aspecte invocate în petitul acțiunii de față, acțiunea ar fi trebuit respinsă ca urmare operării excepției autorității de lucru judecat.
Al doilea aspect invocat subliniază că instanța s-a limitat doar la a lectura decizia 85/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care, din eroare, s-a reținut în considerente că "prin contractul de leasing imobiliar 1007/1999 părțile au convenit, în punc.II 3 lit.b-d, ca valoarea de piață a terenului să fie stabilită printr-o expertiză (.).Litera "e" prevedea pactul comisoriu, prin care, în caz de neplată în termen, contractul este rezolvit de drept, fără nici o formalitate, iar lit."f" prevedea obiectul unic și indivizibil al contractului."
Eroarea instanței supreme constă, în opinia apelantei, în faptul că deși face vorbire numai de contractul de vânzare cumpărare nr.126/2002, trece nr. contractului de leasing, eroare ce se poate sesiza și din faptul că dispozitivul deciziei nu face în nici un mod referire la leasingul construcției.
Ultima critică se referă la netemeinicia respingerii pretențiilor apelantei, urmare repunerii în situația anterioară, aceasta având posibilitatea de a solicita obligarea intimatei la încheierea contractului de vânzare cumpărare, având ca obiect construcția, respectiv terenul ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.
Față de obiectul acțiunii, instanța de judecată nu avea a face altceva decât să constate, după verificarea anumitor condiții, că actul juridic s-a încheiat, deși una din părți se opune, intervenind astfel să suplinească manifestarea de voință a părții în culpă. Or, în situația în care, apelanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul 1007/1999, achitând integral prețul construcției și 10% avans din valoarea estimată a terenului, instanța nu avea a face decât să dea eficiență convenției părților.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și obligarea intimatei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru construcție și terenul aferent, acesta din urmă urmând a fi evaluat în baza unei expertize de specialitate.
Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns criticilor din apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în apel, Curtea reține următoarele:
Între cele două părți s-a încheiat inițial contractul de asociere în participațiune nr.756/17.11.1998, în cadrul procesului de privatizare. Ulterior, acest contract a fost înlocuit cu contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare nr.1007/20.05,1999, ambele contracte având ca obiect vânzarea cumpărarea T nr.7 din județul B, de,-.
Potrivit contractului de leasing nr.1007/1999 (fila 4 dosar fond) locatorul se obliga să transmită dreptul de folosință și posesie pe o perioadă determinată, iar la sfârșitul perioadei de leasing să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, iar utilizatorul să plătească și să preia bunul ce constituie obiectul contractului - respectiv T 7. Cu acest contract locatorul se obliga să transmită utilizatorului și dreptul de folosință a terenului aferent imobilului respectiv, pe toată durata leasingului, iar la obținerea titlului de proprietate pentru teren, se obliga să perfecteze contractul de vânzare cumpărare a terenului, după plata redevențelor totale.
Art.3 din contract stipulează în mod expres că utilizatorul încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare prin novație, conform art.1128-1137 Cod civil.
Valoarea contractului de leasing a fost formată din suma redevențelor achitate în sumă de 1.155.780 lei și a valorii reziduale de 43.502.832 lei, prețul fiind achitat integral, aspect necontestat de vânzătoarea-intimată.
La data de 25 mai 2002 se încheie în formă autentică contractul de vânzare cumpărare nr.126, în care se transmitea dreptul de proprietate și asupra terenului, în condițiile stipulate în mod expres la art.II.3, contractul fiind rezolvit irevocabil prin decizia nr.89/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 102 dosar fond), care a menținut astfel decizia 36/12.12.2003 a Curții de Apel Brașov, potrivit căreia c-a constatat rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare și a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu consecința evacuării apelantei.
Interpretarea pe care instanța de fond, Tribunalul Buzăua dat-o acesteia instituții, respectiv repunerea părților în situația anterioară, a fost greșit interpretată, atât fața de obiectul acțiunii soluționate irevocabil prin decizia nr.89/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și a efectelor repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.126/2002 ce a fost rezolvit de drept.
În acest context, criticile formulate de apelantă sunt fondate și urmează a fi admise ca tare.
Prima critică, vizând lipsa unei motivări în fapt și îndrept a sentinței apelate, în sensul art.261 Cod procedură civilă, este întemeiată, întrucât judecătorul fondului s-a referit strict la reiterarea considerentelor deciziei nr.89/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără se raporta la observarea cererii de chemare în judecată, care viza tocmai situația subsecventă pronunțării acestei hotărâri. Instanța de fond a prezentat situația de fapt tangențial, atunci când a analizat excepția autorității de lucru judecat, dar în motivare nu s-a preocupat de stabilirea corectă a raportului juridic dintre părți, ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare nr.126/2002.
Această carență în corectă apreciere și motivare a soluției pronunțate de instanța de fond urmează fi suplinită de instanța de apel prin prezenta hotărâre.
Astfel, în mod evident și de necontestat, decizia nr.89/2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a referit în mod exclusiv la contractul nr.126/2002 încheiat între părți, iar măsura repunerii părților în situația anterioară se cantonează după încheierea contractului de leasing imobiliar nr.1007/1999 și până la încheierea contractului nr.126 ce a fost desființat.
La momentul încheierii contractului nr.126/2002, operațiunea de leasing imobiliar ce avea ca obiect construcția, era finalizată, redevența și valoarea reziduală achitată, astfel că operațiunea trebuia să se transforme în contract de vânzare cumpărare ca urmare a opțiunii manifestate de utilizatorul-apelant la expirarea contractului. Aceasta a constituit și obiectul acțiunii în raport de care instanța de fond avea cădere să se pronunțe, constatând valabilitatea contractului de leasing imobiliar, îndeplinirea integrală a obligațiilor asumate prin contract, plata integrală a prețului și opțiunea locatarului pentru perfectarea vânzării-cumpărării a imobilului-construcție.
Instanța constată că este greșită opinia primei instanțe, care a apreciat că repunerea părților în situația anterioară precede inclusiv contractul nr.1007/1999, întrucât acest contract nu a fost desființat prin nici hotărâre judecătorească, Înalta Curte de Casație și Justiție referindu-se exclusiv la contractul nr.126/2002, singurul contract ce a făcut obiectul litigiului dintre părți.
Aprecierea instanței de recurs asupra caracterului unic și indivizibil dintre construcție și terenul pe care se află amplasată aceasta, se circumscrie numai la clauzele contractuale inserate în cuprinsul contractului nr.126/2002 ce a fost rezolvit. În cazul în care se perfectează contractul de vânzare cumpărare asupra construcției, la latitudinea părților există mai multe posibilități legale de soluționare modului de folosință a terenului aferent, prin instituirea unui drept de superficie sau servitute.
Față de cele mai sus arătate, Curtea urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să admită apelul și să schimbe în parte sentința, iar pe fond să admită acțiunea în parte și să oblige intimata să încheie contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect construcția - T nr.7 din localitatea de,-, județ B ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr.1007/20.05.1999, respingând în rest acțiunea.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - International Import-Export SRL, cu sediul în B,-,. 2.. 1,.5,.32, sector 1 împotriva sentinței nr. 262 din data de 5 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în,-, jud.
Schimbă în parte sentința și pe fond admite în parte acțiunea și obligă pârâta-intimată - - la încheierea contractului de vânzare cumpărare, având ca obiect imobilul-construcție T 7, din localitatea de,-, județ B ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr.1007/20.05.1999.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă intimata-pârâta - - să plătească apelantei-reclamantă - International Import-Export SRL suma de 7973 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2008.
Președinte Judecător
- - G -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
5 ex./12.09.2008
ds. fond - Tribunalul Buzău
jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita
