Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/2008
Ședința publică din 10 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - ÎN VEDEREA - apelul formulat de pârâta - SRL împotriva Sentinței civile nr. 3688/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-,în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3688/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL și, în consecință, a fost obligată pârâta la executarea directă, în natură, a obligațiilor asumate prin Contractul de închiriere din data de 21.05.2004, respectiv să lase în deplină și pașnică folosință suprafața de 100 mp de plajă, aflată în comuna,-, jud.S
A fost obligată pârâta la plata, către reclamantă, de daune cominatorii în cuantum de 500 lei RON pe zi de întârziere de la data promovării prezentei și până la executare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.050 lei RON.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că pârâta, în calitatea sa de locator, se face vinovată de neexecutarea lato sensu a obligațiilor contractuale ce-i incumbau.
În esență, s-au reținut drept pertinente apărările reclamantei care a relevat că locatorul a încălcat obligația de garanție pentru tulburările provenite din fapta proprie, nerespectând obligația de abținere și împiedicând locatarul să folosească bunul închiriat prin neasigurarea utilităților (energie electrică, apă și canalizare) și nepunerea acestuia la dispoziția sa.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel pârâta, solicitând reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii introductive de instanță.
În susținerea poziției sale procesuale, apelanta a arătat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, înlăturând principala apărare a locatorului, referitoare la incidența în speță a pactului comisoriu expres de gradul IV, în temeiul căruia a operat rezoluțiunea convențională a contractului de locațiune.
Apelanta a arătat că, clauza contractuală prin care părțile au prevăzut ca în cazul neexecutării obligației de plată a chiriei la scadență, contractul se desființează de plin drept, fără somație sau punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecată, era activată înainte de exercitarea acțiunii de către locatar, rezoluțiunea convenției operând de plin drept.
Deliberând asupra cererii de apel, Curtea deține următoarele:
La data de 21.05.2004, între părți s-a încheiat un contract de închiriere, obiectul constituindu-l suprafața de plajă de 100 mp2în comuna,-, jud. S
Durata contractului este de 5 ani potrivit art. III.
La punctul 2 al art. VII din Convenție s-a stipulat faptul că rezilierea unilaterală a contractului este interzisă oricăreia dintre părți, sub sancțiunea obligării părți în culpă de către cealaltă parte la plata de daune-interne echivalent a sumei de 15.000 Euro.
Potrivit definiției, contractul de locațiune este contractul prin care o persoană numită locatar, pune la dispoziția altei persoane, numită locator, folosința unui lucru neconsumabil individual determinat, pe o perioadă limitată de timp, în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Probele cu înscrisurile administrate în calea de atac a apelului și atașate la filele 30-89 din dosarul cauzei (în apel), atestă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii chiriei, așa cum a fost ea individualizată în dispozițiile art. VI pct. 1-3 din Convenția părților.
Conform acestor prevederi contractuale, chiria reprezenta suma brută echivalentă cu 50% din adaosul comercial realizat din activitatea comercială desfășurată de chiriași pe suprafața închiriată, prin adaos comercial înțelegându-se adaosul realizat din vânzarea produselor după scăderea consumabilelor aferente desfacerii acestor produse.
În acest sens au fost considerate relevante înscrisurile de la filele 37 și următoarele (dosar apel), în care sunt menționate centralizatoarele privind plățile efectuate de locatar locatorului pe perioada 2004-2006.
Indicatorii privind adaosul comercial pentru mărfurile vândute și materialele consumate ce se regăsesc în conturile 707-607, respectiv 6041, pentru anii 2004-2006, coincid cu procentul de chirie achitat locatorului conform contractului și individualizat în contul 612, fapt care rezultă din balanțele de verificare depuse și chitanțele de plată anexate la filele 58-63, 63-70, 72-78, 79-89.
Potrivit înscrierilor evidențiate în contabilitate, acestea au fost valorile reale ale adaosului comercial la care s-a raportat procentul de chirie.
Nu a existat nici un indiciu obiectiv care să poată constitui temei al prezumției conform căreia adaosul comercial realizat din activitatea comercială desfășurată de chiriaș pe proprietatea închiriată ar fi fost altul decât cel ce rezultă din înscrierile contabile.
În ceea ce privește apărarea referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei - SRL, în considerarea faptului că, potrivit contractului de închiriere perfectat la 21.05.2004, calitatea de locator este menționată pe seama numitului, Curtea o apreciază ca nefondată.
Contractul de locațiune, deși menționează la rubrica părților contractante drept proprietar pe numitul, este semnat și stampilat de către acesta și în calitatea sa de asociat și reprezentant legal al - SRL.
Toate notificările emise de - SRL către reclamantă, prin care i se solicită acesteia din urmă să predea spațiul ca urmare a rezoluțiunii convenționale a contractului pe considerentul activării pactului comisoriu expres de gradul IV, emană de la - SRL, aceasta fiind reprezentată de asociatul cu putere de reprezentare, purtând antetul acestei entități.
De altfel, plata contravalorii chiriei s-a făcut în contul - SRL, așa cum atestă toate documentele de plată existente la dosarul cauzei.
În acest context, apărarea invocată îmbracă doar un caracter formal, nefiind una fundamentată pe elemente obiective ce să determine credința instanței că această entitate este lipsită de legitimare procesuală pasivă.
Curtea apreciază că prima instanță, în mod corect, a dat eficiență dispozițiilor art. 1420 pct. 3. civ.
În cursul procedurii s-a dovedit nu numai că pârâta a împiedicat locatara să folosească bunul închiriat în timpul locațiunii, dar și faptul că la momentul pronunțării hotărârii reclamanta nu se mai afla în detenția imobilului închiriat ( 104-105).
Probațiunea administrată în cauză nu a fost în măsură să fundamenteze obiectiv apărarea invocată de apelantă, apărare conform căreia în speță ar fi dispărut temeiul contractual al obligației de garanție pentru folosința liniștită și utilă a bunului, a obligației de predare a lucrului închiriat, pe temeiul activării pactului comisoriu expres de gradul IV.
Toate documentele existente atestă împrejurarea că locatara a executat voluntar obligația definită la art. VI din Convenție.
Nici un înscris ori alt element probator nu relevă împrejurarea că părțile contractante ar fi modificat convenția încheiată la 21.05.2004 printr-un act adițional, așa cum se prevedea în art. IX.
Primind plata contravalorii chiriei - SRL nu și-a dezvăluit calitatea de reprezentant al proprietarului și nici nu a făcut dovada faptului că persoana fizică a ratificat aceste plăți în nume propriu sau a profitat în nume propriu de aceste sume.
În acest context, afirmația conform căreia - SRL nu era parte în raportul de drept material, nu este una credibilă.
Nu a explicat apelanta care a fost rațiunea semnării contractului de către reprezentantul societății - SRL, și nici nu a justificat care a fost rațiunea pentru care în toată corespondența purtată de către părți a dezvăluit doar calitatea sa de reprezentant al societății comerciale SRL O, corespondența fiind purtată în numele acestei entități ( 12, 17-18 dosar fond).
În ceea ce privește apărarea conform căreia pactul comisoriu expres de gradul IV trebuia să opereze întrucât reclamanta nu ar fi achitat ultima chirie datorată pe anul 2006 până la 28.08.2006, Curtea reține că plățile în cursul lunii august 2006 s-au raportat în întregime la adaosul comercial realizat din activitatea comercială desfășurată de chiriaș, pe întregul interval al lunii august, așa încât faptul că nu s-ar fi făcut o nouă plată în 28.08.2006 nu este relevant.
Se observă din centralizatoarele aflate la filele 40, 57 și 71, că plățile în cursul sezonului estival nu se realizau la intervale constante, existând situații în care pe parcursul unei luni, cum este luna iulie 2006, s-au realizat într-un număr de 6 la un interval de 7, respectiv 2 zile ( 40).
În ceea ce privește acordarea daunelor cominatorii de către prima instanță, dispoziție care nu a fost criticată sub aspectul legalității, Curtea, prin prisma limitelor efectului devolutiv al apelului nu a cercetat legalitatea hotărârii sub acest aspect, deși în accepțiunea sa obligația a cărei executare s-a cerut intră în categoria obligațiilor susceptibile de executare silită, ea fiind doar formal caracterizată drept o obligație care implică faptul personal al debitorului.
În accepțiunea Curții, o atare obligație nu era susceptibilă de a fi sancționată sub forma daunelor cominatorii în a căror sferă de influență intră doar obligațiile nesusceptibile de executare silită.
Reclamanta prin demersul judiciar inițiat a urmărit practic să exercite detenția asupra bunului închiriat și să reintre în stăpânirea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 296.pr.civ. va respinge apelul exercitat de către apelantă și va menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SRL O împotriva sentinței civile nr. 3688 din 27.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
4 ex./19.09.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
