Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIAL
DECIZIA NR. 167
ȘEDINȚA PUBLIC DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECTOR - -
GREFIER - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SC DISTRIBUȚIE SA, cu sediul social în C,-, jud. D și sediul ales în B, Bd. - nr. 4 - 8, cldirea House, intrarea de Vest,. 8, sector 1, pentru Centrul Zonal, cu sediul în S,- B, jud. D, împotriva sentinței nr. 54 din 25 ianuarie 2008,pronunțat de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns apelanta pârât SC DISTRIBUȚIE SA reprezentat de avocat și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c prin serviciul arhiv intimatul reclamant a depus rspuns la întâmpinare, dup care, constatându-se dosarul în stare de judecat, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta pârât, solicit în principal anularea sentinței nr.54/25.01.2008 a Tribunalului Mehedinți și trimiterea cauzei pentru soluționare în prim instanț Judec toriei Slatina, iar în subsidiar, admiterea apelului conform motivelor scrise, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul reclamant solicit respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinic și legal. Precizeaz c în anul 2005 când i-a fost aprobat prima cerere de cumprare a locuinței nu avut posibilitți financiare pentru cumprarea apartamentului, iar la a doua cerere depus în anul 2006 nu a primit nici un fel de rspuns și a înțeles c societatea a sistat vânzarea locuințelor de serviciu.
CURTEA:
Prin sentința nr.54/25.01.2008 pronunțat de Tribunalul O l t-Secția Comercial și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt invocat de pârât, s-a admis acțiunea formulat de reclamantul și a fost obligat pârâta Distribuție C - Centrul Zonal S s vând reclamantului apartamentul situat in B-dul - nr. 42, -..5, județul O, la prețul stabilit în raportul de evaluare aprobat prin Hotrârea Consiliului de Administrație nr-/01.08.2005 și a Notei nr. 0400/8067/19.07.2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut c prin decizia nr.65 din 7 noiembrie 2007 pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a stabilit competența material de judecat în favoarea Tribunalului O l t, pentru o cauz identic, privind pe SA - Filiala Intreținere și Servicii Energetice Serv SA - Sucursala Intreținere și Servicii Energetice C - Agenția Intreținere și Servicie Energetice S, având ca obiect vânzarea apartamentelor situate în blocul, partajate cu pârâta din cauza de faț, ca urmare a reorganizrii acestor unitți.
S-a reținut c reclamantul are calitatea de chiriaș potrivit contractului de închiriere nr. 3043/2003, reactualizat sub nr. 2016/2004 și prin actul adițional nr. 4 din data de 03.09.2007, pentru apartamentul locuinț de serviciu situat în S, str.dul - nr. 42, - scA,.5 pentru care pârâtele au demarat procedura prevzut de Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. l30/2004 aprobat prin Legea l89/2005 de vânzare ctre titularul contractului de închiriere, iar pârâta a trecut la vânzarea apartamentelor ctre titularii contractelor de închiriere, fiind desemnat evaluatorul potrivit concursului de oferte de Comisia de evaluare, raportul de evaluare fiind întocmit, iar apartamentul al crui chiriaș este reclamantul a fost evaluat la o valoare de 39.450 lei fr TVA.
Reclamantul a depus cereri de cumprare a acestui apartament, îns pârâta a refuzat încheierea contractului de vânzare cumprare fr ca s-i comunice acestuia motivul refuzului, astfel c, susținerile pârâtei c acesta a depus cerere abia în anul 2007 nu sunt reale.
Refuzul este contrar legii, deoarece în art.4 din nr.OG l30/2004 s-a prevzut c prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane autorizate, c evaluatorii sunt selecționați potrivit legislației în vigoare, iar prețul de vânzare va include și valoarea terenului, cota parte aferent locuinței, rspunderea privind corectitudinea stabilirii prețului de vânzare revenind evaluatorului.
S-a reținut c s-a întocmit raport de evaluare de ctre expert autorizat ce a fost desemnat pe baza unui concurs de oferte, c sunt îndeplinite condițiile prevzute în OG l30/2004, constând în calitatea de salariat și chiriaș a reclamantului, iar apartamentul este în patrimoniul pârâților fiind construit din fonduri proprii, pârâții având obligația încheierii contractului de vânzare cumprare la prețul stabilit în raportul de evaluare.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC DISTRIBUȚIE SA C, susținând nelegalitatea și netemeinicia hotrârii.
O prim critic vizeaz greșita soluționare a excepției necompetenței materiale a tribunalului, susținându-se c cererea având ca obiect obligarea apelantei pârâte de a vinde apartamentul are caracter civil, fiind formulat în temeiul OUG 130/2004, iar simplu fapt c societatea este parte în cauz, nu atrage comercialitatea litigiului. Sunt comerciale numai operațiunile prevzute în mod limitativ de art.3 din com. c închirierea imobilelor au fost exceptate din sfera actelor de natur comercial, c apartamentul nu face parte din fondul de comerț al societții, nefiind afectat desfșurrii activitții comerciale.
Cât privește invocarea de ctre tribunal a unei hotrâri dat într-un conflict negativ de competenț, s-a susținut c precedentul judiciar nu este izvor de drept, c instanța nu a cunoscut și motivele invocate de apelant, creia nici nu-i este opozabil respectiva hotrâre.
Pe fondul cauzei, s-a susținut c instanța a reținut o stare de fapt greșit.
Astfel, s-a reținut în mod eronat c aprarea sa a fost în sensul c reclamanta a solicitat cumprarea apartamentului abia în anul 2007, aceasta referindu-se la data înregistrrii acțiunii.
Apelanta pârât a avut intenția de a-i vinde reclamantului apartamentul închiriat, fiind adoptat și hotrârea Consiliului de Administrație în acest sens, îns reclamantul nu a avut posibilitți financiare, cererea fiind reiterat abia în cursul anului 2007, când societatea adoptase o alt hotrâre și se stabilise un alt preț cu care reclamantul nu este de acord.
S-a mai criticat c, deși instanța a admis c OUG 130/2004 a reglementat posibilitatea și nu obligația de a vinde apartamentul, a apreciat greșit c acest aspect nu are relevanț, deși culpa neîncheierii actului juridic aparține numai intimatului reclamant.
Tot greșit, susține apelanta, s-a reținut c ar fi refuzat încheierea contractului fr a comunica reclamantului motivele, în realitate aceasta a fost de acord cu vânzarea în anul 2005 cât și în anul 2007, la prețul corespunztor.
O alt critic vizeaz aplicarea greșit a OUG 130/2004, act normativ ce a avut caracter temporar, termenul limit de finalizare a operațiunilor de vânzare a locuințelor fiind 31.12.2006, acțiunea fiind formulat la 03.10.2007.
S-a artat c, în situația în care se va considera c OUG 130/2004 este și în prezent aplicabil, actul normativ nu a stabilit o obligație ci numai o facultate pentru unitatea economic de a înstrina imobilul- în preambulul ordonanței s-a artat în mod expres c rațiunea normei legale este de a permite și nu de a obliga s înstrineze locuințele.
Pe de alt parte, înstrinarea se realizeaz la prețul stabilit de evaluator, ultimul raport stabilind un preț de 142.000 lei.
Prin hotrârea dat instanța a înclcat principiul libertții de voinț, care guverneaz materia contractelor, neartându-se motivele pentru care a fost obligat s încheie un contract în lipsa unui acord de voinț al prților și în baza unor dispoziții legale al cror termen de aplicabilitate a expirat de 2 ani.
Instanța nu poate impune unei societți vânzarea unui apartament ctre un salariat la un preț valabil cu ani în urm, în lipsa unui temei legal, în caz contrar s-ar aduce atingere dreptului de proprietate.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare și înscrisuri, susținând c în ce privește excepția de necompetenț material, criticile sunt nefondate deoarece practica instanțelor, inclusiv a ÎCCJ, este constant în sensul c cererea este de competența tribunalului, fiind o cerere în materie comercial.
Pe fond, s-a artat c a solicitat constant cumprarea apartamentului, iar Consiliul de administrație a aprobat expres aceast vânzare, fiind stabilit și prețul, iar susținerea apelantei, în sensul c neîncheierea contractului se datoreaz culpei sale, este neserioas și nerelevant.
Apelul este fondat.
Critica referitoare la greșita soluționare a excepției de necompetenț material a tribunalului este nefondat.
Acțiunea dedus judecții are ca obiect obligarea societții s vând apartamentul ce-l deține cu chirie, în temeiul OUG 130/2004, la prețul de 39.450 lei, vânzare aprobat prin hotrârea Consiliului de administrație nr.24/2005.
Din preambul reiese c ordonanța a fost adoptat, avându-se în vedere acțiunea de privatizare a societților, companiilor din domeniul energiei, petrolului, gazelor naturale etc.
Actul normativ cadru ce reglementeaz privatizarea societților comerciale este OUG nr.88/1997, cu completrile și modificrile ulterioare, care prevede privatizarea prin vânzarea acțiunilor de ctre instituțiile publice și vânzare de active de ctre societțile comerciale cu acordul instituției publice.
La art.3 lit.d din OUG 88/1997 este definit înțelesul termenului de active; în aceast categorie intrând și spațiile de cazare, astfel c este fr relevanț dac bunul face sau nu parte din fondul de comerț. Vânzarea unor spații de cazare (apartamente) de ctre societatea comercial supus procesului de privatizare, constituie o operațiune în cadrul acestei activitți, iar OUG 88/1997 reglementeaz la art.27 vânzarea activelor ctre locatar prin negociere direct și în anumite condiții.
OUG 130/2004 prevede posibilitatea unitții economice de a vinde apartamentele chiriașilor în alte condiții decât cele din OUG 88/1997, ordonanț la care de altfel se face trimitere când se reglementeaz regimul juridic al prețului ca fiind același cu al sumelor obținute din vânzarea de active.
Vânzarea apartamentelor de ctre societțile comerciale din domeniul energiei supuse privatizrii ctre persoanele ce au calitatea de chiriași, constituie o operațiune realizat în procesul de privatizare, fiind stabilit termenul limit pentru finalizarea acesteia-31 decembrie 2006, deci litigiul este în legtur cu desfșurarea activitții în scopul privatizrii prin înstrinare de bunuri.
Potrivit art.72010pr.civ. litigiile privind înstrinarea bunurilor în cadrul activitții de privatizare se soluționeaz de instanțele care au competenț de judecat în materie comercial, indiferent dac bunul face parte sau nu din fondul de comerț, astfel c litigiul de faț aparține jurisdicției comerciale.
Pe fondul cauzei, criticile sunt fondate.
Intimatul reclamant a solicitat cumprarea apartamentului cu cererea înregistrat la 28 februarie 2005, iar Consiliul de Administrație al apelantei pârâte a aprobat prin Hotrârea nr.24/1 august 2005 vânzarea apartamentului ctre reclamant, acesta figurând în nota 0400/8067/17 iulie 2005, îns nu și- valorificat dreptul în termenul stabilit de OUG 130/2004.
Acesta a confirmat, cu ocazia dezbaterilor în apel, susținerile apelantei în sensul c nu a încheiat contractul de vânzare-cumprare datorit situației financiare precare.
La 15 decembrie 2006 se formuleaz oad oua cerere de cumprare, deși vânzarea -cumprarea era aprobat din 01 august 2005, îns demersurile intimatului reclamant se opresc aici, nedepunând prețul aprobat de Consiliul de Administrație și nici nu a struit pentru încheierea actului juridic.
Ulterior, la 3 septembrie 2007 prțile încheie un act adițional la contractul de închiriere nr. 2016/1decembrie 2004 prin care prelungesc termenul închirierii și numai dup ce apelanta pârât a hotrât la 18 octombrie 2007, vânzarea la licitație public a unor bunuri printre care și apartamente, s-a înregistrat acțiunea (09.11.2007).
Intimatul reclamant nu și-a valorificat dreptul obținut ca urmare a aprobrii cererii sale prin Hotrârea nr.24/2005, nedepunând prețul, mai mult a acceptat s încheie un act adițional la contractul de închiriere, astfel c nu este îndreptțit s solicite cumprarea apartamentului la prețul stabilit în anul 2005, în baza unui act normativ cu aplicabilitate temporar și dup expirarea termenului prevzut de ordonanț- 31.12.2006.
A obliga societatea comercial s vând apartamentul în anul 2008 la prețul stabilit de evaluator în anul 2005, echivaleaz cu o atingere adus dreptului de proprietate al acesteia, ceea ce nu se poate accepta.
Prin urmare, instanța de fond a reținut o stare de fapt eronat și a aplicat greșit dispozițiile OUG 130/2004, urmând ca în temeiul art.296 pr.civ. s se admit apelul, s se schimbe sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC DISTRIBUȚIE SA, cu sediul social în C,-, jud. D și sediul ales în B, Bd. - nr. 4 - 8, cldirea House, intrarea de Vest,. 8, sector 1, pentru Centrul Zonal, cu sediul în S,- B, jud. D, împotriva sentinței nr. 54 din 25 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S, strada -, -.A,.5, județul
Schimb sentința nr. 54 din 25 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Olt în dosarul nr- în sensul c respinge acțiunea reclamantului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public de la 03 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea - - | JUDECTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. jud. 4/ex/03.07.2008
jud.fond.
05 Iunie 2008
tehnored.
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
