Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 155
Ședința publică de la 28 Mai 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de apelanta-pârâtă -, apelantul - pârât -, apelantul - pârât și apelantul - pârât, împotriva Sentinței nr. 4221/28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, moștenitorii, și și intimații-pârâți SRL, și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns Av. pentru apelanta -, intimatul-reclamant, personal și prin procurator, intimatele-moștenitoare, și prin procurator și Av. pentru apelanții-pârâți - și, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. pentru apelanții - și depune înscrisuri din care comunică câte un exemplar părților prezente.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelurilor părților prezente.
Av. arată actele depuse în ședință reprezintă o dovadă a faptului că hotelul aflat în construcție este construit cu bani obținuți prin credit.
Av. pentru apelanta solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj pentru rejudecare, arătând că reclamanții nu au participat la contractul de credit, așa cum rezultă din actele depuse azi în ședință.
Totodată invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive și a calității procesuale active a apelantei având în vedere că nu a fost citată sa adresa sa reală.
Av. pentru apelanții - și solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj, în sensul respingerii acțiunii introductive. Arată că întrucât imobilul se afla într-o stare avansată de degradare, nu s-a putut obține nici măcar suma stabilită, ci s-a încasat precum prevăzut în contract. Solicită cheltuieli de judecată.
Procurator pentru intimatele-moștenitoare, și solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active și pasive invocate de apelanta, întrucât aceasta era obligată la schimbarea domiciliul să anunțe instanța de noul domiciliu.
Cu privire la apeluri solicită respingerea apelurilor întrucât principalul vinovat de nefinalizarea investiției este apelantul. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4221/28.11.2007 Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis acțiunea formulată de reclamantul, continuată de moștenitorii, și și a dispus obligarea pârâților, și la plata sumei de 157.900 lei către reclamanții și 78.900 lei către reclamanții, și, reprezentând despăgubiri civile.
A respins acțiunea formulată împotriva pârâților SC și având ca obiect plata de despăgubiri și anulare contract de vânzare-cumpărare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că în anul 1990 s-a constituit Întreprinderea mică, potrivit dispozițiilor Decretului-Lege nr.54/1990, reclamanții și depunând aportul social. În luna iunie 1990 pe numele întreprinderii s-a eliberat autorizația nr.73 și avizul nr.11 pentru construirea imobilului hotel restaurant Confort în C,-, contractându-se edificarea acestuia de către SC independența SA
La data de 28.05.1991 s-a înființat SC SRL, contractul de societate fiind autentificat la notariatul de Stat D sub.nr. 8552. În contract s-a menționat că societatea se constituie prin transformarea Întreprinderea mică, însă printre asociați nu figurează și reclamanții. S-a mai constatat că la data de 19.06.1991, în contul Întreprinderea mică, deschis la BCR, mai era suma de 500.000 lei, diferența de 1.600.000 lei reprezentând capitalul social fiind folosită la lucrările de investiții ale hotelului Confort (adresa nr.4/888 emisă de bancă).
Deși în contractul de societate se face vorbire despre transformarea întreprinderii mici în societate comercială, iar conform art.222 din Legea nr.31/1991, în forma inițială, societățile constituite prin reorganizare sunt succesoare de drept ale întreprinderilor mici sau asociațiilor cu scop lucrativ din care provin, s-a observat că nu există nici o mențiune cu privire la patrimoniul fostei întreprinderi sau la asociați. În contract este înscrisă depunerea unui aport în numerar de 2.100.000 lei, ce este subscris de un nr. de 5 persoane (, și ) și este depus în contul nr.- deschis la BCR
Or, Întreprinderea mică era titulara unui alt cont, nr.-, deschis la aceeași bancă, capitalul social fiind tot de 2.100.000 lei, conform adresei sus-menționate, astfel încât rezultă că la constituirea societății comerciale s-a depus un nou aport și, deși potrivit Legii nr.31/1990 prin transformare societatea este succesoare de drept a întreprinderii mici, nu se face nici o mențiune cu privire la drepturile și obligațiile acestei organizații, iar reclamanții nu figurează ca și asociați.
Cu toate acestea reclamații au participat la adunările generale ale asociaților (în acest sens sunt procesele verbale din 23.04.1997 și 7.03.2003 aflate la dosar), pârâtul declarând la interogatoriul administrat de Judecătoria Craiova că reclamanții au fost părți ale contractului de societate.
Instanța de fond a mai reținut că structura acționariatului a cunoscut o anumită evoluție în timp. Astfel, în registrul comerțului, la data constituirii societății sunt menționați ca asociați numiții, și La data de 10.09.1999 ies din societate, și, fiind cooptați reclamanții, -. și, însă ca urmare a opoziției pârâtei, la data de 20.12.1999 asociații înregistrați erau cele 5 persoane fondatoare, -. și
La data de 21.08.2003 a fost înscrisă retragerea asociaților și, rămânând -., și, aceasta fiind și în prezent structura acționariatului.
Din actele aflate la dosar și neînmatriculate în registrul comerțului rezultă însă că la data de 7.04.1992, prin actul adițional aut. sub nr.7463 asociați ai societății pârâte au devenit și (actual ) și -. capitalul social fiind de 3.350.000 lei, iar la data de 7.10.1992, prin actul adițional aut. sub. nr. 21008 la Notariatul de stat D, au devenit asociați cei doi reclamanți și pârâtul
Din procesul verbal al AGA din 23.04.1997 rezultă că la acel moment 10 persoane dețineau calitatea de asociat (printre care și reclamanții). Reținând faptul că actele adiționale încheiate în anul 1992 sunt opozabile tuturor asociaților, prin sentința nr.1684/26.10.1999 Tribunalul Dolja admis opoziția pârâtei și a respins cererea de înscrierea a actului adițional din 1999.
Prin decizia nr.63/17.11.1999 aceeași instanță a admis cererea pârâtei și a dispus înscrierea în registru a actului adițional din 7.04.1992.
S-a avut în vedere că, chiar dacă reclamanții nu au solicitat înscrierea actului adițional aut. sub. nr. 21008/7.10.1992, înscrierea în registru asigură opozabilitatea față de terți, nu și față de asociați, iar această calitate a reclamanților nu a fost contestată de către pârâți.
Dimpotrivă, reclamanții au participat la adunările asociaților și sunt menționați cu cota de participare la capitalul social de 10,33% pentru și 5,16% pentru în raportul de constatare și evaluare a hotelului - restaurant, întocmit de exp. la 5.08.1999, raport prin care se propun variante de partajare pe două grupe de asociați. În acest act sunt menționați cei 10 asociați, iar valoarea imobilului a fost stabilită la 4.369.189.353 lei.
La data de 7.03.2003 asociații -., și au hotărât vânzarea hotelului cu suma de 100.000 USD.
Din cuprinsul rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la data de 15.08.2007 rezultă că societatea pârâtă a emis la 26.08.2003 factura nr.- către pârâtul, pentru suma de 400.000.000 lei, reprezentând prețul construcției nefinisate și neamenajate cu destinația hotel, situată în C,-. C/v facturii a fost încasată în numerar cu chitanța nr.-, înscrisă în registrul de casă din 25.07.2003, iar organele de cercetare penală au reținut că din procesul verbal întocmit de DGFP D nu rezultă constatarea unor date concrete privind încasarea de către reprezentanții societății a unei sume mai mari de bani, ca urmare a vânzării imobilului.
La data de 13.10.2003 s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare la BNP, fiind menționat prețul vânzării ca fiind de 400.000.000 lei, societatea vânzătoare semnând contractul prin cei patru asociați menționați în registrul comerțului ( -., și ). act autentificat la biroul notarial a fost unul adițional la contractul și statutul societății, act prin care ies din societate pârâții, și, prin cesionarea părților sociale, menționându-se că "la data retragerii din societate", toate pretențiile acestora atât față de societate, cât și față de asociatul rămas încetează. Evident, nici acest act adițional nu este înregistrat la registrul comerțului.
În aceeași zi, sub nr.1999/13.10.1993 se autentifică la același birou notarial contractul de vânzare-cumpărare a imobilului ce făcuse obiectul contractului nr.1997 către terțe persoane, pentru suma de 115.000 USD, reprezentând echivalentul sumei de 3.750.000.000 lei.
Din definiția societății comerciale s-a reținut că aceasta este constituită în baza unui contract în temeiul căruia asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultate.
Societatea dobândește personalitate juridică la data înregistrării în registrul comerțului, acționând ca un subiect de drept autonom. Ea are un capital social și un patrimoniu distincte de cele ale asociaților.
În speță, deși reclamanții au contribuit la constituirea aportului social, între ei și ceilalți asociați existând legal încheiat un contract de societate, instanța a apreciat că între reclamanți și societate nu există drepturi și obligații reciproce deoarece reclamanții nu sunt menționați în actele oficiale referitoare la constituirea și modificarea acesteia, respectiv cele înregistrate la registrul comerțului.
Raportându-se la faptul că asociații de fapt au hotărât vânzarea imobilului ce face obiectul litigiului, că pârâtul a declarat că a primit cota procentuală ce-i revenea din vânzarea bunului (deși nici acesta nu figura ca asociat la în registru comerțului) și că un număr de trei asociați au cesionat la data transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului părțile lor sociale, toate pretențiile lor "fiind satisfăcute în totalitate", instanța a reținut că prețul vânzării a fost în fapt împărțit între asociații-pârâți, conform cotelor lor procentuale.
Deși în contractul menționat la notar s-a menționat un preț de 400.000.000 lei, s-a apreciat că acesta nu este prețul real. Acest aspect rezultă din faptul că în august 1999 imobilul a fost evaluat la 4.369.189.353 lei (fiind greu de conceput că asociații ar fi acceptat un preț de peste 10 ori mai mic), că în martie 2003 unii dintre asociați au hotărât vânzarea bunului la suma de 100.000 USD și din faptul că pârâtul a primit 4000 USD din această vânzare. Or, raportat la cota sa procentuală de 5,16% deținută conform raportului de expertiză și procesului verbal al AGA din 23.04.1997, rezultă un preț de vânzare de cel puțin 77.519 USD (echivalent în lei de 2.527.751.900 lei, conform parității rezultate din contractul aut. sub nr.1999).
Potrivit art.969 civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. să pună în comun anumite bunuri pentru desfășurarea unei activități, pârâții asociați nu puteau să împartă profitul rezultat din vânzarea imobilului excluzându-i pe reclamanți.
Cu toate că în rezoluția nr. 3324/P/2005/15.08.2007 s-a menționat că prețul de 400.000.000 lei a fost înregistrat în contabilitatea societății, iar conform dispozițiilor legale referitoare la societățile comerciale asociații nu puteau să-și însușească acest preț (ca și cel real), decât prin distribuirea de dividende, după aprobarea bilanțului și încheierea exercițiului financiar, respectiv în anul 2004, în fapt prețul obținut din vânzare a fost împărțit între asociații pârâți la 13.10.2003. Dacă distribuirea s-ar fi făcut în anul 2004 pârâții, și nu ar mai fi semnat actul adițional în care nu se face nici o referire la prețul cesiunii părților sociale, act prin care au renunțat la toate pretențiile față de societate și asociatul rămas.
Contractul de societate încheiat între părți și opozabil acestora a avut ca scop împărțirea profitului între toți asociații. Cum reclamanții nu au participat la această operațiune, iar pârâții-asociați nu le-au respectat drepturile rezultate din contract, însușindu-si practic c/v acestora, instanța a admis acțiunea precizată și i-a obligat la plata sumei de 157.900 lei (RON) către reclamantul și 78.900 lei (RON) către moștenitorii reclamantului, reprezentând drepturile cuvenite din vânzarea imobilului conform cotelor procentuale de 10,33%, respectiv 5,16%.
La stabilirea despăgubirilor instanța de fond s-a avut în vedere evaluarea imobilului la data de 5.08.1999 efectuată de expert deoarece nu s-a putut stabili cu certitudine care a fost prețul real al vânzării, actualizat cu coeficientul de devalorizare monetară pe perioada septembrie 1999 - septembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.287 alin.2 proc. civ.
Ca motive de nelegalitate apelanta pârâtă a invocat că toate actele de procedură, după introducerea sa în cauză au fost la o adresă la care nu mai locuiește din 21 ianuarie 2004, astfel încât nu a avut cunoștință de existența litigiului și nu a avut posibilitatea de a-și pregăti apărarea.Domiciliul său este în C- și nicidecum în- C, cum greșit a fost citată.
S-a criticat și faptul că instanța de fond, fără să pună în discuția părților, a schimbat obiectul cererii cu care a fost investită, din obligația de a face în acțiune în pretenții, în condițiile în care nu a fost precizat temeiul juridic al pretențiilor, iar cererea nu a fost timbrată.
De asemenea, s-a mai invocat că procuratorul reclamanților nu avea mandatul acestora de a schimba obiectul cererii inițiale, ci doar să susțină această cerere, așa cum reiese din procura depusă la dosarul cauzei. Mai mult, acesta nu era împuternicit decât de o parte din reclamanți să-i reprezinte la instanțele judecătorești de toate gradele până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, astfel încât acesta a solicitat schimbarea obiectului cererii inițiale fără să aibă acordul tuturor moștenitorilor defunctului.
S-a mai invocat faptul că, deși prin încheierea de ședință din 14.11.2007 s- menționat că instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtul, prin întâmpinare, nici prin încheierea de ședință și nici prin sentința atacată instanța nu s-a pronunțat cu privire la această excepție.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în considerentele hotărârii Tribunalului Dolj nu s-a precizat faptul că împreună cu ceilalți pârâți au fost cercetați de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care prin rezoluția nr.3324/P/15.08.2005 a dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracțiunile prev. de art. 292, deoarece în urma cercetărilor nu a rezultat că reprezentații SC SRL C ar fi încasat sume de bani mai mari de 40.000 lei în urma operațiunii de vânzare a imobilului "construcție nefinisată și neamenajată" cu destinația unui hotel situat în C,-.
Apelanta pârâtă a mai precizat că a devenit asociat cu drepturi depline al SC SRL C la data de 07.04.1992, așa cum rezultă din actul adițional nr.7463 autentificat la Notariatul de Stat Județean D printre asociații săi nu s-a numărat nici și nici, astfel încât pretențiile reclamanților nu-i pot fi opozabile întrucât nu are nici o obligație față de aceștia, cum nu-i pot fi opozabile nici neînțelegerile dintre aceștia și o parte din foștii săi asociați.
Pretinsa stare de coindiviziune asupra bunului ce a făcut obiectul vânzării nu există, întrucât acesta nu a aparținut asociaților SC SRL C, ci a aparținut chiar societății comerciale, bunul fiind înstrăinat de societate, iar prețul acestuia a fost încasat de SC SRL.
Apelanta pârâtă a arătat că în condițiile în care reclamanții sunt nemulțumiți de modul de administrare al patrimoniului societății, respectiv vânzarea unui imobil, pretențiile acestora se valorifică în condițiile Legii nr.31/1990, și nici de cum în această modalitate.
S-a mai invocat de către apelanta pârâtă excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, cât și lipsa calității procesuale pasive a sa.
Apelantul pârât, prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei la data de 27.03.2008, a invocat faptul că nu a participat la vânzarea imobilului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 13.10.2003 a fost semnat de cei patru asociați G, și. După această dată, i s-a comunicat faptul că vânzarea imobilului ce face obiectul litigiului a fost de 80.000 $, sumă care a fost împărțită asociaților în raport de procentele deținute cu titlu de capital social în societate.
De asemenea, s-a mai arătat că a acceptat propunerea reclamanților și a primit suma de bani care îi revenea conform procentelor avute în societate, astfel încât sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere că nu datorează nici o sumă de bani acestora, care la acea dată nu au acceptat sumele cuvenite din vânzarea imobilului.
Apelanții pârâți G și au arătat că deși instanța de fond a reținut în mod corect că SC SRL s-a înființat în anul 1991 și că reclamanții nu figurau printre asociații acesteia, nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a acestora.
S-a mai invocat că SC SRL avea un alt cont la banca în care a fost vărsat capitalul social subscris la înființare, cont separat de cel al fostei Întreprinderi Mici, persoană juridică distinctă de societatea din care face parte, iar reclamanții nu figurau printre asociații societății, cum în mod eronat aceștia susțin.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții au contribuit la aportul social, fapt care însă nu a fost dovedit și nu s-a avut în vedere că între reclamanți și societate nu există obligații reciproce.
Cum, reclamanții nu au vărsat aportul social, actul adițional nu a mai fost înscris în Registrul Comerțului, însă acest aspect nu poate echivala cu o recunoaștere a drepturilor de asociați.
Apelanții pârâți au mai criticat sentința instanței de fond și prin prisma faptului că deși s-a reținut ca fiind valabil contractul de vânzare-cumpărare al imobilului încheiat de societate cu pârâtul, au fost obligați la plata unei sume astronomice care depășește cu mult prețul încasat, avându-se în vedere un raport de expertiză întocmit în anul 1999, care a fost făcut pentru stabilirea sumei de bani necesare terminării lucrării. Nu se justifică astfel motivul pentru care instanța de fond practic a acceptat ca valabil un raport de expertiză a cărui finalitate a fost aceea de a stabili care sunt sumele necesare finalizării construcției.
De asemenea, s-a mai arătat că întrucât imobilul se află într-o stare avansată de degradare nu s-a putut obține suma prevăzută din contract.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 85 proc.civ. instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, art. 88 alin.1 pct.5 și alin.2 proc.civ. prevede că, citația trebuie să conțină sub sancțiunea nulității numele, domiciliul și calitatea celui citat.
Revenind la speță se constată că prin acțiunea introductivă înregistrată la 17.12.2003 au fost chemați în judecată, în calitate de pârâți, numiții G, C-tin și.
Abia la 24 februarie 2005 (fila nr. 87 dos-) a fost introdusă în cauză pârâtă, care a fost citată la adresa din-
Așa cum rezultă din copia de pe CI aflată la fila 36 dos. nr-, din ianuarie 2004 pârâta își are domiciliul în C-.
Întrucât pe tot parcursul judecării cauzei a fost citată la altă adresă decât își are domiciliul, și anume la adresa din- în loc de- C, Curtea constată că apelantei pârâte i s-a pricinuit o vătămare prin imposibilitatea de a se apăra în justiție, iar sancțiunea este nulitatea acestui act, conform art. 105 alin.2 proc.civ.
Față de cele reținute, Curtea constată că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată încât în temeiul art. 297 proc.civ. se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dat fiind că apelul pârâtei a fost soluționat pe cale de excepție,Curtea nu va mai analiza apelul pârâtului, care se va admite ca atare.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere motivele de apel ce privesc fondul cauzei și care au fost invocate de apelanții pârâți dar care nu au fost analizate pentru cele arătate deja.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanta-pârâtă -, cu domiciliul în C,-, județul D, apelantul - pârât -, str. - B, -..8, județul D, apelantul - pârât, cu domiciliul în C,-,Județul D și apelantul - pârât, cu domiciliul în C, str. - cel M, -.28, județul D, împotriva Sentinței nr. 4221/28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în C,-, -.B,.2,.5, județul D, moștenitorii, și, toți cu domiciliul în C,-, județul D și intimații-pârâți SRL, cu sediul la domiciliul adm în C, str. - B, -.1,.8, cu domiciliul în C, str. - -, bloc 7..2..4, județul D și, domiciliat în C, str. - Roșie, bloc. 118,.1,. 14, județul
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj - Secția Comercială.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
/30 Mai 2008
Red. Jud. CM/ 15 ex.
Jud. Fond..
Tehnored.
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen
