Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 161/2009
Ședința publică de la 3 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
Pe rol, cererea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.2354 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - MOTOR SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă avocat G pentru apelanta - România SRL și avocat pentru intimata - Motor SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar cerere de suspendare a executării silite a hotărârii instanței de fond, cerere legal timbrată și pentru care a fost depusă copia recipisei CEC nr. -/1 de consemnare a cauțiunii în valoare 4614,40 lei, la dispoziția Judecătoriei Baia Mare, reprezentând 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Reprezentantul apelantei declară că nu mai susține cererea de suspendare a executării sentinței atacate cu apel. Nu are de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Reprezentantul intimatei apreciază că apelul se află în stare de judecată, nemaiavând alte cereri.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul apel se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii în apel.
Reprezentantul apelantei - ROMÂNIA SRL solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea autoturismului, respingerea cererii reconvenționale ca nefondată și plata cheltuielilor de judecată.
Critică sentința atacată cu apel pentru faptul că a fost dată și motivată contrar probelor administrate de asemenea o apreciază ca fiind nelegală și nefondată, întrucât așa cum reiese din conținutul său, chiar prin achitarea sumei la care a fost obligată, obligația colaterală de predare a autoturismului nu există. Solicita respingerea în totalitate a cereri reconvenționale; la data concilierii au fost de acord cu plata contravalorii -ului și a plății sumei care se regăsește în oferta de preț fiind de acord și cu manopera. nu sunt individualizate separat nici în factură și nici în raportul de expertiză. Instanța nu poate să acorde o plată parțială dacă suma nu este cuantificată. Hotărârea este nefondată întrucât a solicitat intimatei- pârâte o ofertă de preț, deoarece autoturismul fiind parțial amortizat urmau să facă o analiză a rentabilității efectuării unei reparații. Astfel, în urma corespondenței purtată cu pârâta în 25.09 i-a fost comunicat costul lucrării și și-a dat acceptul pentru valoarea ce i-a fost comunicată. Menționează că nu există nici un deviz estimativ iar pe devizul final se găsesc 57 poziții față de cele 14 poziții acceptate, reieșind o diferență de valoare în plus față de cea acceptată, de cca.4000 de Euro. Recunoaște că datorează suma de 5000 de Euro, sumă ce a fost acceptată și cu ocazia concilierii. Arată că în prezent autoturismul se află tot la intimată și solicită obligarea intimatei la predarea autoturismului.
Reprezentantul intimatei-pârâte, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării. Suma datorată de apelantă rezultă din documente care au fost asumate iar concluziile expertului sunt neechivoce; A existat un deviz ofertă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantei, în replică, arată că nu a făcut referire la raportul de expertiză pentru că nu a fost solicitat de către partea pe care o reprezintă si nu a contestat pozițiile din deviz; mai susține și faptul că, actele din dosar trebuie coroborate cu declarațiile martorilor.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2354 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta ROMÂNIA B M, împotriva pârâtei MOTOR B
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional MOTOR B M în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional ROMÂNIA B M și în consecință:
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional ROMÂNIA B M să plătească pârâtei - reclamante reconvențional MOTOR BMs uma de 32.848 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.423/28.11.2007.
S-a stabilit dreptul de retenție în favoarea pârâtei - reclamante reconvențional MOTOR BMa supra autoturismului FE cu nr.de înmatriculare BP 453 FE până la plata debitului în cuantum de 32.848 lei.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional ROMÂNIA B M să plătească pârâtei - reclamante reconvențional, cheltuieli de judecată în cuantum de 6.949,03 lei.
În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr-, din 5.06.2008, reclamanta ROMÂNIA cu sediul în B M,Bd.- nr.40 a chemat în judecată pe pârâta MOTOR, cu sediul în B M,-, pentru a fi obligată să-i restituie reclamantei autoturismul cu nr. de circulație BP 435 FE marca Fe predat pârâtei pentru efectuarea reparației și pe care aceasta refuză să-l restituie.
Între societatea reclamantă și pârâtă s-au purtat negocieri cu privire la costurile, reparației autoturismului cu nr. de circulație BP 435 FE proprietatea concernului Italia, concern din care face parte și reclamanta.
Autoturismul suferise avarii la motor în procesul de exploatare, era fabricat în anul 2001 și conducerea societății avea nevoie de un deviz estimativ în raport de care urma să decidă dacă acest autoturism era supus reparației s-au urma să fie valorificat într-o altă modalitate.
La data de 25.09.2007 pârâta a trimis un deviz estimativ prin care evalua costurile reparației la suma de 3.503 EUR, la care susținea că poate să intervină în costuri și contravaloarea supapelor și arcurilor, acest aspect urmând să fie clarificat după demontarea motorului.
La acest cost de reparații societatea a acceptat ca acest autoturism să fie predat pârâtei pentru efectuarea reparației la motor.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
În urma constatărilor preliminare, fără a trece la intervenția mecanică asupra bunului, s-a răspuns că înlocuirea pieselor de la motor ar presupune costuri aproximative la nivelul sumei de 3.503 euro + TVA, la care se adaugă și costurile manoperei aproximativ 360 euro + TVA. Față de aceste costuri se putea ca după demontare să fie necesare repere/piese noi al căror defect se poate constata doar după demontarea motorului.
În aceste condiții s-a dispus doar demontarea motorului pentru constatări suplimentare. După demontare s-a făcut o nouă ofertă de către reprezentanții pârâtei, respectiv înlocuirea întregului motor care a făcut ca și costurile să crească cu 600 euro (motor complet, față de înlocuirea pieselor defecte), la care se adaugă și manopera.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 32.848 lei și stabilirea unui drept de retenție în favoarea sa, asupra bunului, până la plata debitului născut în legătură cu autoturismul în discuție.
S-a susținut că reclamanta beneficiază de un motor nou, cu garanție totală asupra acestuia și a manoperei la costuri nesemnificative (600 euro+TVA).
Suma de 5.000 euro ofertată nu acoperă nici costurile din ofertă, cu atât mai puțin prețul motorului, manopera, revizia completă și celelalte reparații.
În cauză s-a administrat proba testimonială și s-a efectuat un raport de expertiză tehnică.
Reclamanta-pârâtă reconvențional a solicitat pârâtei să prezinte costurile reperelor și reparației autoturismului în litigiu pentru a putea fi pusă în funcțiune, pârâta întocmind un deviz estimativ de 3.503 euro + TVA, la care se adaugă costurile manoperei de aproximativ 360 euro+TVA.
După demontarea motorului, reprezentanții reclamantei împreună cu șeful de atelier al pârâtei au stabilit că este necesară înlocuirea motorului întrucât în această variantă se oferea o garanție de 2 ani la întreg motorul înlocuit și la manoperă, față de vechea ofertă care presupunea doar garanția componentelor înlocuite.
Reclamanta a solicitat și efectuarea reviziei tehnice a autoturismului (inclusiv distribuție și înlocuirea uleiurilor) și înlocuirea reperelor la nivelul suspensiilor.
Reclamanta a achitat la casieria pârâtei un avans de 3.000 lei.
Toate aceste reparații și devize au făcut să se modifice valoarea reparațiilor față de cea din oferta făcută.
Astfel, la data de 28.11.2007, pârâta a întocmit factura nr. 423 prin care a facturat un cost al reparației pentru autoturism în valoare de 32.848,54 lei.
Devizul de lucrări și factura au fost semnate de reprezentanții societății reclamante.
Obiecțiunile cu privire la costuri au fost făcute numai după finalizarea reparațiilor și a reviziei autoturismului.
Împrejurarea că reclamanta a lăsat autoturismul în incinta pârâtei până la clarificarea plății costurilor nu poate constitui un motiv de obligare a pârâtei la predarea autoturismului, cât timp costurile reparațiilor și reviziei au fost însușite de reprezentanții reclamantei și neachitate.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă.
În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta a fost admisă pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a indicat pentru reparațiile efectuate de pârâtă o valoare de 42.149,31 lei arătând necesitatea efectuării acestora, astfel încât reclamanta datorează pârâtei suma de 32.848 lei rezultată din factura nr.423/28.11.2007, la care urmează să fi e obligată.
Pârâta are dreptul să rețină autoturismul până când reclamanta va plăti suma pretinsă, dreptul de retenție prezentându-se ca un adevărat drept real de garanție imperfect.
Împotriva sentinței civile nr. 2354 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureșa declarat apel - ROMÂNIA SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 2354 din 30 Iunie 2009, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea intimatei -pârâte să restituie autoturismul cu nr. de circulație BP 435 FE marca Hunday Fe predat acesteia pentru efectuarea unei reparații și pe care aceasta refuză să îl restiuie; respingerea cererii reconvenționale ca nefondată; cu cheltuieli de judecată dovedite cu decontul de cheltuieli.
În motivarea apelului, apelanta arată că prin cererea de chemare în judecată apelanta a solicitat obligarea intimatei-pârâte la restituirea autoturismului cu nr. de circulație BP 435 FE marca FE predat acesteia pentru efectuarea unei reparații în baza comenzii lansate de apelantă.
Pe fond, instanța a respins acțiunea, motivând, contrar probelor administrate în cauză, că apelanta a lăsat autoturismul în incinta atelierului de reparații din propria inițiativă, ca urmare a refuzului de a plăti factura, dar în același timp îi recunoaște intimatei - pârâte un drept de retenție asupra autovehiculului, care în raport de această motivare era lipsit de obiect întrucât autovehiculul era deținut de aceasta cu acordul său și nu își justifica interesul cu privire la acest capăt de cerere.
Pe de altă parte, potrivit facturii fiscale nr. 428, rezultă că autovehiculul era deținut fără nici un drept de intimata-pârâtă începând cu data de 28 2007, dată de la care societatea noastră a fost lipsită de posibilitatea de a utiliza acest autovehicul și a fost obligată să închirieze un alt autoturism pentru salariații care efectuau dese deplasări în teren în județ și în afara acestuia.
La data de 17.12.2007 a avut loc o conciliere directă între reprezentanții apelantei și cei a intimatei - pârâte din care rezultă că a solicitat restituirea autovehiculului în starea în care l-a predat, fiind de acord să achite intimatei - pârâtă contravaloarea lucrărilor de verificare tehnică, a consultului tehnic constând în efectuarea verificărilor pentru depistarea defecțiunilor la motor precum și a pieselor înlocuite ca urmare a comenzii acceptate de aceasta în limita sumei de 5.000 EUR plus TVA. Acest act nu a fost avut în vedere de instanța de fond, dimpotrivă, reține că apelanta nu dorea să achite TVA, ceea ce este total absurd, întrucât rezultă clar că la suma de 5.000 EUR urma să se calculeze TVA.
Prin urmare, respingerea acțiunii principale, în condițiile în care autoturismul este în posesia intimatei- pârâte din data de 28 2007 și aceasta refuză să-l restituie, refuz dovedit cu actul de conciliere, este nefondată.
Cu privire la cererea reconvențională instanța de fond a reținut că aceasta este fondată motivat de faptul că în final, apelanta prin reprezentanții săi, a acceptat efectuarea reparației la valoarea indicată de intimata - pârâtă în factura fiscală, iar expertiza efectuată în cauză confirmă că piesele înlocuite de intimata - pârâtă erau necesare reparației pentru a se putea asigura garanția la motor iar martorii audiați în cauză, inclusiv salariații societății apelantei, G și au confirmat faptul că au fost de acord cu această reparație la valoarea din factură.
Această susținere a instanței de fond este contrară probelor administrate.
Instanța de fond nu a reținut aspectul esențial al acestei cauze, faptul că apelanta cunoștea costul real al unui motor nou pentru acest autoturism care este aproximativ același cu factura emisă de intimata- pârâtă. Tocmai din această cauză, în raport de data fabricației autoturismului - anul 2001- nu dorea să investească o astfel de sumă într-un autoturism care era amortizat.
În aceste condiții, a acceptat oferta de deviz estimativ remisă de intimata - pârâtă pentru suma de 3.503 EUR trimisă în data de 25.09.2007.
Faptul că ulterior dezechipării motorului, intimata - pârâtă a constatat defecțiunile care impuneau o reparației care implica practic înlocuirea motorului, face cu atât mai mult dovada că la acel moment aceasta cunoștea un alt preț estimativ al reparației, care impunea remiterea unui deviz estimativ și un accept din partea persoanelor care reprezintă societatea apelantei.
Un astfel de deviz emis de intimata - pârâtă către apelantă nu există și nici o comandă fermă pentru înlocuirea motorului sau pentru o reparație capitală a motorului din partea acesteia nu există. Acest aspect este confirmat atât de martorii audiați din partea apelantei, cât și de cei audiați din partea intimatei pârâte.
Nu a contestat și nici nu contestă că reparațiile efectuate în cauză erau necesare pentru funcționarea motorului în condiții optime, numai că, nu erau oportune și economice pentru un autoturism fabricat în anul 2001 întrucât conducerea societății era decisă să achiziționeze un autoturism nou, pentru care costurile de întreținere și reparații în perioada normală de funcționare erau mult mai reduse.
Acesta este motivul pentru care a cerut un deviz estimativ inițial pentru a verifica oportunitatea și rentabilitatea unei astfel de reparații.
Nu a refuzat nici un moment să achite intimatei - pârâte contravaloarea reparați ei comandate care a presupus contravaloarea pieselor pentru suspensie, verificarea tehnică precum și manopera care impune verificarea și constatarea stării tehnice ca urmare a demontării motorului. Această valoare, separat, nu i-a fost comunicată de intimata - pârâtă, situație în care, din păcate nu poate pune concluzii de admitere în parte a cererii reconvenționale necunoscând valoarea acestora.
Examinând apelul, instanța constată următoarele:
Apelanta solicitat instanței efectuarea trei lucrări la autoturismul Hunday FE, proprietatea apelantei, cu nr. înmatriculare BP 435 FE, respectiv:
- revizie completă,
- distribuție suspensii - frânare,
- remediere defecțiuni motor.
Ulterior, după constatări preliminare s- pus problema înlocuirii motorului, aceasta fiind soluția mai viabilă decât reparația acestuia, diferențele de costuri fiind relativ mici raportat la efectul mult mai favorabil al înlocuirii. Această înlocuire a motorului urmată de revizia mașinii a fost de natură să modifice valoarea reparațiilor față de oferta inițială și care prevede doar o parte lucrărilor ce au fost efectuate. Văzând diferența de costuri relativ mică, iar efectele mult mai favorabile, s- dispus de către apelantă, prin reprezentant, înlocuirea motorului și nu doar componentelor defecte, dispunându-se comandarea motorului.
Raportul de expertiză întocmit în cauză indică pentru reparațiile efectuate de apelantă o valoare la nivelul sumei de 42.149,31 lei RON, sumă mult mai M decât sumele solicitate de apelantă prin cererea reconvențională, arătându-se totodată necesitatea efectuării tuturor reparațiilor efectuate de aceasta.
Raportat la aspectele sus arătate, în mod legal s-a admis cererea reconvențională pârâtei și s-a obligat reclamanta la plata contravalorii facturii nr. 423/18.11.2007, reprezentând costul reparației pentru autoturismul reclamantei.
Factura nr. 423 fost acceptată de reclamanta apelantă, astfel că atât timp cât autoturismul fost lăsat în curtea pârâtei de către reclamantă până la clarificarea plății costurilor este nefondată acțiunea acesteia de obligare la restituirea acestuia.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 296.civ, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SRL M împotriva sentinței nr. 2354 din 30.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/2.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Claudia Idriceanu
