Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 17/A/2008
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul Consiliul local al municipiului Sibiu - Serviciul Public Administrația Piețelor Sibiu, împotriva sentinței nr.1261/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic - pentru apelantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat, situație față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței atacate și rejudecând să fie admisă acțiunea și obligată pârâta la plata sumei de 109.590 lei reprezentând contravaloarea folosinței spațiului. Fără cheltuieli de judecată.
Totodată depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin Sentința nr.1261/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins acțiunea reclamantei Consiliul local al Municipiului Sibiu - Serviciul Public Administrația Piețelor Sibiu prin care a solicitat obligarea pârâtei SRL Sibiu la plata sumei de 172.299 lei reprezentând contravaloarea folosinței spațiului situat în Sibiu, P-ța - pentru perioada 01.01.2002 - 31.07.2006.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr.3367/2003 Tribunalul Sibiua instituit în favoarea pârâtei SC SRL un drept de retenție până la achitarea de către reclamantă a sumei de 228.000.000 lei (ROL).
S-a apreciat că dobândind prin hotărâre judecătorească un drept de retenție pârâta are dreptul să folosească imobilul în litigiu până la plata integrală de către reclamantă a sumei la care a fost obligată prin hotărâre și cum această plată nu s-a realizat integral ( o parte din sumă fiind plătită de abia în 2.02.2007) reclamanta nu poate solicita o plată pentru folosința de către pârâtă a imobilului.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în judecată a Municipiului Sibiu formulată de pârâta SC SRL împotriva Municipiului Sibiu în calitatea de proprietar al imobilului, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se susține că deși în mod corect s-a reținut un drept de retenție în favoarea pârâtei, dobândit prin hotărâre judecătorească, acest drept îi conferă o simplă detenție precară și nu o folosință gratuită a spațiului, astfel încât o atare folosință va trebui plătită.
Prin întâmpinare, intimata SRL solicită respingerea apelului cu motivarea c dreptul său de retenție a existat inclusiv la data pronunțării sentinței apelate, de esența dreptului de retenție fiind tocmai folosința gratuită a bunului până când proprietarul își îndeplinește obligațiile stabilite de instanța care a instituit dreptul de retenție.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că apel este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Dreptul de retenție este un drept real de garanție, imperfect, care dă dreptul retentorului,în speță, pârâtei intimată, să rețină bunul, refuzând restituirea, până când creditorul titular al dreptului asupra bunului în speță, reclamanta apelantă, nu-i va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea, ori îmbunătățirea acelui bun.
Fiind un detentor precar, care nu are dreptul să culeagă fructele în speță, folosința imobilului, pe care îl deține, detentorul creditor respectiv, pârâta SRL, este obligată să plătească detentorului respectiv, reclamantei apelante, echivalentul folosinței.
În speță, este fără relevanță că obligația de plată a sumelor reprezentând lucrările efectuate de pârâta intimată s-au stabilit prin hotărâre judecătorească - Decizia nr.19/A/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA care a modificat în acest sens Sentința nr.3367/C/2003 a Tribunalului Sibiu - numai în sarcina Municipiului Sibiu, cu înlăturarea serviciului Public Administrația Piețelor din subordinea Consiliului local al Municipiului Sibiu, de vreme ce această instituție realizează o administrare a spațiului în litigiu, în numele proprietarei.
Așa fiind,prima instanță văzând că pârâta SC SRL a depășit prerogativele conferite de dreptul de retenție (acela de a refuza predarea bunului) procedând la folosirea bunului în interes propriu, trebuia să o oblige la plata contravalorii folosinței.
Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică care va fi schimbată în temeiul art.296 Cod pr.civilă în sensul obligării pârâtei la plata echivalentului folosinței.
Pentru echivalarea folosinței instanța va avea în vedere taxele datorate folosirii spațiului astfel cum acestea au fost stabilite prin hotărârile Consiliului local al Municipiului Sibiu aflate în dosarul de fond.
Cu privire la cuantumul sumei datorate se va constata că, față de data introducerii acțiunii, sumele anterioare perioadei de 3 ani respectiv, din perioada 01.02.2002 - 25.10.2003, sunt prescrise în temeiul art.3 din Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, suma datorată, aferentă perioadei 27.10.2003 - 31.07.2006, când imobilul a fost efectiv eliberat, este de 109.590 lei la care pârâta intimată va fi obligată.
Respingând acțiunea prin care reclamanta, în calitate de administrator al imobilului, a solicitat plata sumelor datorate, a respins și cererea prin care pârâta a solicitat chemarea în judecată a Municipiului Sibiu, prin care pârâta urmărea să obțină o hotărâre de respingere a pretențiilor rezultând din folosința imobilului și față de această entitate juridică în calitatea sa de proprietară a imobilului, ca lipsită de obiect.
Câtă vreme, așa cum s-a arătat, Municipiul Sibiu, în calitate de proprietar, a încredințat administrarea spațiului reclamantei apelante (lucru necontestat în cauză) urmează ca și în noua situație creată în apelul respectiv, când pârâta a fost obligată la plata folosinței spațiului chemarea în judecată a Municipiului Sibiu nu se justifică, eventualele pretenții între reclamantă și Municipiul Sibiu urmând a fi reținute în baza raportului juridic de administrare.
Așa fiind, pentru acest motiv se va reține dispoziția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de pârâta SC SRL împotriva intervenientei (forțate) Municipiul Sibiu.
Urmare a admiterii apelului și a modificării sentinței primei instanțe în favoarea reclamantei se va modifica și dispoziția prin care aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În apel, reclamanta apelantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Consiliul local al Municipiului Sibiu - Serviciul Public Administrația Piețelor Sibiu împotriva Sentinței nr.1261/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Schimbă sentința atacată în sensul că
Admite în parte acțiunea reclamantei și dispune
Obligarea pârâtei SC ""SRL Sibiu să plătească reclamantei suma de 109.590,00 lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada 27.10.2003 - 31.07.2006.
Respinge în rest acțiunea reclamantei
Înlătură dispoziția e obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.166,79 lei
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de pârâta SC ""SRL împotriva Municipiului Sibiu.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./5.03.2008
Ex.- 5
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
