Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 159
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Poescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta - -, cu sediul în 50, 8HD, Marea Britanie și domiciliul ales la A, -. și Asociații " în B, sector 1, Calea, nr. 134-138,. 11,. B,. 1,. 34, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 179 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - SA, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, intimați - intervenienți -, cu sediul în O,-, cod. 5450, - prin Administrator Judiciar - B, C, nr. 2. Județ B, - - 4, PC 1505, 1, 1.1, - Cipru, și cu sediul ales în - B, sector.1, B-dul.- -, nr. 3,. 3,. 3, - SA C - Constanta,-, Județ - - la. AV. - B, B-dul.-. -, nr. 2,. 4,. 1,. 4,. 14, Cod poștal -, - O -cu sediul ales la cab. av. - B, sector 5, nr. 2, - 43,. 13, Cod poștal -.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.- din 24.11.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă - TD B reprezentată de avocat, din Baroul București potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 4.11.2009, intimata intervenientă - O reprezentată de avocat din HG Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/24.11.2009, lipsă fiind intimata pârâtă - SA, intimații intervenienți - SA C, - O prin administrator judiciar Colect B, -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Părțile prezente prin apărători, arată că alte cereri nu mai au alte cereri de administrat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru apelanta reclamantă - TD B arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția netimbrării acțiunii invocată de. Precizează că acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect, o obligație de a face, nu este evaluabilă în bani, prima instanță a schimbat în mod ilegal natura juridică a cererii, astfel cum a fost precizată la 10.12.2008, soluție nelegală și netemeinică.
Cererea reclamantei nu este evaluabilă în bani deoarece nu urmărește obținerea vreunui folos patrimonial de la, ci numai predarea unui bun proprietatea reclamantei, pe care l-a lăsat în depozitul societății și pe care aceasta refuză să-l restituie. Astfel, acțiunile în obligație de a face, ca și cele în obligație de a nu face, deoarece nu implică un transfer patrimonial de la o persoană la alta, nu sunt evaluabile în bani. Se mai arată că modificarea Legii nr 146/1997 prin OUG nr. 212/2008 nu a fost de natură a schimba calificarea juridică a acțiunilor în obligație de a face din acțiuni neevaluabile în bani în acțiuni evaluabile în bani.
Acțiunea este întemeiată pe un drept de creanță, născut din contractul de depozit și anume pe dreptul de a primi înapoi un bun pe care l-a lăsat în depozitul și pe care acesta refuză să restituie, nefiind vorba de o acțiune evaluabilă în bani.
In subsidiar, în cazul în care instanța reține că acțiunea este evaluabilă în bani, consideră că în mod greșit prima instanță a respins cererea pentru suspendarea de drept a acțiunii în temeiul art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, coroborat cu art. 243 al. 1 pct. 5 civ.
Intr-un al doilea subsidiar, precizează că prin evaluarea făcută prin nota de ședință depusă la termenul de judecată din 6.04.2009, valoarea obiectului este egală cu lipsa de folosință a cantității de 30.000 tone țitei este echivalentă, după prețuirea reclamantei, la suma de 1.677.693 RON, cerere întemeiată pe disp. art. 112 al. 1, pct. 3 civ. potrivit cărora valoarea cererii se face după prețuirea reclamantului și potrivit art. 720/3 civ. reclamanta are obligația să indice valoarea cererii.
Ca un ultim subsidiar, arată că instața de fond a greșit atunci când a respins cererea formulată la termenul din 10.06.2009 de a li se acorda un termen pentru plata taxei de timbru, întrucât reclamanta se află într-o situație de forță majoră, fiind în imposibilitatea de a vira într-un termen scurt către România o sumă de bani, datorită crizei financiare.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii excepției netimbrării acțiunii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la prima instanță, în temeiul art. 297 pr.civ. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale seprată.
Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru HG intimata arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, acțiunea reclamantei este evaluabilă în bani și se timbrează la valoare. Obiectul obligației de a face este restituirea unei cantități de țiței, iar această cantitate este evaluabilă în bani, contrar celor arătate de apelanta reclamantă, scopul și consecința acestei acțiuni este transferul unei valori dintr-un patrimoniu în altul.
Se mai arată că apelanta a formulat o serie de acțiuni similare pe rolul instanțelor din B, însă toate aceste acțiuni au fost calificate ca fiind evaluabile în bani și nefiind timbrate, au fost anulate.
Susținerile apelantei cum că nu a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru stabilit de instanța de fond la valoarea de 422.609,92 lei, sunt neîntemeiate, deoarece apărătorul acestei a fost prezent la termenele de judecată din 16 martie și 6 aprilie.
Nu s-a făcut dovada forței majore și nici nu s-a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Cheltuielile de judecată le solicită pe cale separată.
CURTEA
Deliberând a supra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Prahova la nr-, reclamanta COM -, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pârâta - SA P să fie obligată să nu pompeze cantitatea de 41.744,371 MT țiței, proprietatea reclamantei, către nici o destinație, decât cu acceptul societății reclamante.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara acestei cantități de țiței, pe care a lăsat-o în depozitul - SA C, primind în acest sens două certificate de atestare a dreptului de proprietate de la această societate, din această cantitate o parte din țiței fiind eliberat pentru transfer, în vederea pompării către rezervoarele de depozitare ale - SA O, în prezent existând în conducta proprietatea pârâtei - SA cantitatea de țiței ce formează obiectul acțiunii, pârâta fiind depozitarul acesteia, după cum rezultă și din documentul intitulat "mișcare țiței import O în luna iunie 2006, cumulat an 2006", comunicat reclamantei către - SA la 7 iulie 2006.
A mai precizat reclamanta, că pârâta - SA a refuzat să dea curs solicitărilor reclamantei de a nu pompa țițeiul către - sau o alta destinație, fără aprobarea reclamantei proprietare, astfel că aceasta a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
În temeiul art. 115 civ. pârâta - SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are nici un fel de contract sau convenție încheiate cu reclamanta, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că pârâta are încheiat un contract de transport țiței cu - SA și numai această societate în calitate de expeditor poate solicita oprirea pompării țițeiului, invocându-se și lipsa de obiect și de temei juridic a acțiunii introduse de reclamantă, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
In baza art. 64 civ. pârâta - SA a formulat și o cerere de arătare a titularului dreptului, prin care a reluat o parte din susținerile din întâmpinare, arătând că între ea și - SA s-a încheiat contractul de transport nr. 42/9.03.2006, astfel încât pârâta primește dispoziții cu privire la țițeiul destinat transportului de la partenerul său contractantul - SA, care pretinde că are țițeiul în posesie, în prezent atât reclamanta cât și - SA pretinzând că au același drept de posesie și de dispoziție asupra țițeiului ce a format obiectul contractului de transport menționat anterior.
- SA Oaf ost introdusă în cauză și la rândul său a formulat o cerere de chemare în judecată cu sediul în Cipru, pentru a se constata, în cazul în care instanța nu va reține calitatea sa de proprietar al țițeiului din conducta - SA, că titularul dreptului de proprietate asupra acestui țiței este, motivând că din luna mai 2005 - SA și-a axat integral activitatea pe prelucrarea de țiței în regim de procesare, în baza contractului nr. 583/16.05.2005, încheiat cu, în calitate de procesant, care este proprietarul tuturor cantităților de țiței procesate de rafinărie, precum și a produselor finite, rezultate din procesare.
In temeiul art. 115 civ. - SA, a formulat întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Prahova, față de disp. art 16 civ. și art. 6 din legea 85/2006, arătând că se află în procedura specială a reorganizării judiciare, competența soluționării acțiuni revenind judecătorului sindic.
S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care nu este parte nici în contractul de transport încheiat între - SA și - SA, înregistrat la nr. 42/2006 și nici în contractul de procesare încheiat de rafinărie cu procesantul, înregistrat sub nr. C / / /583/16.05.2005, reclamanta nedovedind că are vreun drept cu privire la țițeiul ce formează obiectul procesului, precum și inadmisibilitatea acțiunii, față de prevederile art. 38 din legea 85/2006, pârâta aflându-se în reorganizare judiciară.
In subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 10.01.2007, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată în temeiul art. 57-58 civ. a - SA C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dacă și în ce măsură, invocă un drept de proprietate cu privire la cantitatea de 41.744,371 MT țiței proprietatea reclamantei, aflat în prezent în conducta, arătându-se că reclamanta este proprietara țițeiului, situație dovedită cu două certificate de atestare a dreptului de proprietate, emise de, țițeiul fiind lăsat în depozitul acestei societăți și aflat în prezent în conducta - SA.
În cauză au fost introduse, cât și C, în calitate de intervenienți în interes propriu.
La termenul de judecată din 20.06.2007, intervenienta SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată în raport cu disp. art. 133 civ. susținând că acțiunea reclamantei nu este semnată de reprezentanții săi legali, fiind semnată și ștampilată numai de apărătorul ales - -. și Asociații, care nu au justificat calitatea de reprezentant al reclamantei.
Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, la termenul de judecată din 24.10.2007 Tribunalul Prahova, a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale invocată de - SA, precum și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de - SA, în temeiul art. 137 al. 1 civ. excepții absolute, dirimante, a căror soluționare fac de prisos cercetarea în fond a pricinii și a rămas în pronunțare asupra acestor excepții.
Prin sentința nr. 1438/24.10.2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetenței materiale, invocată de - SA și a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de, motiv pentru care a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta COM -, împotriva pârâtei - SA P, ca fiind semnată de o persoană fără calitate de reprezentant și a respins cererile de chemare în judecata a - SA, - și - SA C, ca rămase fără obiect.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a constatat că este competentă să soluționeze cauza, deoarece acțiunea introdusă de reclamantă nu face parte dintre cele date în competența judecătorului sindic pentru a fi soluționate, conform art. 11,38 și art. 138 din legea 85/2006.
În privința celei de-a doua excepții instanța de fond a constatat că acțiunea introductivă este semnată pentru reclamantă de apărătorul acesteia, în baza împuternicirii avocațiale de la fila 23 dosar, fără ca această împuternicire să fie semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice, făcându-se trimitere la o împuternicire atașată, care nu a fost dată însă în fața unei autorități competente (avocat sau notar public), motiv pentru care respectivul înscris nu are valoare probatorie.
Tribunalul Prahovaa apreciat că din nici o probă a dosarului, nu rezultă că semnatarul împuternicirii este reprezentantul legal al societății reclamante, iar semnătura acesteia poate angaja răspunderea juridică a societății, astfel că în temeiul art 161 civ. s-a anulat cererea de chemare în judecată, care a fost semnată de o persoană ce nu a dovedit calitatea de reprezentant a reclamantei, pe cale de consecință rămânând fără obiect cererile de chemare în judecată, ale SA, și.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta COM -, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocatul ales, în calitate de reprezentant, potrivit împuternicirii avocațiale depusă în original la dosar, în conținutul căreia s-a atestat identitatea clientului, numărul contractului de asistență juridică în temeiul căruia s-a emis împuternicirea, conținutul acestui contract, numele reprezentantului legal al reclamantei - d-nul - depunând împuternicirea în limba engleză și în traducere autorizată în limba română, emisă de reclamantă sub semnătura aceleiași persoane autorizate -, cu mențiunea că este "semnatar autorizat al societății reclamante".
S-a mai învederat că la termenul de judecată din 20.06.2007 s-a depus și atestatul și apostila emisă de notarul public, prin care se certifică autenticitatea semnăturii olografe a reprezentantului legal al reclamantei, atestându-se că acesta acționează în numele și pe seama reclamantei COM - din -Anglia, astfel încât sentința pronunțată cu ignorarea acestor înscrisuri aflate la dosar este netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr.46/12.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis apelul declarat de reclamanta COM -, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Tribunalul Prahova.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza s-a reînregistrat sub nr-.
La termenul de judecată din data de 16.02.2008 reclamanta COM - a formulat în temeiul art.132 cod pr.civilă o precizare la acțiune inițială prin care a solicitat să se dispună obligarea - SA la restituirea în natură a cantității de 30.000 tone MT țiței, proprietatea societății reclamante, iar în cazul în care țițeiul nu mai există în natură în depozitul, obligarea acesteia la preluarea unui produs de același fel, în aceeași cantitate și de aceeași calitate.
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat să se ia act că este de acord cu cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SA la data de 8.11.2006, astfel cum a fost precizată la data de 24.10.2007, consimțind ca pârâta să fie scoasă din judecată în temeiul art.66 al.1 cod pr.civilă și că renunță la judecată în ce privește pârâta - SA, în temeiul art.246 cod pr.civilă.
În temeiul art.115 cod pr.civilă - SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare a cererii precizatoare formulată de reclamantă, având în vedere că este o cerere evaluabilă în bani care se timbrează la valoarea obiectului acțiunii, invocând prin aceeași întâmpinare excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematurității, lipsei calității procesuale active și pasive, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii precizate ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 16.03.2009, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate, ca netemeinice și nelegale, la același termen de judecată reclamanta a invocat excepția inadmisibilității reprezentării în dosar a - SA prin administratorul special și prin avocații angajați de aceasta, excepție respinsă prin încheierea de ședință din data de 6.04.2009.
La termenul de judecată din data de 6.04.2009, la solicitarea instanței de a preciza valoarea obiectului cererii de chemare în judecată și de a timbra la valoare, potrivit art.720 ind.3 cod pr.civilă, reclamanta a arătat că valoarea obiectului cererii sale este egală cu lipsa de folosință a cantității de 30.00 tone țiței și având în vedere valoarea estimativă de13.935.252,92 USD rezultă că valoarea lipsei de folosință de 6 % pe an pentru perioada 14.04.2008 - 10.12.2008 este de 557.410 USD, echivalente cu 1.677.693 lei, iar taxa de timbru raportat la această valoare este de 19.964 lei.
La aceeași dată, reclamanta a solicitat instanței să indice taxa de timbru ce urmează a fi achitată de către aceasta prin încheiere.
La data respectivă, 6.04.2009, pârâta - SA a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de SA prin care a solicitat respingerea susținerilor acesteia cu privire la scoaterea sa din cauză în temeiul art.66 al.1 cod pr.civilă.
Prin încheierea din data de 6.04.2009 tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special al - și avocaților desemnați de acesta și a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 10.12.2008 în sumă de 422.609 lei și timbru judiciar 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
La termenul de judecată din data de 10.06.2009, reclamanta a solicitat acordarea unui termen pentru achitarea taxei de timbru, cerere respinsă de instanță, care a pus în discuția părților excepția de netimbrare invocată de - SA, ținând cont de disp.art.137 cod pr.civilă.
Prin sentința nr.179 din 10 iunie 2009, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția netimbrării acțiunii precizate,invocată de - SA și a anulat acțiunea precizată formulată de reclamanta: -, -, în contradictoriu cu pârâta - SA P, intervenienții: - SA C, - O - prin administrator judiciar, -, ca netimbrată, respingând cererea de chemare în judecată formulată de - SA. în temeiul art.57 cod civil a - SRL, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.20 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care acestea nu au fost plătite în cuantum legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată cu acest titlu, sub sancțiunea anulării cererii, prev.de disp.art.20 al.3 din același act normativ.
În speță, prin încheierea de ședință din data de 6.04.2009, instanța a pus în vedere reclamantei, căreia i s-a trimis și adresă în acest sens, să achite taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, în sumă de 422.609 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La dosarul cauzei există dovada încunoștințării reclamantei cu privire la cuantumul taxei de timbru, obligația de a achita această taxă și sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării obligației (fila 208).
Faptul că reclamanta a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru este prezumat și raportat la cererea formulată de aceasta la termenul de judecată din 10.06.2009 prin care a solicitat acordarea unui nou termen pentru plata taxei judiciare de timbru, datorită situației speciale în care se află societatea, care îmbracă forma unei situații de forță majoră.
În acest context și având în vedere dispoziția imperativă prevăzută de textul de lege mai sus citat care instituie în sarcina reclamantei obligația de a achita taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, tribunalul a apreciat că excepția netimbrării invocată de - SA este întemeiată, motiv pentru care a admis-o ca atare și a anulat acțiunea formulată de reclamantă, ca netimbrată.
De asemenea, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată în temeiul art.57 cod civilă a - SRL, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - - B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la prima instanță în temeiul art. 297 Cod procedură civilă.
Într-un prim motiv de apel arată că acțiunea pe care a formulat-o și cu care a fost investită instanța de fond a avut ca obiect o obligație de a face, nefiind evaluabilă în bani, deoarece cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 10 decembrie 2008 are ca obiect obligarea pârâtei la restituirea în natură a cantității de 30.000 MT de țiței, proprietatea societății apelante provenită din descărcarea navei și care a intrat în depozitul sau în cazul în care țițeiul nu mai există în natură obligarea pârâtei la predarea unui produs de același fel, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, astfel că cererea sa nu este evaluabilă în bani, deoarece nu urmărește vreun folos material de la ci numai predarea unui bun proprietatea apelantei, pe care l-a lăsat în depozitul și pe care aceasta refuză să-l restituie.
Arată apelanta că o acțiune este evaluabilă în bani în accepțiunea Legii nr. 146/1997, care este o lege financiară, numai atunci când consecința acestei acțiuni este transferul unei valori dintr-un patrimoniu în altul, astfel că acțiunea formulată era obligație de a face, deoarece nu implica un transfer patrimonial de la o persoană la alta și prin urmare nu era evaluabilă în bani.
Susține apelanta că acțiunea este întemeiată pe un drept de creanță născut din contractul de depozit pe dreptul de a primi înapoi un bun pe care l-a lăsat în depozitul Rafio și pe care aceasta refuză să-i-l restituie, astfel că acțiunea formulată nu era o acțiune în revendicare care este o acțiunea reală și care are ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui bun și în acest caz creditorul este cel care are dreptul să precizeze natura juridică a acțiunii sale în temeiul principiului disponibilității.
Printr-un alt motiv de apel arată, în subsidiar, că prima instanță a greșit atunci când a respins cererea sa pentru suspendarea de drept a acțiunii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței coroborat cu art. 243 alin. 1, pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece se află în procedura de reorganizare judiciară la Tribunalul Brașov - Secția Comercială, astfel că acțiunea precizată și cu care a fost investită prima instanță se încadra în dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței și instanța trebuia să dispună suspendarea de drept judecării cauzei.
Prin al treilea motiv de apel, tot în subsidiar, arată că în cazul în care instanța de apel reține totuși că acțiunea este evaluabilă în bani, să aibă în vedere evaluarea pe care apelanta a efectuat-o prin nota de ședință depusă la cererea expresă a primei instanțe de a evalua obiectul cererii la termenul de judecată din 6 aprilie 2009, notă în care a arătat că acțiunea precizată la termenul din 10 decembrie 2008, este o acțiune în obligație de a face, valoarea obiectului cererii este egală cu lipsa de folosință a cantității de 30.000 MT de țiței, lipsă de folosință evaluată în funcție de dobânda legală de 6% pe an, potrivit art. 4 din OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești.
Valoarea estimativă a cantității de 30.000 MT țiței, arată apelanta, este așa cum a precizat ( sub rezerva unei expertize de specialitate) de 13.935.252,92 USD, rezultând că valoarea lipsei de folosință de 6% pe an pentru perioada 14.04.2008-10.12.2008 este de 557.410 USD echivalentă cu 1.677.693 RON la cursul de schimb al BNR în vigoare la data precizării acțiunii, 10 decembrie 2008, astfel încât taxa de timbru pe care ar trebui să o plătească reclamanta este de 19.964 RON.
Prin al patrulea motiv de apel arată, tot în subsidiar, că prima instanță a greșit atunci când a respins cererea apelantei formulată la termenul de judecată din 10 iunie 2009, când s-a pronunțat sentința atacată de a nu i se acorda un termen pentru plata taxei judiciare de timbru,deoarece nu a primit dovada încunoștiințări cu privire la cuantumul taxei de timbru pe care trebuia să o achite, situație în care trebuia să-i acorde un termen până la care trebuia satisfăcută cerința timbrării și totodată se impunea acordarea unui termen pentru plată și datorită situației speciale în care se află apelanta care îmbracă forma unei situații de forță majoră, această situație constând în imposibilitatea apelantei de a vira într-un termen scurt în România o sumă de bani care este mare datorită crizei financiare internaționale și datorită supravegherii exercitate pentru plățile internaționale pentru această perioadă de către băncile din Marea Britanie.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectele învederate.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de apel cu privire la susținerea că acțiunea formulată are ca obiect o obligație de a face și nu este evaluabilă în bani, critica adusă sentinței nu este fondată.
Prin precizarea la acțiunea inițială, formulată la termenul de judecată din 16.02.2008, apelanta reclamantă a solicitat să se dispună obligarea - SA la restituirea în natură a cantității de 30.000 tone MT țiței, proprietatea societății reclamante, iar în cazul în care nu mai există în natură în depozitul, obligarea acesteia la preluarea unui produs de același fel, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, situație în care acțiunea formulată de către apelantă nu poate fi considerată ca ar avea ca obiect o obligație de a face și că ar fi o acțiunea neevaluabilă în bani, prin acțiunea precizată se solicită transferul patrimonial al cantității de 30.000 tone MT țiței din depozitul în proprietatea societății reclamante, acțiunea formulată fiind în mod vădit o acțiune evaluabilă în bani prin evaluarea cantității de 30.000 tone MT țiței ce solicită a-i fi restituită de către intimata pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, anexă la Ordinul Ministrului Justiției nr. 769/C/22.04.1999, se consideră acțiuni și cereri evaluabile în bani cele al căror obiect este un drept patrimonial ce poate fi evaluat în bani.
Obiectul acțiunii precizate de către apelantă, are ca obiect restituirea cantității de 30.000 tone MT țiței, ce susține apelanta că reprezintă proprietatea sa, deci un drept patrimonial ce poate și este evaluabil în bani, astfel încât acțiunea este o acțiune evaluabilă în bani și nu neevaluabilă în bani cum greșit susține apelanta.
C de al doilea motiv de apel, că instanța de fond greșit a respins cererea apelantei de suspendare de drept a acțiunii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței coroborat cu art. 243 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.1 și 2 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care acestea nu au fost plătite în cuantum legal în momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere petentului suma datorată cu acest titlu, sub sancțiunea anulării cererii prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. 3 din același act normativ.
Prin urmare, înainte de discutarea oricărei cereri formulate, apelanta trebuia să satisfacă cerința timbrării acțiunii, astfel încât critica apelantei că instanța a respins cererea de suspendare de drept a acțiunii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cerere care era perfect admisibilă potrivit acestei dispoziții, este nefondată, apelanta trebuia să satisfacă cerința timbrării acțiunii mai înainte de formularea și discutarea cererii de suspendare de drept a acțiunii, prin sentință instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de suspendare de drept a acțiunii ci s-a pronunțat pe excepția netimbrării acțiunii.
C de al treilea motiv de apel că în cazul în care instanța de apel reține că acțiunea formulată este evaluabilă în bani, să aibă în vedere evaluarea făcută de apelantă în sensul că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este egală cu lipsa de folosință a cantității de 30.000 tone MT țiței, constând în dobânda legală de 6% pe an, este nefondată.
Ceea ce a solicitat apelanta prin acțiunea precizată, nu poate să fie egală cu lipsa de folosință a cantității de țiței constând în dobânda legală de 6% pe an, ci prin acțiunea precizată a solicitat restituirea de către pârâtă a cantității de 30.000 tone MT țiței, acțiune ce este evaluabilă în bani în raport de valoarea cantității de 30.000 tone MT țiței ce solicită să-i fie restituită.
C de al patrulea motiv de apel, cu privire la neacordarea unui termen în vederea efectuării plății taxei judiciare de timbru, este fondat.
Prin cererea formulată la termenul din 10 iunie 2009 de către apelanta reclamantă - -, aflată la fila 220 dosar fond, prin avocat -. și prin cererea tradusă din limba engleză, aflată la fila 221 dosar fond, formulată de reprezentantul societății apelante s-a solicitat acordarea unui termen în vederea efectuării plății taxei judiciare de timbru, datorită dificultăților în efectuarea transferului bancar, solicitându-se de către reprezentantul societății apelante o prelungire scurtă a termenului de plată pentru a se putea depăși dificultățile administrative în efectuarea transferului, avându-se în vedere că sediul societății apelante este în Marea Britanie și plata trebuia efectuată din contul societății apelante aflat la băncile din Marea Britanie.
Față de cererile societății apelante în sensul acordării unui termen pentru efectuarea plății taxei judiciare de timbru, instanța de fond trebuia să acorde un termen în acest sens până la care societatea apelantă să efectueze plata taxei judiciare de timbru, neacordarea unui termen pentru aceasta reprezintă o limitare a accesului la justiție contrar dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Uniunii Europene, Curtea Europeană pronunțându-se în sensul că limitarea accesului la justiție nu se împacă cu art. 6 par.1, decât dacă ia tinde către un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, ( a se vedea Hotărârea CEDO cauza Weissman - 24 mai 2006).
În speță, prin neacordarea termenului solicitat de apelantă în vederea efectuării plății taxei judiciare de timbru, raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat a fost întrerupt, apelanta solicitând o prelungire scurtă a termenului de plată pentru a se putea depăși dificultățile administrative în efectuarea transferului plății taxei judiciare de timbru având în vedere că plata trebuia efectuată din contul societății apelante ce-și are sediul în Marea Britanie.
Într-o altă Hotărâre CEDO pronunțată în cauza Larco și alții împotriva României, Curtea a reamintit cerințele pe care trebuie să le îndeplinească limitarea dreptului de acces la instanță astfel încât să nu aducă atingere art. 6 paragraful 1 din Convenție și anume să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, suma de 422.609,76 lei pe care apelanta trebuia să o achite pentru acțiunea precizată este mare și acordarea unui termen pentru ca apelanta să poată depăși dificultățile administrative în efectuarea transferului plății taxei judiciare de timbru, are un scop legitim, prin aceasta urmărindu-se existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Pentru aceste considerente, apelul formulat se privește ca fondat și în temeiul dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, va fi admis ca atare și pe cale de consecință se va desființa sentința apelantă și se va trimite cauza la aceeași instanță de fond spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - -, cu sediul în 50, 8HD, Marea Britanie și domiciliul ales la A, -. și Asociații " în B, sector 1, Calea, nr. 134-138,. 11,. B,. 1,. 34, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 179 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - SA, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, intimați - intervenienți -, cu sediul în O,-, cod. 5450, - prin Administrator Judiciar - B, C, nr. 2. Județ B, - - 4, PC 1505, 1, 1.1, - Cipru, și cu sediul ales în - B, sector.1, B-dul.- -, nr. 3,. 3,. 3, - SA C - Constanta,-, Județ - - la. AV. - B, B-dul.-. -, nr. 2,. 4,. 1,. 4,. 14, Cod poștal -, - O -cu sediul ales la cab. av. - B, sector 5, nr. 2, - 43,. 13, Cod poștal - și în consecință:
Desființează sentința nr. 179 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE
Tehnored.CMF
11 ex./17.12.2009
f- - Tribunal
jud. -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Poescu Florentina
