Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.187
Ședința publică de la 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă EXPORT "K R T" și apelanta-pârâtă LEASING ROMANIA, împotriva sentinței comerciale nr.14226/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-pârâtă LEASING prin avocat, lipsă fiind apelanta-reclamantă Export "K R T"
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 13.04.2009 apelanta-reclamantă EXPORT "K R T" a depus la dosar motivele de apel, în 2 exemplare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 RON, respectiv chitanța nr.-/10.04.2009, nefiind depusă dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 0,30 RON.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al motivelor de apel formulate de apelanta-reclamantă, apărătorului apelantei-pârâte.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, învederează că în susținerea propriului apel nu mai are alte probe de solicitat, apreciind suficiente cele deja administrate și câștigate cauzei. Totodată, față de nedepunerea la dosar de către apelanta-reclamantă a dovezii achitării timbrului judiciar în valoare de 0,30 RON, invocă insuficienta timbrare a apelului formulat de apelanta-reclamantă, în temeiul art.9 alin.2 din nr.OG32/1995 coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul atât asupra insuficientei timbrări a apelului Export, cât și asupra fondului apelului promovat de Leasing România
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea excepției insuficientei timbrări a cererii de apel formulate de către apelanta-reclamantă - Export SRL și anularea acestuia ca insuficient timbrat. În ceea ce privește propriul apel, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.286,46 RON reprezentând onorariu avocațial. Consideră nelegale dispozițiile instanței cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că deși a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, instanța de fond a respins și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, pe considerentul că acestea se referă la un contract de asistență juridică din 2004. Învederează că, într-adevăr contractul de asistență juridică este din anul 2004, însă acesta a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, producându-și efectele juridice până în prezent. De asemenea, conform contractului de asistență juridică atașat la dosarul cauzei sunt împuterniciți de către LEASING să ofere servicii juridice, reprezentând consultații juridice și asistență juridică în fața instanțelor de drept comun din România. Astfel, având în vedere că au fost împuterniciți în baza contractului și în baza împuternicirii avocațiale, precum și față de împrejurarea că au reprezentat societatea la toate termenele de judecată, consideră că sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecată și la recuperarea acestora în baza art.274 alin.1 pr.civ.
Curtea, reține cauza în pronunțare atât asupra aspectului insuficientei timbrări a cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă, cât și pe fondul apelurilor.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.14226/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta - Export SRL având ca obiect obligarea pârâtei - Leasing România SA la înlocuirea autoturismului care a făcut obiectul contractului de leasing nr.-/93448/29.09.2006, ca nefondată, și a respins și cererea pârâtei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei.
Cât privește acțiunea, instanța a reținut că în baza contractului de leasing financiar nr.-/93448/29.09.2006, - Leasing România SA a transmis reclamantei dreptul de a utiliza autoturismul marca Wolkswagen Passat 2,0, bun care a fost predat în folosință potrivit procesului-verbal din 14.12.2006.
Întrucât autoturismul a fost implicat într-un accident la 16.12.2006 și a fost avariat în bună parte, reclamanta a solicitat finanțatorului predarea unui alt autoturism.
Față de situația de fapt reținută și dispozițiile art.8.5 și 8.3 din contractul de leasing, prima instanță a considerat că acțiunea nu este fondată.
Cât privește cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, cu mult anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată, fusese încheiat contractul de asistență juridică, neputându-se stabili legătura dintre onorariul contractual și cel afectat litigiului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta - Export SRL cât și pârâta - Leasing România SA.
În ce priveșteapelul - Export SRL, acesta a solicitat schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii.
S-a arătat în esență, în motivarea apelului, că autoturismul a fost grav avariat, fără vreo culpă a societății, iar după o perioadă de reparații de peste un an de zile, costurile de reparații și ponderea modificărilor esențiale au afectat substanța bunului, iar acesta nu mai corespunde caracteristicilor constructive inițiale ale autoturismului.
Aceste aspecte au fost confirmate de rapoartele tehnice, iar acțiunea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art.970 Cod civil, arătând că se pretinde pârâtei o executare exactă a obligației, iar pârâta refuză executarea convenției deși modificarea structurală a autoturismului este în proporție de 70%.
În ce privește motivarea instanței, se arată că accidentul rutier a fost imediat sesizat BT Asigurări, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare din 18.12.2006, dată la care a fost sesizat și - Leasing România SA, care de altfel a transmis o procură prin care acorda reclamantei dreptul de reprezentare pentru realizarea dosarului de daună.
Asupra chestiunii încetarii plății ratelor de leasing, se arată că această afirmație nu corespunde realității iar executarea contractului de către reclamantă a continuat în toată această perioadă.
S-a mai arătat că instanța a făcut o totală abstracție a raportului de expertiză administrat în cauză, lucru care a determinat pronunțarea unei sentințe netemeinice.
În ce priveșteapelul formulat de - Leasing România SA, s-a arătat că dispoziția instanței cu privire la plata cheltuielilor de judecată este nelegală întrucât contractul de asistență juridică a fost încheiat cu -, și Asociații în anul 2004 pe o durată nedeterminată, iar serviciile contractate sunt de consultanță juridică și reprezentare în fața instanțelor în litigiile unde - Leasing România SA este parte.
Se arată că în cauză a fost făcută dovada relației de reprezentare judiciară potrivit procurii avocațiale nr.-/2008, și se poate reține că în ședințele de judecată - Leasing România SA a fost asistată de avocat.
Față de aceste aspecte de fapt și dispozițiile art.113 din Statutul profesiei de avocat, reținând că dreptul de reprezentare al pârâtei s-a născut din contractul de asistență juridică din anul 2004 și având în vedere și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat admiterea apelului său și obligarea pârâtei la plata onorariului de avocat de 5.286,46 lei.
La termenul de judecată din 14.04.2009 Curtea a reținutcauza în pronunțare asupra excepției de insuficientă timbrare în privința apelului - Export SRL și asupra fondului apelului promovat de - Leasing România SA.
Analizând cu prioritate incidentul derivat din reaua investire a instanței cu privire la apelul declarat de catre reclamanta - Export SRL, luat in dezbatere la 14.04.2009, a cărui soluționare se impune cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 35 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi și art. 137 Cod procedură civilă, Curtea apreciază următoarele:
Cererea de apel promovată de către - Export SRL se timbreaza, conform art. 11 alin. 2 raportat la art. 13 si 14 din Legea nr. 146/1997 si art. 3 din OG nr. 32/1995, cu taxa de timbru de 10 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
În acest sens, reține că prin rezolutia de primire a cererii de apel Curtea d e Apel Bas tabilit in sarcina apelantei - Export SRL obligatia de plata a taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Având în vedere dispozițiile art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 potrivit cărora stabilirea timbrajului reprezintă o sarcină administrativă a instanțelor și nu face parte din categoria activităților de judecată, dar și pe cele ale art. 35 din Norme și 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 instanța reține că obligația timbrării cererilor de chemare în judecată si a cailor de atac promovate se impune premergător oricărui act de procedură și reprezintă o condiție a legalei investiri a instanței.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 2 si art. 36 alin. 1 din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, Curtea a impus apelantei obligația de plată a taxei de timbru si a timbrului judiciar, stabilind cuantumul acesteia si comunicand partii obligatia platii o data cu citatia, astfel că partea era indatorata sa consemneze la dosar dovada atestand plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, rămânând în pasivitate cu privire consemnarea la dosar a dovezii corespunzatoare achitarii unui timbru judiciar de 0,3 lei.
La dosar apelanta a inainta exclusiv dovada achitarii taxei judiciare de timbru de 10 lei.
Constatând în consecință că la dosar apelanta nu au făcut dovada achitării timbrului judiciar în cuantumul stabilit, in conditiile art. 39 alin. 1 din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997la care art. 9 alin. 2 din OUG nr. 32/1995 face trimitere instanța va admite exceptia de insuficienta timbrare si va da eficiență sancțiunii nulității apelului si va dispune in consecinta.
Cu privire la apelul declarat de catre apelanta-parata - Leasing România SA, Curtea expune urmatoarele considerente:
Din examenul considerentelor hotararii, Curtea retine ca s-a considerat exclusiv ca suma pretinsa cu titlu de cheltuieli de judecata a fost considerata o pretentie neintemeiata pentru ca, intre parti, contractul de asistenta juridica a fost incheiat cu mult inaintea datei introducerii actiunii, in anul 2004.
De asemenea, Curtea retine ca s-a depus la dosar copia acordului de angajare, incheiat la 21.12.2004 intre - Leasing România SA si, care,intre alte servicii avocatiale si accesorii ale acestora, presupune acordarea, in favoarea - Leasing România SA, a serviciilor de asistenta juridica in procedurile judiciare si arbitrale unde aceasta avea calitate de parte.
Cat priveste plata serviciilor de asistenta juridica, acordul scris dintre parti, reglementeaza la capitolul "Factuarare" obligatia avocatului de emitere lunara a facturilor, potrivit ratelor de facturare orara, cu delatierea, in cadrul fiecarei facturi a serviciilor si timpului alocat de fiecare angajat pentru realizarea serviciului avocatial.
de criticile formulate in acest apel, Curtea retine ca nicio apreciere a tribunalului nu a plecat de la constatarea ca serviciul avocatial nu a fost in mod real prestat, insa aprecierile tribunalului cu privire la caracterul neprocesual al sumelor pretinse de catre parata, sunt corecte.
In lumina celor constatate din examenul acordului de angajare incheiat la nivelul anului 2004, atat factura nr. 80064/31.10.2008, cat si factura nr. 80043/30.09.2004, trebuia sa cuprinda acele detalii necesare cu privire la natura serviciilor prestare, timpul alocat si tariful orar, pentru ca instanta sa poate identifica acele cheltuieli care, in temeiul art. 274 Cod procedură civilă au caracter procesual.
Or, in masura in care aceste detalii nu au fost oferite de catre parte, dar si de imprejurarea ca acordul de angajare al societatii de avocati are un obiect multiplu si caracter permanent, nu se poate aprecia daca si in ce cuantum, onorariile percepute sunt cheltuieli proprii judecatii.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului jurisprudenta sa [1], se poate afirma ca si in dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 274.pr.civ.) decât in măsura in care se constatarealitatea,necesitateasicaracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune ca in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesulin timpul si in legatura cu acel litigiu.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activitatii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau si reputatia celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie si previzibile, adica sa fie la timp recunoscute de cel impotriva caruia se fac, pentru ca acesta sa aiba dreptul a le contesta si combate.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute intr-o legatura stricta si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a platit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obtine serviciul avocatului ca calitatea considerata, ca garantie a succesului sau.
Asa cum s-a aratat, probele cauzei - facturile consemnate de catre - Leasing România SA la filele 101 si 102 din dosarul Tribunalului București nu pot forma instantei in contextul contractului dintre parti, convingerea asupra realitatii cheltuielilor de judecata, iar continutul lor deficitar semnifica, prectic, o neprobare a pretentiei, de natura a fi dus, in mod corect, la respingerea acestei pretentii.
Considerand criticile apelantei neintemeiate, Curtea va respinge apelul paratei ca nefondat, potrivit art. 297 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția insuficientei timbrări a cererii de apel formulate de către apelanta-reclamantă - Export SRL.
Anulează apelul declarat de către apelanta-reclamantă - EXPORT SRL cu sediul în municipiul S G,-,.2,.C,.6, județul C,împotriva sentinței comerciale nr.14226/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - LEASING ROMÂNIA SA cu sediul în șos. --Tunari, nr.2, județul I și sediul procesual ales în B,-, sector 6, la, și Asociații,ca insuficient timbrat.
Respinge apelul formulat de către pârâta-apelantă - LEASING ROMÂNIA SA,împotriva sentinței comerciale nr.14226/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - EXPORT SRL,ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.04.2004.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
22.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
[1] Hotararea din 26 mai 2005, definitiva la 26 august 2005, in Cauza Costin impotriva Romaniei, publicata in Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotararea din 21 iulie 2005, definitiva la 30 noiembrie 2005, in Cauza Străin si altii impotriva Romaniei, publicata in Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotararea din 23 februarie 2006 in Cauza Stere si altii impotriva Romaniei, publicata in Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotararea din 19 octombrie 2006 in Cauza Raicu impotriva Romaniei, publicata in Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotararea din 27 iunie 2006 in Cauza Petre impotriva Romaniei, publicata in Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă
