Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/2009
Ședința publică de la 3 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 610/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe intimata-pârâtă SC 97 SA, având ca obiect obligatia de a face.
Se constată că la data de 2 decembrie 2009 au depus la dosarul cauzei concluzii scrise atât apelantul, cât și intimata SC 97 SA.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 610 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N, s-a espins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta 97
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legea nr. 31/1990 republicată cuprinde mai multe dispoziții ce au rolul de protecție al acționarilor minoritari și care le asigură acestora dreptul la informare asupra actelor și gestiunii societății, cât și dreptul de control.
Dreptul la informare al acționarilor unei societăți comerciale pe acțiuni, se arată în hotărârea apelată, se realizează prin:
- informarea cu caracter general realizată cu ocazia adunării generale, acționarul având dreptul să i se comunice o copie de acte și documente, enumerate expus la art. 1172alin. 1 și să adreseze consiliului de administrație, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării ( informația poate fi publicată și pe pagina de internet art. 1172alin. 3);
- consultarea situațiilor financiare anuale, a raportului administratorilor și auditorului, a propunerii de distribuire de dividende precum și a rapoartelor societății. Aceste acte și documente sunt la dispozițiile acționarilor la sediul societății de la data convocării adunării general, putând fi obținute și copii la cerere pe cheltuiala lor (art. 1172alin. 1).
- dreptul acționarilor de a controla registrele prev. la art. 177 alin. 1, lit. a, b și f (registrul acționarilor, registrul ședințelor și deliberărilor adunărilor generale și registrul obligațiunilor), drept prev de art. 178 din Legea nr. 31/1990 republicată.
- informarea acționarilor cu privire la fuziunea sau divizarea societății ( art. 244 din lege);
- informarea realizată în condițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Mai mult, în exercitarea dreptului de control, acționariatul, reprezentând individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social poate cere consiliului de administrație, convocarea adunării generale iar în cazul în care nu este convocată AGA, instanța va putea autoriza convocarea AGA de către acționarii care au formulat cererea (art. 119).
De asemenea, în temeiul art. 136 din lege, unul sau mai mulți acționari reprezentând ( individual sau împreună) cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care să le fie înmânat și totodată predat oficial consiliului de administrație precum și acționarilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, arată instanța de fond, dreptul de control se manifestă și prin posibilitatea atacării în justiție a Hotărârilor AGA contrare legii sau actului constitutiv, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin faptul că legea prevede în mod expres sau implicit dreptul de control al acționarilor minoritari precum și modalitățile de exercitare a acestuia, inclusiv a dreptului de informare, tribunalul apreciază că un astfel de control este relativ limitat, asigurând însă un control eficient al gestiunii, fără a destabiliza activitatea organelor sociale în funcție.
Referitor la dreptul de control al minorităților acționarilor sau al acționarilor individuali, Tribunalul a arătat că acesta nu poate înlocui voința acționarilor care dețin majoritatea drepturilor de vot cât și că structura societății pe acțiunii nu permite oricărui acționar să exercite un control nelimitat al operațiunilor societății, deoarece răspunderea și riscurile acționarilor fiind limitate la valoarea acțiunii, ar fi dăunătoare acordarea unui drept de control activ asupra gestiunii societății, de aceea funcția de control este exercitată de un organism specializat, și anume cenzorii, auditorul intern sau expertul numit de instanță în condițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată.
De altfel, a mai menționat instanța de fond,reclamantul a adresat o astfel de cerere tribunalului (în temeiul art. 136) ce se soluționează în dosarul nr- pe rolul Tribunalului Bistrița -
Față de aceste considerente, cererea precizată a reclamantului, de a i se permite "accesul liber și nelimitat la toate documentele registrele și operațiunile societății de orice natură (comerciale, economice, financiare, juridice, organizatorice, a) excede cadrului legal privind dreptul de informare și control al gestiunii, astfel că instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea.
În final, instanța a mai precizat că un asemenea control ar fi practic și imposibil de realizat, cu atât mai mult cu cât ambele părți confirmă existența unei stări conflictuale grave între reclamant și ceilalți acționari, aceștia mai având pe rolul tribunalului și dosarul nr- în care se soluționează cererea celorlalți acționari împotriva reclamantului din prezenta cauză, având ca obiect răspunderea administratorului întemeiată pe disp. art. 72 și următoarele din Legea nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia și ca urmare a rejudecării pe fond a cauzei, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond se sprijină pe un fine de neprimire, existând o neconcordanță gravă între considerente și dispozitiv.
Pe de altă parte, a subliniat reclamantul, reținând lipsa temeiului juridic, soluția corespunzătoare pe care ar fi trebuit să o pronunțe instanța de fond este aceea de respingere a cererii ca neîntemeiată și nicidecum ca inadmisibilă. Instanța de fond, a mai menționat reclamantul, nu a reținut existența unor condiții extrinseci cererii, de îndeplinirea cărora să depindă admisibilitatea acțiunii, întreaga argumentația sprijinindu-se pe temeinicia acesteia, ca rezultat al absenței unui text legal expres care să afirme existența dreptului său la accesarea informațiilor solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a relevat, de asemenea, că hotărârea recurată este greșită raportat la susținerea că cererea sa este lipsită de temei juridic, deoarece și-a întemeiat cererea pe principiul bunei-credințe, care, chiar dacă este unul general, în mod special este reiterat de art. 1361din Legea nr. 31/1990, buna-credință fiind prezumată, iar actele pe care le-a depus la dosar fac dovada faptului că ceilalți acționari au încălcat acest principiu.
În acest context, reclamantul a arătat că acționarii și au acționat pentru înlăturarea sa din organele de conducere ale societății și i-au obstrucționat orice posibilitate de a se informa cu privire la modul în care societatea, în cadrul căreia deține o treime din capitalul social este administrată.
Având în vedere aceste aspecte, reclamantul a apreciat că refuzul la informații reprezintă un abuz de drept, o încălcare gravă a principiului bunei-credințe care stă la baza exercitării drepturilor și executării obligațiilor civile.
S-a mai menționat că deși legea privește anumite situații în care societatea este obligată să pună la dispoziția acționarilor situațiile financiare, nu există nici o justificare pentru o interpretare restrictivă a textului legal.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Este adevărat că instanța de fond a menționat în dispozitiv că acțiunea introductivă este inadmisibilă. În mod evident însă, față de considerentele expuse în cuprinsul motivării, tribunalul nu a soluționat cauza pe o excepție, respectiv neîndeplinirea unei cerințe legale de admisibilitate, sub aspect procesual (fine de neprimire) la care face trimitere reclamantul în apel.
Tribunalul, după ce face o analiză consistentă a textelor legale ce permit accesul asociaților ce nu au și funcția de administratori la actele societății comerciale, arată de fapt, că nu poate fi admis punctul de vedere susținut de reclamant în acțiunea introductivă, respectiv că ar fi posibil un acces liber la toate actele societății comerciale.
chiar și reclamantul în conținutul motivelor de apel că instanța de fond a considerat de fapt că nu există un temei juridic care să permită accesul liber la actele contabile, ci doar texte legale ce permit un acces limitat.
În mod cert, Legea nr. 31/1990 nu permite accesul liber al asociaților la actele societății comerciale. Concluzia a fost corect formulată de către instanța de fond atunci când a identificat și enunțat textele legale ce permit accesul asociaților la anumite acte contabile.
În aceste limite a prevăzut legiuitorul dreptul la informare al asociaților și a stabilit în același timp obligația corelativă a administratorilor societății comerciale de ai furniza asociatului informații.
Nu este necesar a căuta rațiuni suplimentare textelor legale ce reglementează accesul asociaților la informații întrucât textele legale ce prevăd acest drept, prevăd și modul în care se face accesul la informații și limitele de exercitarea a dreptului.
Față de existența unei anumite reglementări în acest domeniu, nu îi este permis instanței să nesocotească textele legale incidente, după cum nici nu poate acorda reclamantului mai mult decât îi permite Legea nr. 31/1990.
În consecință, față de cele arătate anterior se va respinge apelul și se va menține în întregime hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 610 din 26 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
Red.
Dact./4 ex.
14.12.09
Jud.fond: lUrsu.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Delia Marusciac
