Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 392/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 193

Ședința publică de la 11 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia

GREFIER ---

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta SC SA împotriva sentinței comerciale nr. 15394 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.- din 15.02.2008, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 101 din 14.03.2008.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apelanta prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe apel.

Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe apel.

Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe apel.

Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, admiterea excepției prescripției și respingerea pe fond a acțiunii ca fiind prescrisă; admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Precizează că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. În legătură cu excepția prescripției arată că instanța de fond în mod greșit a respins-o, întrucât reclamanta din cauza și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 137/2002 aplicabilă în cauză la data formulării cererii de cumpărare a activului pentru că societatea pârâtă se afla in proces de privatizare - deci sunt aplicabile dispoz. art.39 din această lege, potrivit cu care termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act sau se valorifică un drept este de o lună de la data la care reclamantul trebuia să cunoască existența operațiunii, actului, ori nașterea dreptului.

Coroborate aceste dispoziții cu art.12 din Legea nr.133/1999 termenul de o lună se va aplica după trecerea celor 90 zile de la depunerea cererilor de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, în speță de la data de 06.09.2003.

Deci acțiunea reclamantei este prescrisă.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță este vorba de o obligație de a face, ceea ce automat a făcut ca societatea sa să dobândească nejustificat calitatea de debitor a acestei obligații.

În plus, instanța a aplicat nejustificat dispozițiile art.1073 și 1077 Cod civil, situație în care i s-a respins nelegal excepția inadmisibilității.

Pe fond, este total neîntemeiată acțiunea reclamantei deoarece niciun text de lege nu obligă o societate privată cu capital integral privat să-și vândă activele.

Nici nu s-a obligat în acest sens către reclamantă.

admiterea apelului așa cum a precizat anterior.

Intimata precizează că acțiunea sa nu se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.137/2002 așa cum susține apelanta. Deci nu i se aplică termenul de prescripție de 30 de zile.

În ce privește excepția inadmisibilității, cere respingerea acesteia deoarece societatea pârâtă s-a obligat să-i vândă activul în discuție, astfel că încă din anul 2003 s-a născut în patrimoniul societății obligația de a face. Deci în mod corect i-a respins instanța de fond excepția inadmisibilității invocând articolele 1073 și 1077 Cod civil.

Obligațiile din 2003 au rămas și ele trebuie respectate.

respingerea apelului ca nefondat.

Nu cere cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.15394/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta

A fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a imobilului în cauză și să-i plătească suma de 1.210 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva AVAS ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență că între părțile în litigiu au fost încheiate contractele de închiriere din 29.05.2003 și din 27.04.2005 potrivit cărora pârâta în calitate de locator a închiriat reclamantei în calitate de locatar imobilul situat în T M, str. -, - județul T, reclamanta dobândind dreptul de folosință asupra acestuia pe perioadele 29.05.2003 - 08.06.2004 și 08.06.2005 - 08.06.2008.

Că în baza dispozițiilor legale la acea dată, respectiv în luna iunie 2003 reclamanta a formulat o cerere de cumpărare a imobilului ce forma obiectul contractului de închiriere nr.538/29.05.2003, cerere ce a fost acceptată de pârâtă - la acea vreme societate cu capital integral de stat - lucru ce rezultă din adresa de răspuns nr.227/02.06.2005, în care i s-a adus la cunoștință că a primit deja aviz favorabil chiar în adunarea AGA din 24.06.2003, dar că cererea urmează a fi reanalizată în cursul anului 2006, după parcurgerea etapelor de finalizare a procesului de privatizare.

La data de 19.05.2004 reclamanta a mai formulat o cerere de cumpărare a aceluiași imobil.

Între timp pârâta devine societate privată, situație în care refuză reclamantei să mai încheie contractul de vânzare-cumpărare a imobilului în discuție.

Instanța de fond făcând o analiză amănunțită a întregului probatoriu administrat în cauză - acte și interogatoriu - precum și a dispozițiilor legale aplicabile speței, a reținut că la datele de 24.06.2003 - când s-a primit aviz favorabil în AGA și 19.05.2004 - când s-au transmis activele deținute de APAPS către pârâtă, conform certificatului constatator nr.- din 25.06.2007 era în vigoare Legea nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați privind înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii care prevede obligativitatea societăților comerciale cu capital majoritar de stat ca în termen de 90 zile de la data depunerii persoanelor interesate, să încheie contractele de vânzare-cumpărare cu acestea prevăzute la alin.1 lit.

Mai reține instanța de fond faptul că schimbările ce au intervenit în structura acționariatului societății pârâte în sensul că a devenit societate cu capital integral de stat, nu are niciun efect asupra obligației legale a pârâtei de a înstrăina activul a cărui folosință a fost transmisă reclamantei.

Respinge motivat apărările pârâtei în baza Legii nr.137/2002 raportate la dispozițiile imperative ale Legii nr.133/1999 sub imperiul căreia a fost făcută cererea de vânzare-cumpărare a imobilului.

Față de cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.

Împotriva sentinței comerciale nr.15394/19.12.2007 a declarat apel pârâta care critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod eronat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei și a inadmisibilității.

În plus, de la data de 30.10.2003 pachetul de acțiuni deținut de statul român la societatea sa a fost vândut în integralitate, astfel că de la această dată a devenit societate comercială cu capital integral privat, situație în care nu i se mai pot aplica prevederile legale referitoare la societățile în care statul are dreptul său asupra unei părți din acesta.

Motivează pe larg, așa cum a făcut și la fond cele două excepții.

Pe fondul cauzei consideră că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, greșită în interpretare și pronunțată cu încălcarea evidentă a legii.

Întrucât actele la care face referire instanța de fond prevăd obligații ce revin societăților cu capital integral de stat, și cum societatea sa a devenit societate cu capital privat consideră că nu mai poate fi obligată la vânzarea în cauză.

În plus nu s-ar fi precizat pentru ce suprafață trebuie să predea imobilul în discuție.

Își menține însă cererea de apel pe principalul motiv și anume acela că nemaifiind societate cu capital majoritar de stat, ci societate privată nu mai poate fi obligată a vinde reclamantei imobilul în cauză.

astfel admiterea apelului, admiterea ambelor excepții, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. obligarea intimatei-reclamante la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare intimata-reclamantă cere motivat respingerea apelului.

Apelul este nefondat.

Față de cele de mai sus și având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată și reține următoarele:

Referitor la excepțiile prescripției dreptului la acțiune a reclamantei și inadmisibilității acțiunii, invocate de apelanta-pârâtă în fața instanței de fond și reluate de aceasta și în apel, Curtea reține că au fost amplu și temeinic motivate de către instanța de fond, apelanta neaducând nimic nou în apel. În consecință Curtea consideră justificată soluția de respingere a acestora.

Pe fond Curtea reține că în baza Legii nr.133/1999 în vigoare la data primei cereri de cumpărare a imobilului formulată de reclamantă încă din iunie 2003, pârâta și-a dat acordul privind vânzarea imobilului în cauză conform avizului favorabil din 19.06.2003 al Consiliului de Administrație a, aviz aprobat în AGA din 24.06.2003, date ce rezultă din adresa de notificare nr.227/02.06.2005 (pag.19 dosar fond) trimisă de însăși pârâtă reclamantei.

Ulterior, după abrogarea Legii nr.133/1999, aceleași dispoziții legale și drepturi prevăzute la art.12 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii cărora li s-a instituit dreptul de a cumpăra activele disponibile de la societățile comerciale, cu obligația corelativă a societăților comerciale de a încheia contractele de vânzare-cumpărare cu aceștia, au fost preluate de Legea nr.346/2004 tot la art.12.

Ca urmare dreptul reclamantei de a cumpăra activele disponibile ale societății pârâte s-a menținut fiind preluat de Legea nr.346/2004 care a abrogat Legea nr.133/1999 și în consecință concluzia la care a ajuns instanța de fond că schimbările ce au intervenit în structura acționariatului societății pârâte și care au dus la existența unui capital integral privat nu au niciun efect asupra obligației legale a pârâtei de a înstrăina activul a cărui folosință a fost transmisă reclamantei, este temeinică și legală.

Prin similitudine putem spune că ne aflăm ca și în dreptul civil în cazul promisiunii de contract, când pierderea capacității de a se obliga a promitentului, nu afectează valabilitatea obligației asumate.

Mai mult, în cazul în speță când reclamanta a revenit cu o nouă cerere de cumpărare a aceluiași imobil în 19.05.2004 și ulterior în 26.09.2006, pârâta îi răspunde prin adresele nr.198/16.03.2005 (pag.20) și nr.217/17.10.2006 (pag.44) că AGA din 24.06.2003 a aprobat de principiu oportunitatea vânzării activului în cauză, concluzia firească fiind aceea că sub acest aspect nu mai există nicio problemă, urmând ca vânzarea efectivă să aibă loc după finalizarea privatizării, când cererea reclamantei va fi reanalizată.

Față de cele menționate Curtea consideră neîntemeiată susținerea pârâtei că după privatizare nu mai putea fi obligată la respectarea promisiunii de vânzare.

În ce privește critica privind clarificarea obiectului cererii fără a preciza spațiul și prețul activului vândut, în mod corect în hotărârea pronunțată s-au precizat doar condițiile de valabilitate a contractului, astfel încât acesta să fie încheiat prin manifestarea de voință a beneficiarului și să-i garanteze încheierea ulterioară în forma solemnă prevăzută de lege.

Pentru toate cele arătate mai sus Curtea reține că sentința comercială nr.15394/19.12.2007 este temeinică și legală.

În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de cu sediul în B, Intrarea, nr.11, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.15394/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu sediul în T M, str. -, - județul

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

---

Red.Jud. - 24.04.2008

Tehnored. - 29.04.2008/Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:

Președinte:Alecsandrina Rădulescu
Judecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Bucuresti