Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
GREFIER - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâții SC M SRL și MUNICIPIUL B M, REPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 2270/2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului Municipiul B M, consilier juridic, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatului G, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind apelanta SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauze de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că la data de 22.10, 05.11, respectiv 12.11.2009, intimatul Gad epus la dosar o serie de scripte, cu anexe.
De asemenea, la data de 13.11.2009, apelanta SC SRL depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil, iar ulterior, la data de 16.11.2009 depune la dosar precizări, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele de la dosar apreciază că se impune suplimentarea probatoriului în sensul efectuării unei expertize tehnice, în specialitatea geologie, pentru determinarea gradului de degradare a casei apelantului.
Reprezentul intimatului arată că în cadrul dosarului nr- care este soluționat, având ca obiect obligarea SC SRL la edificarea unui zid de sprijin la baza versantului, s-a efectuat un raport de expertiză având ca obiectiv determinarea cauzei degradărilor, raport de expertiză care poate fi opozabil apelantei. Arată de asemenea faptul că există două hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a dispus - în una dintre acestea - obligarea apelantei SC SRL de a edifica un zid de sprijin și celaltă, prin care se autorizează clientul său de a edifica ziudul pe cheltuiala SC SRL, prin metoda pilonilor forați, ca unică soluție tehnică autorizată, soluție care de altfel nu a fost respectată.
Arată că existența blocului nu împiedică executarea zidului, în conformitate cu soluția tehnică. Arată că s-au efectuat demersurile necesare pentru organizarea de șantier, iar lucrările urmează a se efectua de către clientul său, pe cheltuiala SC SRL. Arată că la dosar există depuse toate actele care fac dovada demersurilor inițiate de către clientul său.
Reprezentanta apelantului Municipiului BMa rată că se impune efectuarea raportului de expertiză în specialitatea geo. Arată că apelanta SC SRL obținut între timp, o autorizație de desființare a construcției, iar intimatul G nu înțelege să-și dea acordul pentru ridicarea zidului, dorind să-l edifice el, pe cheltuiala societății.
De asemenea, reprezentanta apelantului Municipiul BMa rată că în cauză s-au efectuat o serie de expertize contradictorii, iar lucrările nu au început până la acest moment.
Reprezentantul intimatului arată că în acordul emis de către inspectoratul de stat în construcții, anterior obținerii autorizației de construire, se indică soluția tehnică autorizată, ca fiind aceea prin implantarea a 38 de piloni forați, iar în dosarul soluționat irevocabil mai sus amintit, în cadrul căruia s-a dispus edificarea zidului, aceasta a fost soluția îmbrățișată de instanță.
În ceea ce privește aspectul referitor la acordul clientului său, arată că acesta nu și-a dat acordul în formă autentică.
Curtea, față de susținerile părților, apreciază că nu se mai impune administrarea probei cu expertiza geo, sens în care revine asupra acesteia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat declară închise dezbaterile și acordă cvuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului Municipiul BMs olicită admiterea apelului propriu, schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiun ii reclamantului-intimat G și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în cauză a instituției pe care o reprezintă, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul formulat de SC SRL solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul intimatului G solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Față de apelul formulat de Municipiul BMs olciită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că în situația admiterii unei asemenea cereri, autoritatea competentă trebuie să aibă cunoștință de aceste aspecte, precizând că împrocesuarea acestuia s-a făcut din considerente de opozabilitate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.270 din 26 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea precizată formulată de către reclamantul G în contradictoriu cu pârâții M și Municipiul BMp rin primar iar pârâta M fost obligată să desființeze construcțiile edificate de către aceasta, pe terenul situat în B M, str. - -, cu str. -, identificat cu nr. 13.513 B M, nr. top 4254/10/1/1, 4254/10/1/2, 4255/16/1/1, 4255/16/1/2 și nr. 4254/10/2/2, în caz contrar reclamantul fiind autorizat să le demoleze pe cheltuiala pârâtei, după obținerea prealabilă, de către partea interesată, a autorizației de demolare, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 1.575 din 18 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Cluja admis recursul declarat de reclamantul G, a casat sentința civilă nr. 1.701 din 14.06.2006, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1.915/R/2006 și rejudecând cauza pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților și a anulat autorizația nr. 145 din 27.04.2005 emisă de Primarul Municipiului BM( 42 - 43 din dosar nr- al Judecătoriei Baia Mare ).
În considerentele hotărârii s-a reținut că documentația care a stat la baza emiterii autorizației nu cuprinde toate acordurile conforme cu normele Legii nr. 50/1991, respectiv acordul în formă autentică al vecinilor raportat la faptul că se impunea efectuarea lucrărilor pentru un zid de sprijin necesar pentru a nu pune în pericol amplasamentul din amonte, respectiv amplasamentul pe partea aferentă construcțiilor invecinate în care se încadrează și imobilul proprietatea reclamantului, situație în care acțiunea reclamantului a fost considerată întemeiată.
Având în vedere că autorizația menționată a fost anulată de instanța de recurs, construcțiile edificate de pârâtă nu au suport legal atâta vreme cât aceasta n-a dovedit că ar fi obținut o altă autorizație de construire, a arătat instanța de fond.
De asemenea, a reținut instanța fondului, prin încheierea civilă nr. 1.589 din 12.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Baia Mare, reclamanul a fost autorizat să execute lucrările de execuție a zidului de sprijin dispus prin sentința civilă nr. 2.763 din 28.05.2007 pronunțată în dosar nr- al aceleiași instanțe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții MUNICIPIUL B M și MBM.
În apelul formulat de pârâtul MUNICIPIUL B ( 17, volum II) se solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de acest pârât, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesule pasive a pârâtului.
Susține pârâtul că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție, întrucât în baza hotărârii judecătorești autoritatea competentă are obligația de a da curs celor prevăzute în dispozitiv, respectiv de a elibera actul administrativ, chiar dacă nu a fost parte în cauză.
Dacă s-ar admite, susține pârâtul, că ar fi necesară chemarea în judecată și a autorității competente potrivit legii să emită autorizația de desființare pentru opozabilitatea hotărârii, în speță nu ar fi trebuit chemată în judecată unitatea administrativ-teritorială deoarece nu aceasta are competența de a emite autorizația de demolare.
În motivarea apelului pârâtei MBM se solicită, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței cu consecința respingerii acțiunii introductive.
Arată apelata-pârâtă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor excepții peremptorii, după cum nu s-a pronunțat nici asupra unor probe care ar fi determinat o soluție contrară celei criticată.
Astfel, a arătat pârâta-apelantă că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la inexistența unui interes legitim care să determine necesitatea promovării acțiunii și de faptul că acțiunea introductivă viza clădiri construite și limitrofe proprietății reclamantului, precum și construcții care nu se află în vecinătatea acestuia.
De asemenea, a arătat pârâta că a solicitat prin întâmpinare audierea a 2 martori, în calitate de experți în domeniul construcțiilor, cerere asupra căreia instanțe de fond nu s-a pronunțat.
A mai arătat pârâta că instanța de fond a făcut referire la acte cu caracter de probe care nu au fost discutate în contradictoriu, schimbându-le înțelesul acestora, așa cum este procesul-verbal nr. 134 din 17.10.2006.
Referitor la fondul cauzei, pârâta-apelantă a solicitat a se avea în vedere concluziile expertului Fosti care menționează în raportul de expertiză efectuat faptul că amplasarea unui zid de sprijin în zona de Sud a versantului ar fi complet inutilă întrucât structura de rezistență suplinește cu prisosință un nou zid de sprijin ( 23).
Reclamantul a solicitat respingerea apelurilor, reiterând prin reprezentant și prin intermediul actelor depuse personal de către parte, cele susținute în fața instanței de fond. În plus, la solicitarea instanței de a emite un punct de vedere cu privire la necesitatea suplimentării probațiunii în cauză cu proba științifică a unei expertize în specialitatea geologie și construcții, reprezentantul reclamantului a arătat că a fost autorizat efectuare zidului de sprijin prin intermediul autorizației de construire emisă de către autoritatea competentă.
Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Autorizația de construire în baza căreia a fost construit imobilul în discuție, respectiv nr. 145/21.04.2005 a fost anulată cu caracter irevocabil prin decizia civilă nr. 1.575/18.10.2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj.
Conținutul deciziei menționate relevă faptul că se impunea obținerea acordului reclamantului pentru efectuarea lucrărilor de construcție și implicit pentru eliberarea autorizației de construire, deoarece construcția ce se propunea a se efectua era de natură să afecteze imobilul învecinat, proprietatea reclamantului. Această concluzie, respectiv necesitatea acordului proprietarului imobilului învecinat a rezultat din conținutul studiului geologic efectuat în faza inițială de întocmire a documentației, din care rezulta necesitatea efectuării unui zid de sprijin al versantului care să susțină pământul aflat în amonte de construcția ce urma a se efectua. Nerealizarea zidului a generat alunecarea de teren care a avut drept consecință deteriorarea imobilului proprietatea reclamantului.
În exercitarea drepturilor sale, reclamantul a solicitat și obținut prin sentința civilă nr. 2.763 din 28 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare să fie autorizat să realizeze lucrările de execuție a zidului de sprijin.
La termenul de azi, reclamantul a depus autorizația de construire nr. 575 din 5 octombrie 2009 în care se autorizează executarea lucrărilor de construire pentru zidul de sprijin conform încheierii civile nr. 1.589/12 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare ( 201, vol.III).
Anterior emiterii autorizației de construire, Inspectoratul Teritorial în Construcții Nord-Vest emite acordul nr. 1.944 din 23 septembrie 2009 pentru efectuarea zidului de sprijin cu 38 de coloane forate ( 200, vol. III).
A mai susținut reprezentantului reclamantului că au început efectiv lucrările de construire a zidului.
Curtea constată așadar că soluția tehnică autorizată a fi executată pentru preîntâmpinarea unor alunecări de teren viitoare care dacă s-ar produce ar determina deteriorarea și mai gravă a imobilului proprietatea reclamantului, a început să fie realizată din inițiativa celui interesat, respectiv din inițiativa reclamantului.
Curtea constată în același timp că autorizația de construire a zidului a fost emisă în considerarea a două hotărâri judecătorești care se impun cu puterea lucrului judecat în prezenta cauză.
În același timp, Curtea are în vedere că în prezent imobilul construit de către pârâtă nu are autorizație de construire, anularea celei inițiale fiind realizată ca urmare nerespectării cerințelor legale de autorizare, respectiv acordul vecinilor ca urmare a ignorării concluziilor studiului geologic.
Pentru a da eficiență hotărârilor judecătorești menționate anterior, care impun o anumită soluție constructivă pentru a se preîntâmpina continuarea deteriorării reclamantului și constatând că imobilul proprietatea pârâtei nu are autorizație de construire, Curtea apreciază că se impune păstrarea soluției pronunțate de către instanța de fond în partea referitoare la demolarea construcției.
Apărările referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra excepției invocate și asupra probațiunii ce s-a cerut a fi administrată, nu pot conduce la o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare din următoarele considerente:
În condițiile art. 297 alin. 1.pr.civ. instanța de apel poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Practica judiciară a apreciat constant că neadministrarea de probe poate determina o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare, cu toate că instanța de fond a soluționat cauza pe fond, nesocotind cererile în probațiune formulate.
În speță însă, instanța a avut în vedere probe administrate și în special probe cu înscrisuri, realizând o analiză pe fond a cauzei.
Faptul că instanța nu a încuviințat proba cu martori solicitată de către apelanta-pârâtă, nu poate conduce la concluzia că nu a analizat pe fond cauza pentru a se impune soluția de trimitere spre rejudecare.
Instanța de fond a apreciat implicit că nu se impune administrarea probei cu martori, fiind suficiente înscrisurile depuse la dosar.
Nu se poate reține faptul că prin aceasta dreptul la apărare al pârâtei ar fi fost încălcat, deoarece chiar și în apel, în exercitarea controlului judiciar, Curtea a apreciat că înscrisurile existente la dosar precum și cele noi depuse în apel au o relevanță hotărâtoare asupra soluției ce s-a pronunțat în cauză.
Nepronunțarea asupra excepției nu poate fi reținută ca un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, deoarece motivele menționate de art. 297 alin. 1.pr.civ. sunt limitative și de strictă interpretare.
Mai mult decât atât Curtea în apel a constatat ea însăși existența calității procesuale active a reclamantului atunci când a soluționat pe fond apelul pârâtei MBM.
Referitor la apelul pârâtului MUNICIPIUL B M, Curtea constată că acesta este fondat din următoarele considerente:
A justificat reclamantul chemarea în judecată a acestui pârât din considerente de opozabilitate, având în vedere că scopul final al acțiunii îl reprezintă obținerea unei autorizații de demolare în baza căreia se va putea realiza efectiv desființarea imobilului.
Deși se poate admite că în acest litigiu dintre 2 particulari poate participa și o autoritate publică doar din rațiuni de opozabilitate, nu se poate însă aprecia că acea autoritate poate fi o alta decât cea care ar avea competența de a emite autorizația de desființare a lucrărilor. Nu există nici o rațiune pentru ca unui terț, în speță Municipiul B M, să i se recunoască dreptul de a participa ca parte într-un litigiu în urma căruia reclamantul, dacă obține câștig de cauză, se va adresa unei alte autorități publice pentru emiterea actului administrativ.
Nu prezintă relevanță că reprezentarea în instanță a municipiului se realizează de către primar, autoritate ce ar trebui să emită autorizația de desființarea, atât timp cât competențele sunt diferite și prevăzute de lege.
În consecință, față de cele menționate anterior, apelul pârâtului Municipiul BMp rin Primar urmează a fi admis, împrejurare ce va determina schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul BMp rin Primar, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată față de acest pârât.
Restul dispozițiilor sentinței apelate urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL BMî mpotriva sentinței civile nr. 2.270 din data de 26 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o schimbă în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL B M și, în consecință, respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul pârâtei MBM.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex.
27.11.09
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Monica Diaconescu
