Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 186/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta - BANK, împotriva sentinței comerciale nr. 526 din 16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații 672 SRL, - SRL, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI și - BANK - AGENȚIA B, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 113 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. Civ. apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.526 din 16 iunie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BNR, ridicată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea, ulterior precizată și extinsă, formulată de reclamanta - 672 SRL, împotriva pârâtei Banca Națională a României, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a admis acțiunea, ulterior precizată și extinsă, formulată de reclamanta - 672 SRL, în contradictoriu cu pârâții: 1) - BANK, 2) - BANK -Agenția B, și 3) - SRL, ca fiind întemeiată și în consecință, s-a stabilit că reclamanta are o datorie de plată de 806,34 lei către pârâta - SRL, în considerarea facturii nr.- din 31.12.2007 emisă de pârâtă (și nu de 2.586,22 lei, cum se menționează în factură).
S-a dispus anularea informațiilor privind incidentele de plăți la care face referire Somația nr.2496 din 18.06.2008 emisă de BANK - Agenția B, urmând ca pârâtele de rândul 1-2 să facă demersurile necesare pentru anularea informațiilor.
Pârâta - SRL a fost obligată să plătească reclamantei - 672 SRL suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată în dosar nr- din 11.09.2008, reclamanta - 672 SRL Bac hemat în judecată pe pârâții: 1) - SRL B, și 2) Banca Națională a României, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța: 1) să stabilească valoarea reală a creanței pe care reclamanta o are față de pârâta de rândul 1, și 2) să dispună radierea reclamantei din Centrala Incidentelor de Plăți a pârâtei de rând 2.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost înscrisă în CIP ca urmare a culpei pârâtei de rând 1, care a emis o factură pentru plata unei sume mai mari decât cea aferentă serviciilor prestate de către această parte, introducând ulterior în circuitul bancar o filă CEC emisă de către reclamantă, completată cu suma nedatorată, în opinia petentei. Datorită lipsei totale de disponibil, CEC-ul a fost refuzat la plată, reclamantei comunicându-i-se faptul că a fost înscrisă în CIP, aflându-se în interdicție bancară.
Prin întâmpinare, pârâta Banca Națională a României solicită respingerea acțiunii, pentru lipsa calității procesuale a BNR, arătând faptul că nu este abilitată să intervină în relațiile dintre băncile comerciale și clienții acestora. Pârâta a apreciat că, în speță, calitate procesuală pasivă are numai banca declarantă, adică Bank-Sucursala
Judecătoria Bistrița, prin sentința civilă nr.3849 din 28 octombrie 2008, declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta - 672 SRL, în contradictoriu cu pârâtele, în favoarea Tribunalului Bistrița -N - Secția Comercială și contencios Administrativ, cu motivarea că litigiul este unul de natură comercială nepatrimonială, a cărei competență de soluționare revine tribunalului, conform art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă.
Urmare a declinării de competență, cauza s-a înregistrat în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Reclamanta - 672 SRL a formulat Precizarea și extinderea de acțiune față de pârâții: 1) - BANK B; 2) - BANK - Agenția B; 3) - SRL B și; 4) Banca Națională a României solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța: 1) să stabilească valoarea reală a datoriei pe care reclamanta o are față de pârâta de rând 3, și 2) să dispună anularea informațiilor privind incidentele de plăți și obligarea pârâtelor de rând 1 și 2 de a solicita către CIP anularea acestor informații.
Pârâta BANK SA a învederat că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 13 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plată, anume de a transmite la CIP cererea de înscriere a refuzului bancar cu privire la fila CEC BB - din 12.06.08, pentru lipsa totală de disponibil, iar în cazul în care în urma soluționării cauzei instanța va stabili o altă stare de fapt cu privire la creanțele dintre părți, banca se va conforma, cu precizarea că trasul, respectiv banca, nu poate efectua activități de investigații privind obligațiile dintre părți, culpa trasului fiind exclusă.
Pârâta - SRL B, legal citată, nu s-a prezentat în instanță printr-un reprezentant al său, nu a formulat întâmpinare și nici alte apărări în scris. De asemenea, pârâta nu a răspuns la interogatoriul încuviințat la cererea reclamantei, ce i-a fost comunicat de două ori, împreună cu citațiile (31 și 33).
Analizând mai întâi, conform art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională a României, ridicată de pârâtă, instanța a constatat că prin acțiunea reclamantei nu se pretinde vreun drept împotriva acestei pârâte sau vreo obligație a acesteia față de reclamantă, în sensul dispozițiilor art.109 alin.1 Cod procedură civilă, și nici că între reclamantă și pârâtă s-ar fi stabilit raporturi juridice în legătură cu pretențiile reclamantei. Așa fiind, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională a României, excepție care a fost admisă ca atare.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză și apreciind refuzul pârâtei - SRL de a răspunde la interogatoriu, ca un început de dovadă în folosul reclamantei, aceasta potrivit art.225 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat acțiunea, ulterior precizată și extinsă, a reclamantei ca fiind întemeiată, admițând-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Pârâta - SRL i-a livrat reclamantei carburanți auto, emițând factura nr.- din 31.12.2007, pentru suma de 2586,22 lei, însă reclamanta, prin adresa nr.160 din 24.01.2008, a făcut opoziție la această factură, exprimându-și explicit refuzul de plată a facturii, cu motivarea că factura nu corespunde cu factura detaliată din aceeași perioadă, emisă de reclamantă, în valoare de 806,34.
Așa fiind, factura nr.- din 31.12.2007 nu este acceptată de reclamantă și nu poate face dovada obligației de plată pentru suma de 2.586,22 lei, aceasta în considerarea prevederilor art.46 Cod comercial.
Ulterior, pârâta a emis și factura nr.- din 31.01.2008, pentru suma de 413,99 lei, reprezentând contravaloare carburanți, inclusiv, iar în data de 12.06.2008 a introdus în bancă fila CEC seria - 302 nr.- pentru suma totală de 2.991,56 RON, în considerarea celor două facturi mai sus menționate, în condițiile în care reclamanta a formulat opoziție la plata facturii nr.-.
De altfel, însumând valorile din cele două facturi, 2.586,22 RON și 413,99, rezultă suma de 3000,21 lei, care nu este una și aceeași cu suma de 2.991,56 RON din fila CEC și denotă și sub acest aspect neconcordanțe între sumele din facturi și suma din fila CEC.
Cum, în cauză, pârâta nu a răspuns la opoziția la plata facturii și nu a prezentat actele justificative, conform contractului, nu se poate aprecia că reclamanta nu se opune, cu temei, la plată, deoarece contractul trebuie interpretat nu numai prin prisma unei clauze, ci în întregul său. Pe de altă parte, dacă se are în vedere factura detaliată pe perioada 16.12.2007 - 31.12.2007 emisă de pârâta pentru suma de 806,34 lei, în susținerea facturii nr.-, suma reală pentru care s-a emis această din urmă factură nu poate fi decât 806,34 lei.
Așa fiind, în temeiul art.111 Cod procedură civilă, instanța a constatat că valoarea reală a creanței pe care o are pârâta față de reclamantă, respectiv obligația de plată a reclamantei față de pârâtă pentru carburanții livrați și pentru care s-a emis factura nr.- din 31.12.2007 este de 806,34 lei (RON), așa cum se menționează în factura detaliată pe perioada 16.12.2007 - 31.12.2007 emisă de pârâtă.
Cum incidentul de plată pentru care s-a emis Somația nr.2496 din 18.06.2008 a BANK - Agenția B, a fost înscris în considerarea sumei de 2.991,56 lei, menționată în fila CEC seria - nr.-, deși datoria reală a reclamantei este de doar de 806,34 lei, în ce privește factura - și la această datorie se mai poate adăuga suma de 413,99 lei, în total 1220,33 lei, incidentul de plată a fost determinat de pârâtă prin pretenția de plată a unei sume mai mari decât la care este îndreptățită și, în temeiul art.36-38 din Regulamentul nr.1/2001 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți, incidentul nu poate fi apreciat ca un incident de plată major cu CEC și, drept urmare, poate fi anulat.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta BANK solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii ca nefondata a cererii introductive prin care s-a solicitat anularea incidentului de plata comunicat de pârâtă la Centrala Incidentelor de Plati cu privire la fila CEC BB 302 00- din 12.06.2008.
În motivarea apelului, s-a arătat statuările primei instanțe nu pot fi reținute, față de dispozițiile art. 2 din Regulamentul nr. 1/2001, acestea nefăcând nicio distincție, legată de sumele pentru care au fost emise instrumentele de plată, refuzate pentru lipsă totală sau parțială de disponibil.
Pârâta consideră că intimata - 672 SRL a încălcat dispozițiile art. 2 din Regulamentul 1/2001, întrucât nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile rezultate din contractul pe care-I avea cu - SRL, iar încălcarea acestei obligatii legale, care este de ordine publica stabilita printr-o norma imperativa, este sanctionata cu inregistrarea la CIP a incidentului de plata si interdictia de a folosi cecuri timp de un an de la data înregistrării la CIP.
De asemenea, instanta nu invoca nici un temei legal pertinent pentru ștergerea incidentului de plata de la CIP, făcându-se doar trimitere la dispozitiile art. 36-38 din Regulamentul nr. 1/2001, dar acestea nu prevăd altceva decât faptul ca instanta poate anula un incident de plata prin sentința judecatoreasca, dar nu este prevăzut ca temei legal faptul ca suma de plata este mai mică decât cea de pe instrument.
Pârâta nu contesta faptul ca instanța poate anula un incident de plata, dar nu pentru reaua-credință a emitentului instrumentului de plata in a-si respecta dispozițiile contractuale, cum este cazul de fata. Nici la ora actuală, debitoarea - 672 SRL nu a făcut dovada achitării sumei de 1220,33 lei, ceea ce înseamnă ca este de rea-credință, după cum a fost pe tot timpul derulării raporturilor contractuale cu - SRL, întrucât nu și-a achitat la timp facturile fiscale restante la plata.
Mai mult, apelanta nu a fost notificată cu privire la vreo completare abuziva a filei cec seria - nr. - din 12.06.08, fapt pentru care s-a procedat la demararea formelor de decontare și s-a constatat ca - 672 SRL nu avea disponibil in cont, in condițiile in care in baza art. 29 din Legea nr. 59/1934 "cecul este plătibil vedere. Orice stipulatie contrare se socotește nescrisa." De altfel, in art. 13 din Legea nr. 59/1934 se prevede ca "Tragatorul raspunde de plata. Orice clauza prin care tragatorul se descarca de aceasta răspundere se socotește nescrisa."
Analizând apelul declarat, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că acesta este fondat, urmând a fi admis în consecință, sentința pronunțată de tribunal fiind schimbată în parte, în baza prev. art. 296.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că reclamanta - 672 SRL a chemat în judecată pârâtele - BANK B, - BANK - Agenția B, - SRL B și Banca Națională a României solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța: să se stabilească valoarea reală a datoriei pe care reclamanta o are față de pârâta de rând 3 și să se dispună anularea informațiilor privind incidentele de plăți și obligarea pârâtelor de rând 1 și 2 de a solicita către CIP anularea acestor informații.
În susținerea acțiunii, s-a relevat, în esență, că fila CEC introdusă de către partenerul său contractual la plată a fost completată cu o sumă mai mare decât cea real datorată, astfel încât se impune anularea incidentului de plată înregistrat la solicitarea pârâtei de rând 1.
Prima instanță, în urma analizării probatoriului administrat, a validat aceste susțineri, arătând că cec-ul seria - nr. -, în valoare de 2991,56 lei, care a stat la baza raportării incidentului, nu conține o datorie reală a intimatei - 672 SRL, debitul real fiind de doar 1220,33 lei. Așa fiind, incidentul nu poate fi apreciat ca un incident de plata major cu CEC și, drept urmare, a fost anulat.
Aceste rețineri sunt criticate prin apelul declarat în cauză de către pârâta - BANK SA, care susține că, indiferent de suma reală datorată de către reclamantă către - SRL, instrumentul de plată a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil, astfel încât raportarea incidentului s-a făcut în mod corect.
Curtea achiesează acestor considerente, luând act și de faptul că limitele în care a fost învestită au fost determinate de către părți, astfel încât, în lipsa unui apel care să critice modul în care prima instanță a stabilit starea de fapt și, parțial, cea de drept, aceasta se impune a fi validată, în sensul de a se porni, în analiza căii de atac, de la premisa conform căreia datoria reală a reclamantei către pârâta - SRL este de 1220,33 lei, conform facturii nr.- din 31.01.2008, emise pentru suma de 413,99 lei și a facturii nr.- din 31.12.2007, cu privire la care s-a dispus în sensul în care contravaloarea carburantului livrat este de doar 806,34 lei.
Fiind stabilite astfel reperele în cadrul cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel, se reține că art. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 definește incidentul de plată ca fiind "neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public."
În acest context, apelanta arată în mod corect că, atunci când cecul a fost refuzat din lipsa totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare, incidentul de plată este major, potrivit art. 2 lit. c1 din Regulamentul nr. 1/2001, el trebuind raportat. De altfel, conform aceluiași text legal, aceeași este situația și atunci când cecul a fost refuzat la plată din lipsa parțială de disponibil.
Ca atare, legiuitorul nu distinge, atunci când impune obligația raportării incidentelor de plată, în funcție de cuantumul sumei înscrise pe instrumentele de plată. Așa fiind și văzând și că reclamanta - 672 SRL nu și-a respectat obligațiile contractuale față de - SRL, întrucât, la data prezentării instrumentului de plată, nu avea disponibilul în cont, nici măcar acela pe care pretinde că l-ar datora și pe care îl recunoaște la plată, în sumă de 1220,33 lei, sunt pe deplin incidente prev. art. 2 din Regulament, cecul fiind refuzat pentru lipsa totală de disponibil.
Din această perspectivă, sunt reale afirmațiile apelantei, conform cărora, nefăcându-se dovada că ar fi fost notificată asupra modului abuziv în care s-ar fi completat fila cec, reclamanta își invocă propria culpă în derularea raporturilor contractuale și în modul defectuos de folosire al instrumentelor de plată, ceea ce face ca acțiunea introductivă privind anularea incidentului de plata să fie neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, s-au luat în considerare și prev. art. 29 și 13 din Legea nr. 59/1934, conform cărora cecul este plătibil vedere, trăgătorul răspunzând de plată.
Totodată, Curtea constată că prev. art. 36 alin. 2 și anexa 8C din Regulament, nu enumeră cazurile în care o hotărâre de anulare a unor incidente de plată ar putea fi pronunțată și este normal să fie așa, întrucât diversitatea raporturilor juridice întâlnite în practică nici nu permit o astfel de circumstanțiere.
În consecință, rămâne la latitudinea instanțelor sesizate cu astfel de cereri a stabili în ce măsură se impune a se dispune anularea, starea de fapt mai sus expusă, conform căreia introducerea la plată a cec-ului s-a făcut în condițiile existenței reale a unor debite contractuale, indiferent de câtimea acestora, neîndreptățind tribunalul să admită acțiunea.
Soluția adoptată nu echivalează cu adoptarea unei poziții conform căreia, din moment ce cec-ul a fost completat și introdus în plată, nu s-ar mai putea anula incidentul survenit, pentru că o astfel de abordare ar lipsi de conținut și de aplicabilitate toate prevederile legale mai sus arătate, fiind exclusă incidența tezei a doua a poziției 3 din anexa 8C, însă instanța apreciază că această anulare se poate dispune numai în situațiile care exclud ideea de culpă a emitentului instrumentului de plată, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, s-ar putea pune, eventual, în discuție temeinicia cererii de chemare în judecată, în situația în care reclamanta ar fi avut în cont suma de 1220,33 lei. Într-o astfel de împrejurare, cecul ar fi fost refuzat pentru lipsă parțială de disponibil, incidentul de plată fiind tot major, cu deosebirea că petenta ar fi fost îndreptățită să facă dovada că nu datora diferența de 1771,23 lei.
Așa fiind, apelul pârâtei urmează a fi admis, sentința fiind schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii precizate și extinse, formulate de către reclamanta 672 SRL.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că obiectul principal al cererii de chemare în judecată l-a constituit, fără dubiu, anularea incidentului de plată, cel privind constatarea cuantumului debitului real fiind doar unul accesoriu, iar în situația respingerii petitului principal, nici cel subsecvent nu poate fi admis.
Mai mult, din modul în care a fost formulată acțiunea, rezultă că pretenția accesorie nici nu are o configurație de sine stătătoare, raportat și la prev. art. 111.pr.civ. nefiind relevat nici interesul reclamantei în susținerea acesteia, ca petit de sine stătător.
Totodată, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BNR, sub acest aspect hotărârea nefiind atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite apelul declarat de pârâta - BANK SA împotriva sentinței civile nr. 526 din 16.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea precizată și extinsă formulată de către reclamanta -. 672 SRL, în contradictoriu cu pârâtele - BANK SA și - SRL.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
RED.MB/MB
16.12.09/7 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
