Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVIL NR. 154/2008

Ședința public din 10 septembrie 2008

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

JUDECTOR: - -

GREFIER: - -

S-au luat în examinare apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 690/25.03.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal fcut în ședinț public, la prima strigare, se prezint reclamantul, personal și asistat de avocat, cu împuternicirea avocațial la fila 6 din dosar și avocat, pentru pârât, care depune împuternicirea avocațial la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

Apelul formulat nu este timbrat cu tax judiciar de timbru în cuantum de 1404,4 lei și timbru judiciar în valoare de 5,3, deși reclamantul a fost citat cu aceast mențiune.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care învedereaz instanței c nu s-a solicitat judecarea cauzei în lips, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ.

Reprezentanta pârâtei depune întâmpinare și comunic un exemplar cu reprezentantul reclamanților.

Reprezentantul reclamanților solicit lsarea cauzei la a doua strigare, în vederea depunerii taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, artând c nu a cunoscut dispoziția instanței, reclamantul fiind citat la domiciliul su, iar nu la sediul reprezentantului s

Reprezentanta pârâtei este de acord cu lsarea cauzei la a doua strigare.

Curtea, dup deliberare, având în vedere susținerile reprezentanților prților, încuviințeaz cererea și fixeaz ora 11 pentru a doua strigare a cauzei.

La apelul nominal fcut în ședinț public, la a doua strigare, se prezint reclamantul personal și asistat de avocat, cu împuternicirea avocațial la fila 6 din dosar și avocat, pentru pârât, cu împuternicirea avocațial aflat la dosarul cauzei.

Reclamantul depune dovada achitrii taxei judiciare de timbru în cuantum de 1405 lei și timbru judiciar în valoare de 5,3 lei, sens în care Curtea constat c apelul este legal timbrat.

Curtea solicit ca reprezentantul reclamanților s precizeze natura cauzei și dac, raportat la aceasta, Tribunalul Comercial Cluj era competent s soluționeze în prim instanța cauza.

Reprezentantul reclamanților arat inițial c obiectul cauzei deduse judecții este de natur comercial, cauza judecându-se în contradictoriu cu o societate comercial, fiind vorba despre o fapt de comerț subiectiv. Arat îns și c, raportat la valoarea indicat la fond, de cca 24.000 Euro, cauza este de competența Judectoriei, dar relev și faptul c s-a formulat și un petit având ca un obiect neevaluabil în bani, legat de desființarea contractului de concesiune al pârâtei.

Ulterior, reprezentantul reclamanților revine și arat c acest contract are o natur administrativ, iar nu comercial, astfel încât prima instanț nu a fost competent material.

Curtea solicit reprezentantului reclamanților s indice care este petitul principal al acțiunii, respectiv care este obiectivul urmrit prin promovarea acesteia.

Reprezentantul reclamanților arat c cererea formulat are natura unei acțiuni în revendicare, motiv pentru care invoc, ca motiv de ordine public, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial dea judeca în prim instanț acțiunea, artând totodat c hotrârea atacat este pronunțat de o instanț necompetent, raportat la valoarea litigiului, de sub 1 miliard lei vechi.

Reprezentanta pârâtei las la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate și solicit, în cazul respingerii excepției, acordarea cheltuielilor de judecat, sens în care depune chitanț reprezentând onorariu avocațial.

Curtea rmâne în pronunțare asupra apelului declarat, prin prisma excepției de ordine public invocate.

CURTEA:

Prin sentința comercial nr. 690/C/25.03.2008 pronunțat în dosarul nr. 2.912/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluja fost respins acțiunea precizat formulat de ctre reclamanții și împotriva pârâtei SC SRL

Pentru a dispune astfel, s-a reținut c prin acțiunea formulat de ctre reclamanții și s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, obligarea acesteia s înceteze orice activitate de prelucrare a lemnului pe terenul proprietatea reclamanților situat în comuna nr.102-110, jud.C, obligarea pârâtei s predea reclamanților terenul în suprafaț de circa 20.000 mp pe care pârâta l-a ocupat și îl folosește abuziv din anul 2005 când i-a fost anulat contractul de concesiune, obligarea pârâtei s aduc terenul în litigiu în starea în care acesta se afla la momentul prelurii lui în baza contractului de concesiune anulat, precum și plata de daune cominatorii de 3.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunțrii sentinței și pân în ziua predrii efective a terenului în starea lui inițial, cu cheltuieli de judecat.

În motivare s-a artat c pârâtei i-a fost concesionat o suprafaț de teren de 5.000 mp la 20.03.1997 de ctre Primria îns prin decizia civil nr.184/A/2005 a Curții de APEL CLUJ în dosar civil nr.45/2005, rmas irevocabil, s-a restituit în natur reclamanților aceast suprafaț de teren și cu toate c pârâta a fost notificat despre faptul anulrii contractului de concesiune, aceasta continu s foloseasc abuziv terenul proprietatea reclamanților, extinzându-și activitatea de tiere și prelucrare a masei lemnoase și pe suprafețe învecinate care aparțin reclamanților.

Acțiunea a fost precizat cu privire la suprafața terenului revendicat în sensul c este vorba de o suprafaț de 15.000 mp pe care pârâta îi ocup și îi folosește în mod abuziv din 2005.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecat, artându-se în esenț faptul c pârâta nu ocup suprafața indicat prin acțiune, ci doar suprafața de 5.000 mp în baza unui contract de concesiune care constituie titlu legal.

Tribunalul a reținut, în privința strii de fapt, c prin decizia civil nr.184/A/17.02.2005 a Curții de APEL CLUJ pronunțat în dosar nr.45/2005 a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.2338/17.11.2004 a Tribunalului Cluj în dosar nr.9980/2003, care a fost schimbat în parte, admițându-se contestația formulat împotriva dispoziției nr.57/02.10.2003 emis de primarul Comunei, care a fost anulat parțial, în sensul c s-a restituit în natur petenților și suprafața de 3.887 mp teren situat în nr. administrativ 102 și suprafața de 5.000 mp teren ce face obiectul concesionrii în favoarea SC SRL, parte din nr.top. inițial 989/1 înscris în CF 661.

Prin contractul de concesiune nr.282/20.03.1997 Primria a concesionat pârâtei pentru 99 de ani suprafața de teren de 5.000 mp situat în comuna.

Deși prin adresa nr.2303/4 august 2005 emis de Primria Comunei, aceasta a comunicat pârâtei c în baza deciziei civile menționate a fost anulat contractul de concesionare încheiat, ca urmare a retrocedrii ctre foștii proprietari a suprafeței de teren de 5.000 mp, pârâta a continuat s foloseasc aceast suprafaț de teren, dup cum recunoaște prin întâmpinarea formulat.

Instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, constatând c decizia civil nr.184/2005 a Curții de APEL CLUJ de care se prevaleaz partea reclamant nu a avut ca obiect anularea contractului de concesiune nr.282/1997, astfel c pârâta are un titlu legal în baza cruia folosește suprafața de 5.000 mp din terenul adus în discuție prin acțiune, contractul de concesiune nefiind anulat în instanț.

De asemenea, s-a reținut c partea reclamant nu a dovedit faptul c pârâta ocup și alți 10.000 mp din terenul ce ar constitui proprietatea reconstituit în baza Legii nr.18/1991, iar decizia penal nr.1970/1996 a Curții Supreme de Justiție pronunțat în dosar nr.1542/1996 nu are relevanț în speț.

Împotriva acestei hotrâri au declarat apel reclamanții și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii precizate.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat c prima instanț în mod greșit a apreciat c pârâta îi poate opune, cu succes, contractul de concesiune nr. 282/1997, pentru a justifica folosința suprafeței de 5.000 mp din terenul ce este proprietatea reclamanților, întrucât acesta este lipsit de orice efecte juridice, fiind denunțat unilateral de ctre concedent.

De asemenea, au fost interpretate în mod eronat cele dispuse de ctre instanțe prin deciziile nr. 184/A/2005 a Curții de APEL CLUJ și nr. 1970/1996 a Curții Supreme de Justiție, fiind greșit aplicate și prev. art. 225.pr.civ.

La termenul de astzi instanța, din oficiu, a pus în discuția prților natura cauzei și dac, raportat la aceasta, Tribunalul Comercial Cluj era competent s soluționeze în prim instanța cauza.

Reprezentantul reclamanților a artat inițial c obiectul cauzei deduse judecții are o natur comercial, cauza judecându-se în contradictoriu cu o societate comercial, fiind vorba despre o fapt de comerț subiectiv.

În acest context, Curtea a solicitat reprezentantului reclamanților s indice și care este petitul principal al acțiunii, respectiv care este obiectivul urmrit prin promovarea acesteia.

Reprezentantul reclamanților a relevat c cererea formulat are natura unei acțiuni în revendicare, motiv pentru care a invocat, ca motiv de ordine public, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial dea judeca în prim instanț acțiunea, artând totodat c hotrârea atacat este pronunțat de o instanț necompetent, raportat la valoarea litigiului, de sub 1 miliard lei vechi.

Analizând aceast excepție, în conformitate cu prev. art. 158, art. 159, art. 3 pct. 2.pr.civ. și art. 37 alin.3 din Legea nr. 304/2004, ea urmeaz a fi admis pentru considerentele mai jos expuse.

Conform precizrilor mai sus redate ale reprezentantului reclamanților, prima instanț a fost sesizat cu o acțiune în revendicare a unei suprafețe de teren în suprafaț de 15.000 mp situat în com., nr. 102-110, jud. C, a crui valoare a fost estimat la suma de 24.000 euro, respectiv 76.080 lei, cuantum necontestat de ctre pârât și care a fost apreciat ca real și de ctre prima instanț.

În fapt, reclamanții au susținut c acest imobil se afl în proprietatea lor, în baza deciziei nr. 184/A/2005 a Curții de APEL CLUJ, fiind solicitat retrocedarea sa în natur, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pârâta îl folosește în mod abuziv, invocând contractul de concesiune nr. 282/1997, încheiat cu Primria comunei.

S-a relevat îns c acest contract a avut ca obiect doar folosința suprafeței de 5.000 mp din terenul ce este proprietatea reclamanților, iar pe de alt parte, el este lipsit de orice efecte juridice, fiind denunțat unilateral de ctre concedent.

În drept, cererea a fost întemeiat pe disp. art. 1075, art. 1076, art. 1078 și art. 480.civ.

Pentru a determina instanța competent material s soluționeze în prim instanț acțiunea precizat, este necesar a se stabili, în primul rând, natura litigiului, iar în acest sens, Curtea apreciaz c este vorba despre o cauz de natur civil, nefiind incidente în speț prevederile art. 56.com. prin raportare la cele ale art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ.

În acest sens, nu pot fi reținute considerentele exprimate de ctre reprezentantul reclamanților, conform crora natura comercial ar rezulta numai din împrejurarea c pârâta chemat în judecat este o societate comercial, o astfel de extindere a sferei litigiilor comerciale fiind extrem de superficial.

De asemenea, instanța reține c nu poate fi susținut nici teza conform creia natura comercial ar rezida în împrejurarea c imobilul în litigiu face parte din fondul de comerț al SC SRL, cu atât mai mult cu cât pârâta a depus la dosar doar contractul de concesiune mai sus amintit, care se refer îns numai la o suprafaț de 5.000 mp, iar acest act nu este unul comercial.

Important este de subliniat faptul c procesul are ca obiect, în esenț, obligarea pârâtei la predarea ctre reclamanți a terenului de 15.000 mp, fiind exemplul clasic al acțiunii introduse de ctre proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Luând ca punct de reper aceste coordonate, instanța apreciaz c natura litigiului este în mod clar una civil, întrucât în discuție este, în esenț, analiza prerogativelor pe care le confer dreptul de proprietate asupra unui teren unor persoane fizice, competența Tribunalului Comercial Cluj neputând fi atras nici de împrejurarea c au fost formulate și petite neevaluabile în bani, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilitții, iar reclamanții au indicat în mod clar c prezenta acțiune este una în revendicare.

De altfel, în opinia instanței, chiar și primul petit poate fi circumscris noțiunii de revendicare, predarea terenului având în mod evident consecința încetrii activitții efectuate de ctre pârât pe terenul în litigiu.

Chiar dac nu ar fi așa, tribunalul specializat ar fi trebuit s cerceteze care este obiectivul principal urmrit de ctre reclamanți prin promovarea acțiunii și s o califice în consecinț, existând posibilitatea disjungerii unor petite, în ipoteza în care ele ar fi fost precizate corespunztor și din punct de vedere al temeiului de drept.

Acestea toate sunt îns prerogative care aparțin în mod exclusiv instanței de fond, iar nu celei de apel, motiv pentru care Curtea s-a pronunțat la termenul de astzi doar prin prisma precizrilor orale fcute de ctre reprezentantul reclamanților.

De reținut este îns și c, chiar dac nu s-ar împrtși opinia potrivit creia, raportat la starea de fapt dedus judecții, este vorba despre un litigiu de natur civil, incidente ar fi în cauz prev. art. 1 pct. 1.pr.civ. rap. la art. 2 pct. 1 lit. a din același act normativ, competența de soluționare aparținând tot judectoriei, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecat.

În consecinț, apelul declarat va fi admis, sentința tribunalului fiind anulat, în baza prev. art. 297 alin. 2.pr.civ. iar cauza va fi trimis pentru judecat în prim instanț Judec toriei Huedin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 690 din 25.03.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o anuleaz și trimite cauza pentru judecat în prim instanț Judec toriei Huedin.

Decizia este definitiv și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțat în ședința public din 10.09.2008.

PREȘEDINTE: JUDECTOR: GREFIER:

- - - - - -

Red. BM/5 ex./ 12.09.2008

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Cluj