Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 162

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009

PREȘEDINTE: Lotus Gherghină

JUDECĂTOR 2: Nela Ochea

GREFIER - -

Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta - FARM SRL, împotriva sentinței nr. 160 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - SRL și .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă - FARM SRL, prin delegat, lipsind intimații pârâți - SRL și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Reprezentantul apelantei reclamante solicită în principal încuviințarea probei cu un martor, sau reaudierea martorului de la fond, pentru a face dovada că pârâtul s-a deplasat la punctul farmaceutic împreună cu martorul audiat la fond, iar în cazul în care această probă se va respinge, solicită o cercetare la fața locului.

Curtea respinge probele solicitate de reprezentantul apelantei reclamante ca nefiind utile cauzei, după care, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului conform motivelor scrise, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.

CURTEA.

Asupra apelului de față:

Prin sentința nr.160 din 17.03.2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dolj - Secția Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta - FARM SRL în contradictoriu cu pârâții - SRL și Cap.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a reținut că, în fapt, în baza unei convenții verbale de furnizare de produse farmaceutice/parafarmaceutice, pârâta a livrat reclamantei mai multe astfel de produse, fiind emise în acest sens mai multe facturi fiscale, primite și acceptate expres prin semnare și ștampilare de către reclamantă, acestea reprezentând dovada ad probationem a existenței convenției sus-menționate, convenție având un caracter consensual și încheiată valabil prin simplul acord de voință al părților.

Potrivit art. 969.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Printre condițiile de valabilitate a unei condiții legea impune și manifestarea unui consimțământ valabil, neafectat de vreun viciu de consimțământ.

Dolul ca viciu de consimțământ reprezintă, potrivit art. 960.civ. inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru aod etermina să încheie un act juridic. dolul presupune, ca structură, două elemente: utilizarea de mijloace viclene - elementul material, precum și intenția de a induce în eroare persoană - element subiectiv, intențional.

Instanța a constatat astfel că, deși a invocat faptul că a avut un consimțământ viciat prin dol la momentul primirii produselor livrate de către reprezentantul pârâtei, reclamanta nu a făcut dovada acestui fapt, sarcina probei incumbându-i acesteia, conform art. 1069.civ.

În acest sens Tribunalul a reținut lipsa dovedirii oricăror manevre dolosive făcute de către pârât, martorul audiat la cererea reclamantei învederând instanței faptul că nu are cunoștință despre eventuala înțelegere dintre părți.

Deși a apreciat lipsa prezentării pârâtului la interogatoriu ca un început de dovadă scrisă împotriva acestuia, instanța de fond a constatat că aceasta nu poate fi coroborată cu vreun alt probatoriu concludent, facturile fiscale depuse la dosar de către reclamantă făcând chiar dovada, ca urmare a primirii, semnării și ștampilării lor, a faptului că reclamanta a acceptat primirea mărfii, obligându-se la plata contravalorii produselor livrate.

A apreciat, totodată, ca întemeiate apărările pârâtei în sensul că dacă ar fi fost vorba doar de depozitarea mărfii pentru o anumită perioadă de timp reclamanta trebuia să încheie un proces verbal de predare primire a mărfii sau de custodie și să nu semneze de primire facturile fiscale emise de pârâtă, întrucât prin acceptarea facturilor reclamanta s-a obligat implicit și la plata lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - FARM SRL, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivele de apel, reclamanta - FARM SRL a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea privind obligarea pârâtei în solidar cu angajatul său Cap de a-și ridica marfa constând în medicamente fără a ține cont de faptul că medicamentele se aflau în depozit, că nu au fost vândute deoarece nu au fost aduse în scopul vânzării și că mare parte din ele au expirat.

În susținerea apelului apelanta reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu martora pentru a dovedi că pârâtul Cap s-a deplasat la punctul de lucru al societății reclamantei împreună cu martorul audiat la instanța de fond,.

La data de 04.06.2009 intimata pârâtă - a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că în perioada 17.10.2006-23.12.2006 în baza comenzilor primite - - Farma Pro a efectuat către reclamantă mai multe livrări de produse farmaceutice și parafarmaceutice pentru care au fost emise 15 facturi fiscale, facturi ce au fost acceptate la plată.

S-a mai arătat că, întrucât apelanta reclamantă nu a plătit produsele livrate, la cererea - SRL, a fost obligată la plata sumei de 51.422 lei contravaloarea celor 15 facturi și la plata sumei de 41.216, 13 lei penalități de întârziere în conformitate cu sentința comercială nr. 10094/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, precum și că în acest context reclamanta a formulat cererea ce face obiectul dosarului nr- încercând să convingă instanța că pârâtul Cap prin dol a depozitat marfa la - FARM SRL cu scopul încasării unui comision.

Apelul nu este fondat.

În ceea ce privește motivul de apel vizând neluarea în considerare de către instanța de fond a contractului de depozit, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Din materialul probator administrat în fața instanței de fond rezultă că în perioada 17.10.2006 - 23.12.2006 furnizorul - a livrat cumpărătorului - FARM produse farmaceutice/parafarmaceutice, emițând în acest sens facturile fiscale existente la filele 5-19 dosarul de fond.

Prin semnarea și ștampilarea acestor facturi, - FARM în calitate de cumpărător și-a exprimat acordul de voință pentru încheierea valabilă a convenției de vânzare cumpărare privind produsele farmaceutice/parafarmaceutice specificate în facturi.

În condițiile în care furnizorul și-a îndeplinit obligația principală de predare a produselor farmaceutice/parafarmaceutice, reclamantei apelante - FARM, în calitatea sa de cumpărător, îi revin ca obligații principale plata prețului și luarea în primire a lucrului vândut.

Semnarea și ștampilarea facturilor de furnizare a produselor farmaceutice/parafarmaceutice, pe de o parte, și îndeplinirea obligației de luare în primire a produselor farmaceutice pe de altă parte, conduc la concluzia valabilității consimțământului cumpărătorului - FARM la încheierea convenției de furnizare.

Susținerea apelantei reclamante - FARM că nu a exprimat un consimțământ valabil pentru încheierea convenției de furnizare de produse farmaceutice, ci doar pentru depozitarea de către -, nu poate fi reținută.

Depozitul este un contract în care o persoană numită deponent încredințează un lucru altei persoane numită depozitar, aceasta din urmă obligându-se să păstreze lucrul pe o perioadă determinată sau nedeterminată și să-l restituie la cerere în natură.

Dovada contractului se face prin înscris potrivit art. 1597 Cod civil.

Existența înscrisului nu afectează validitatea contractului, însă, întrucât, contractul de depozit dă naștere la obligații, de regulă, numai în sarcina depozitarului, reprezentantul - FARM trebuia să depună diligențe în vederea încheierii contractului care exprimă voința reală.

În lipsa recunoașterii făcute de depozitar proba contractului poate fi făcută cu martori sau prezumții dacă există un început de dovadă scrisă sau a existat o imposibilitate materială ori morală de preconstituire.

Lipsa răspunsului la interogatoriu, chiar interpretată ca început de dovadă scrisă potrivit dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă nu se completează cu nici o altă probă pentru a conduce la concluzia încheierii unui contract de depozit între - în calitate de deponent și - FARM în calitate de depozitar.

Corect a reținut instanța de fond că în cazul încheierii unui contract de depozit s-ar fi impus întocmirea unui proces verbal de predare primire a mărfii sau de custodie.

Mai mult, așa cum am arătat din înscrisurile depuse la dosar rezultă încheierea unei convenții de vânzare cumpărare, cum corect a reținut și instanța de fond.

Nici susținerea privind vicierea consimțământului - FARM nu poate fi reținută.

Dolul, ca viciu de consimțământ, nu se prezumă, persoana care invocă acest viciu trebuie să-l dovedească.

Or, în speță reclamanta - FARM, care susține vicierea consimțământului său de către reprezentantul pârâtei - SRL, numitul Cap, nu a dovedit efectuarea unor manopere viclene, dolosive de către acesta din urmă cu scopul de aod etermina să încheie un alt act juridic, ci dimpotrivă din facturile semnate și ștampilate rezultă clar exprimarea consimțământului valabil pentru convenția de vânzare - cumpărare.

De altfel, susținerea reclamantei privind încheierea unei convenții de depozit de către reprezentantul - pentru a obține comision, nu numai că nu susține ipoteza reclamantei, ci vine în sprijinul încheierii convenției de vânzare - cumpărare, deoarece este de notorietate faptul că distribuitorul are dreptul la un comision constând în procent din valoarea produselor vândute.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la nevânzarea produselor farmaceutice/parafarmaceutice și expirarea unei părți din acestea, Curtea consideră că și acestea sunt neîntemeiate.

Aspectele privind faptul că reclamanta cumpărător - FARM SRL nu vândut ulterior produsele furnizate de - și că o parte din aceste produse au expirat sunt lipsite de relevanță în cauză.

Indiferent de aceste aspecte, pârâții - și nu pot fi obligați la ridicarea produselor farmaceutice/parafarmaceutice întrucât, așa cum am arătat, convenția dintre părți a reprezentat o vânzare cumpărare.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - FARM SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - FARM SRL, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr. 160 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții -, cu sediul în,-, județul I și, domiciliat în C, cartier L, -.B,.6, județul

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

red. jud. 5 ex.

jud.fond.

06 Iulie 2009

tehnored.

Președinte:Lotus Gherghină
Judecători:Lotus Gherghină, Nela Ochea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Craiova