Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.17/2010

Ședința publică de la 16 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei

GREFIER: - -

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA SILVICĂ BMî mpotriva sentinței civile nr. 3316/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat SC SRL, având ca obiect obligația de a face-întocmirea documentației de scoatere definitivă din fondul forestier național.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 februarie 2010, când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 3316/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei Direcția Silvică B M, invocată de către pârâta SC "" SRL.

S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta Direcția Silvică B M, în contradictoriu cu pârâta "" SRL Vișeu de. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Dragomirești sub dosar nr- reclamanta Direcția Silvică BMa solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, pronunțarea unei hotărâri prin care: în principal, în temeiul art.36 și art.37 alin.(1) lit.d din Legea nr.46 din 19.03.2008 Codul Silvic, să oblige pârâta să procedeze la întocmirea documentației de scoatere definitivă din fondul forestier național, privind suprafața de teren de sub imobilele identificate prin nr.1331 D, nr.top.635/11/11, proprietatea pârâtei, cuprinsă în Amenajamentul Silvic al D, II, 205 C, în condițiile art.37 alin.3 și 4 din legea nr.46 din 19.03.2008 din Codul Silvic, iar în subsidiar, în temeiul art.494 civil, art.34 și art.35 coroborate cu art.106 alin.3 din Legea nr.46 din 19.03.2008 din Codul Silvic, obligarea pârâtei la ridicarea imobilelor identificate prin nr.1331 D, nr.topo 635/11/11, proprietatea acesteia, pe cheltuiala sa, de pe fondul forestier proprietatea publică a statului înscris în Amenajamentul silvic al Ocolului silvic D, II, 205 C fie dacă pârâta este de acord, păstrarea de către reclamantă acestor imobile, cu obligația de a-i plăti acesteia valoarea materialelor și prețul muncii; cu cheltuieli de judecată. În temeiul art.242 pr.civ. a solicitat de asemenea soluționarea cauzei și în lipsă.

În fapt, reclamanta a arătat în esență, că pârâta "" L, este proprietara imobilelor-platformă betonată, magazie și atelierul de întreținere, identificate prin nr.1331 D, nr.topo 635/11/11 supraedificate pe suprafața de teren ce face parte din fondul forestier proprietatea publică a statului, administrat de reclamantă prin Ocolul Silvic D, potrivit înscrierilor din Amenajamentul Silvic al Ocolului silvic citat, nr.II, 205

Întrucât suprafața de teren pe care sunt amplasate construcțiile pârâtei, face parte din Amenajamentul Silvic al Ocolului silvic D, nr. II, 205 C, respectiv din fondul forestier proprietatea publică a statului, or, potrivit art.7 lit.a din nr.HG1105/25.09.2003, principalul obiect de activitate al Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, implicit unitățile sale, este apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea publică a statului, pe care îl administrează iar potrivit prevederilor art.6 lit.A ultimul alineat, din Regulamentul aprobat prin nr.HG1105 din 25.09.2003, -Romsilva reprezintă în justiție, în nume propriu, dreptul de administrare în domeniile care constituie obiectul său de activitate, se apreciază de către reclamantă că în cauză este vorba despre un drept real de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate, al cărui beneficiar este pârâta.

De asemenea, raportat la dispozițiile art.34 alin.1 din nr.46/19.03.2008 - Codul Silvic, potrivit căruia "terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia", or, în speță, fiind vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate, reclamanta apreciază că pârâta folosește parte din fondul forestier proprietatea publică a statului contrar dispozițiilor legale în materie, situație care trebuie să înceteze de îndată.

În drept s-au invocat dispozițiile art.109 pr.civ.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare în scris, prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, Direcția Silvică B M, întrucât proprietar tabular înscris în CF nr.1331 D nr.top. 635/11/1/1 este Statul Român, iar din actele depuse nu rezultă că acest teren a fost cuprins în amenajamentul silvic de stat; excepția inadmisibilității acțiunii formulate, raportat la dispozițiile art.36 și 37 alin.1 lit.d) din Legea nr.46/2008(Codul Silvic), iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât pârâta a dobândit cu bună credință dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin act de adjudecare.

Judecătoria Dragomireștia respins excepțiile invocate de către pârâta "" Vișeu de respingând totodată acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Silvică B

Tribunalul a pus în discuție materia litigiului apreciind că e vorba de un litigiu comercial neevaluabil care se impune a fi soluționat în primă instanță de tribunal, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c pr.civ.

Prin urmare s-a admis recursul și s-a dispus judecarea cauzei pe fond de către Tribunalul Maramureș. Cauza a fost reînregistrată sub dosar nr-.

Reclamanta Direcția Silvică B M și-a menținut întocmai cererea formulată solicitând în principal, în temeiul art.36 și art.37 alin.(1) lit.d din Legea nr.46 din 19.03.2008 Codul Silvic, să oblige pârâta să procedeze la întocmirea documentației de scoatere definitivă din fondul forestier național, privind suprafața de teren de sub imobilele identificate prin nr.1331 D, nr.top.635/11/11, proprietatea pârâtei, cuprinsă în Amenajamentul Silvic al D, II, 205 C, în condițiile art.37 alin.3 și 4 din Legea nr.46 din 19.03.2008 din Codul Silvic, iar în subsidiar, în temeiul art.494 civil, art.34 și art.35 coroborate cu art.106 alin.3 din Legea nr.46 din 19.03.2008 din Codul Silvic, obligarea pârâtei la ridicarea imobilelor identificate prin nr.1331 D, nr.topo 635/11/11, proprietatea acesteia, pe cheltuiala sa, de pe fondul forestier proprietatea publică a statului înscris în Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic D, II, 205 C fie dacă pârâta este de acord, păstrarea de către reclamantă acestor imobile, cu obligația de a-i plăti acesteia valoarea materialelor și prețul muncii; cu cheltuieli de judecată. În temeiul art.242 pr.civ. a solicitat de asemenea soluționarea cauzei și în lipsă.

De asemenea, raportat la dispozițiile art.34 alin.1 din nr.46/19.03.2008 - Codul Silvic, potrivit căruia "terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia", or, în speță, fiind vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate, reclamanta a apreciat că pârâta folosește parte din fondul forestier proprietatea publică a statului contrar dispozițiilor legale în materie, situație care trebuie să înceteze de îndată.

Pârâta SC "" SRL a reiterat excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei menținând că așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 1331 D, nr. top. 635/11/1/1 dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu aparține Statului Român cu titlu de prescripție extinctivă.

S-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că acest teren a fost cuprins în mod legal într-un angajament silvic.

Procedând la soluționarea excepției lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei Direcția Silvică BMi nvocată de pârâta SC " SRL, potrivit disp. art. 137.pr.civ. instanța a apreciat excepția întemeiată pentru următoarele considerente:

Imobilul în natură teren identificat cu CF 1331 D nr. top. 635/11/1/1 în suprafață de 1787 mp este în proprietatea Statului Român, cu titlu de drept prescripție extinctivă conform încheierii nr. 98/1968.

În acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Dragomirești prin sentința civilă nr. 780/30.06.2003, devenită irevocabilă care a dispus anularea parțială a încheierii de intabulare nr. 156-158/2000 și radierea parțială a dreptului de proprietate a pârâtului Ocolul Silvic D asupra acestui imobil.

Terenul în litigiu face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale și prin urmare dreptul de proprietate aparține acesteia, în speță comuna Dacă terenul s-ar afla în proprietate publică de interes local se impunea să fi fost inventariată cu respectarea disp. art. 21 alin. 1 și 2 și pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, or nu s-a făcut dovada privind atestarea bunului ca făcând parte din domeniul public printr-o hotărâre de Guvern.

Cât privește actul normativ indicat în susținerea calității procesuale de către reclamantă, respectiv HG 982/1998 acesta este abrogat prin Hotărârea nr. 173/2001 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor.

Împotriva sentinței a formulat apel Direcția Silvică M (B M), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pe baza probelor din dosar și a motivelor de fapt și de drept, admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe cale de consecință modificarea sentinței civile nr. 1239/ 29.12.2008 pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în sensul anulării în tot, fiind netemeinică și nelegală, și obligarea pârâtei potrivit capetelor din acțiunea introductivă la cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului se arată că, prin sentința civilă nr. 3316/12.10.2009, Direcția Silvică M (B M) - prin Ocolul Silvic D are în administrare suprafața de teren pe care sunt edificate imobilele pârâtei, suprafață ce este evidențiată în Amenajamentul Silvic al Ocolului silvic citat, și care face parte din fondul forestier proprietate publică a statului, împotriva celor afirmate de către pârâtă și reținute de către instanța de fond.

Potrivit extrasului din Amenajamentul silvic al D, suprafața din litigiu este evidențiată în Unitatea de Producție () nr. II, unitatea amenajistică () nr. 51 din acest amenajament silvic.

Din economia dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, rezultă că totalitatea terenurilor care servesc nevoilor de administrație silvică și terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora, art. 1 alin. 2 li1. f) și g) - cum este și în cazul de față, pe lângă alte terenuri precizate de norma citată, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.

Raportat la dispozițiile citate mai, învederează că suprafața pe care sunt edificate imobilele pârâtei "", sunt înscrise în Amenajamentul silvic al 0. D, nr. II, nr. 51. și face parte din fondul forestier proprietate publică a statului, ce este administrat de apelantă prin Ocolul Silvic Iar potrivit art. 19 alin. 1) - 2) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamente silvice, cât și țelurile de gospodărire a pădurii, în concordanță cu obiectivele ecologice și social-economice, cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod, neputând nimeni dispune contrar normelor legale citate.

În același sens, se dispune și prin prevederile art. 35 alin. 1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, conform cărora terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidentă al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice. Iar, în conformitate cu art. 5 alin. 1) din Legea nr. 18/1991, printre altele, aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, și terenurile cu destinație forestieră. Or, terenul din litigiu face parte din categoria terenurilor forestiere, potrivit extraselor după amenajamentul silvic menționat mai. Toate aceste terenuri ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, neputând fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public, așa cum se înțelege din art. 5 alin. 2) din Legea nr. 18/1991.

În altă ordine de idei, raportat la faptul că terenul din litigiu este cuprins în amenajamentul silvic al D, ca fond forestier proprietate publică statului, în conformitate cu art. 12 alin. 1) din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, cum este și în cazul de față, când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/19.03.2008 - Codul Silvic, administrarea fondului forestier proprietate publică a statului a fost dată Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, prin unitățile și subunitățile din structura sa.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 3) și 4) Legea nr. 213/1998, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare, iar în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, acesta răspunzând, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. dedusă judecăți, privește dreptul de administrare a suprafeței din litigiu, cu precizarea că a arătat titularul dreptului de proprietate, care în opinia sa este Statul Român.

Instanța de fond a greșit, atunci când reținut în considerentele sale că terenul din litigiu aparține domeniului privat al statului, raportându-se la înscrierile din 1331 D, nr. topo. 635/11/1/1, cât și Adeverința nr. 1558/31.05.2004 - eliberată de către orașul D, concluzionând că terenul din litigiu aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale în care este situat acesta, și că dreptul de proprietate ar aparține orașului

Potrivit evidențelor din amenajamentul silvic în vigoare al Ocolului Silvic D, suprafața din litigiu, nu a ieșit niciodată din fondul forestier proprietate publică a statului, fiind dată prin raportările statistice specific domeniului silvic, ca făcând parte din fondul forestier proprietate publică statului.

Cu privire la fondul forestier proprietate publică a statului, singura cale legală de diminuare și ieșire a suprafețelor din acesta, nu este alta, decât cea care privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, reglementat prin legile fondului funciar. Însă, suprafața din litigiu nu făcut obiectul cererilor de reconstituire, încât suprafața a rămas în amenajamentul silvic, cu titlu de suprafață inclusă în fondul forestier proprietate publică a statului.

Cât privește cea de a doua cale de ieșire a suprafețelor din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale sau în domeniul privat al acestora, nu poate fi realizată decât prin hotărâre a Guvernului, fapt ce nu poate fi dovedit, deoarece nu au fost produse probe în acest sens, de aceea apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.

Raportat la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. Or, fondul forestier proprietate public a statului a fost datex legeîn administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. În acest sens, face trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/ 19.03.2008 - Codul Silvic, coroborate cu cele din art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, încât afirmația că terenul din litigiu aparține domeniului privat al statului, este profund eronată. Nici pârâta, și nici primăria citată, nu poate face dovada că terenul respectiv ar fi ieșit din domeniul public și ar fi trecut în domeniul privat al statului, prin hotărâre de Guvern, cum nu poate face dovada că terenul a fost luat din administrarea D, prin vreo lege.

Examinând apelul, instanța constată următoarele:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 46/2008, "totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pârâurilor, altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, sau incluse în acestea ulterior în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național".

Terenul în litigiu face parte din amenjamentul silvic al Ocolului Silvic D, nefăcând dovada că acesta a ieșit din patrimoniul acestui fond prin mijloacele prevăzute de lege și anume, fie prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier, procedură de ieșire reglementată de legile speciale, fie prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, aspect ce rezultă din prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face după caz, prin hotărâre a Guvernului, Consiliului județean, respectiv a Consiliului General al municipiului B sau a Consiliilor locale, dacă prin Constituție sau prin lege nu dispune altfel".

Deci în cauză, terenul face parte din amenjamentul silvic, fiind proprietate publică și aparținând fondului forestier, nefiind făcută dovada scoaterii lui din această proprietate, respectiv din acest fond prin mijloacele prevăzute de lege în acest sens și precizate anterior.

Deci raportat la natura terenului, la faptul că acesta face parte din fondul forestier național, apelanta are calitate procesuală activă și astfel hotărârea fiind pronunțată pe excepție, se impune în baza art. 297(1) Cod proc.civ. admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării instanța va cerceta fondul cauzei deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta DIRECȚIA SILVICĂ în contradictoriu cu intimata SC SRL.

Desființează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 16.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

Red. dact. GC

5 ex/10.03.2010

Jud.primă instanță:

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei

#Judecator Danusia Puscasu

Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Cluj