Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--26.04.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.2
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - România SRL Biled, împotriva sentinței civile nr.258 din 21 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic -Branca în reprezentarea pârâtei intimate, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus cerere prin care solicită sesizarea Curții Constituționale pentru motivele de neconstituționalitate a prevederilor art.103 al.2 Cod procedură fiscală invocate, precum și judecarea cauzei și în lipsa sa. În aceleași condiții, pârâta intimată a depus un înscris intitulat "Precizări", prin conținutul cărora își exprimă punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate de reclamanta recurentă.
Instanța pune în discuție dacă sunt îndeplinite cerințele în vederea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta recurentă.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea acestei cereri pentru motivele arătate în precizările depuse la dosar.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei care vizează verificarea financiar contabilă a unei anumite perioade, apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele pentru sesizarea Curții Constituționale și respinge această cerere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat ș menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.258 din 21 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL Biled, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Perioada 01.05.2005-31.10.2005 a fost supusă verificării de către organul de inspecție fiscală, emițându-se decizia de impunere nr.7603/6838 din 21.12.2005 (fila 51 dosar) prin care s-a stabilit că reclamanta a dedus în mod eronat TVA în sumă de 11.424 lei aferentă lucrărilor de investiții, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedura prealabilă, iar prin Decizia nr.104/49/13.03.2006 pct.1 (fila 53-57 dosar) a fost admisă contestația reclamantei pentru suma de 11.424 lei RON reprezentând TVA deductibilă aferentă lucrărilor de investiții.
Prin Raportul de inspecție fiscală nr.561/26.01.2005, aflat la filele 7-25 din dosar s-a verificat TVA-ul solicitat la rambursare aferent perioadei 05.2004-11.2004, stabilindu-se ca obligații de plată în sarcina reclamantei suma de 697.513.551 lei reprezentând TVA nedeductibil.
Împotriva raportului de inspecție fiscală nr.561/26.01.2005, reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată de pârâtă prin Decizia nr.213/124 din 31.05.2005 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 697.513.551 lei ROL, reprezentând TVA aferentă lucrărilor de investiții.
Împotriva Deciziei nr.213/124/31.05.2005 și a Raportului de inspecție fiscală nr.561/26.01.2005, reclamanta a formulat acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul dosarului nr.6562/CA/2005 al Tribunalului Timiș, iar Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr.57/24.01.2006, admițând excepția invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T de inadmisibilitate a acțiunii față de neatacarea și a deciziei de impunere nr.561/26.01.2005 de către reclamantă, conform art.175 alin.3 și art.179 alin.1 Cod procedură fiscală, a respins acțiunea reclamantei, iar prin Decizia civilă nr.245/R/29.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.1614/CA/2006 a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 57/24.01.2006.
Conform art.137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârâta DGFP T, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Art.21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că Codul d e procedură fiscală este lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile legii nr.554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prevăzută de această lege, generală în raport de dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Prin parcurgerea și a procedurii prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ar însemna ca reclamanta să se adreseze de două ori organului fiscal emitent al actelor de control, respectiv o dată pentru parcurgerea procedurii prevăzute de Codul d e procedură fiscală, care este obligatorie și a doua oară pentru îndeplinirea procedurii prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, ceea ce ar însemna că s-ar îngreuna accesul liber la justiție al persoanei.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, în reverificarea perioadei 01.05.2004-30.11.2004, instanța a constatat că prin Raportul de inspecție fiscală nr.561/26.01.2005 aflat la filele 7-25 din dosar, s-a verificat TVA-ul solicitat la rambursare aferent perioadei 05.2004-11.2004, stabilindu-se ca obligații de plată în sarcina reclamantei suma de 697.513.551 lei reprezentând TVA nedeductibil.
Împotriva raportului de inspecție fiscală nr.561/26.01.2005, reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată de pârâtă prin Decizia nr.213/124 din 31.05.2005 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 697.513.551 lei ROL, reprezentând TVA aferentă lucrărilor de investiții.
Împotriva Deciziei nr.213/124/31.05.2005 și a Raportului de inspecție fiscală nr.561/26.01.2005, reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ ce a făcut obiectul dosarului nr.6562/CA/2005 al Tribunalului Timiș, care prin sentința civilă nr.57/24.01.2006 admițând excepția invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T de inadmisibilitate a acțiunii față de neatacarea și a deciziei de impunere nr.561/26.01.2005 de către reclamantă, conform art.175 alin.3 și art.179 alin.1 Cod procedură fiscală, a respins acțiunea reclamantei, iar prin Decizia civilă nr.245/R/29.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.1614/CA/2006 a fost respins și recursul declarat împotriva sentinței civile nr.57/24.01.2006.
Întrucât această perioadă a fost verificată de organul de inspecție fiscală din cadrul pârâtei, iar actele de control aferente acestei perioade au fost analizate și de către instanțele de judecată, respectiv Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr.57/24.01.2006 pronunțată în dosar nr.6562/CA/2005 și de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.245/R/29.03.2006 pronunțată în dosar nr.1614/CA/2006, instanța constată că această perioadă nu mai poate fi reanalizată încă o dată de către pârâtă, întrucât nu sunt îndeplinite disp.art.103 pct.3 din Codul d e procedură fiscală.
Art.103 pct.3 Cod procedură fiscală ce reglementează regulile privind inspecția fiscală, prevede că "inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
În speță, nu au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora, pentru ca, conducătorul inspecției fiscale din cadrul pârâtei să decidă reverificarea perioadei 01.05.2004-30.10.2004.
Pârâta arată că există putere de lucru judecat cu privire la perioada 01.05.2004-30.11.2004, însă excepția invocată de pârâtă nu poate fi reținută de către instanță, fiind respinsă ca neîntemeiată, întrucât conform art.1201 cod civil și art.164 Cod procedură civilă, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți, obiect și cauză, or în speță obiectul pricinii îl constituie reverificarea perioadei 01.05.2004-30.11.2004, iar obiectul litigiului arătat mai sus l-a constituit anulare acte control.
În ceea ce privește perioada 01.05.2005-31.10.2005, instanța a constatat că această perioadă a fost supusă verificării de către organul de inspecție fiscală, emițându-se decizia de impunere nr.7603/6838/21.12.2005 prin care s-a stabilit că reclamanta a dedus în mod eronat TVA în sumă de 11.424 lei, aferentă lucrărilor de investiții, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedura prealabilă, iar prin Decizia nr.104/49/13.03.2006 pct.1 a fost admisă contestația reclamantei pentru suma de 11.424 lei RON reprezentând TVA deductibilă aferentă lucrărilor de investiții, astfel că nu se impune reverificarea perioadei 01.05.2005-31.10.2005, întrucât reclamanta nu are interes în verificarea acestei perioade.
Reclamanta nu a făcut dovada condiției prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, privind vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim prin nereverificarea acestei perioade de către pârâtă, atâta vreme cât suma de 11.424 lei RON reprezentând TVA aferentă lucrărilor de investiții a fost acceptată ca fiind deductibilă.
Instanța, conform art.137 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ a admis ca fiind întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în reverificarea perioadei 01.05.2005-31.10.2005 și a respins în rest acțiunea precizată a reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta C România Biled și a solicitat să se constate că sentința este netemeinică și nelegală.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că în perioada 1 mai 2004 - 30 noiembrie 2004, și 1 mai 2005 - 31 octombrie 2005, pârâta a verificat deductibilitatea TVA la investițiile făcute de reclamantă în localitatea Biled, prin două controale destincte, și a adoptat două soluții potrivnice, respectiv, una prin care s-a recunoscut deductibilitatea TVA aferentă unor asemenea cheltuieli și alta prin care nu se recunoaște deductibilitatea cheltuielilor de aceeași natură.
Recurenta mai critică sentința, deoarece, prima instanță a respins acțiunea pe două excepții greșite care se exclud reciproc, prima excepție a inadmisibilității acțiunii, care exclude cercetarea pe fond a cauzei, iar pe de altă parte, prevalează excepția lipsei de interes, admisă și aceasta.
În concluzie, recurenta precizează că prin acțiunea introductivă nu a solicitat evaluarea unuia sau altuia dintre actele prin care s-au efectuat cele două controale, ci doar obligarea pârâtei să efectueze un control prin care să adopte o poziție unitară privind aplicarea legii - oricare ar fi soluția pronunțată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 mai 2007, intimata Tas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (filele 6- 7 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 aliniatul 2.pr.civ. rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Prima instanță a constatat, că cererea reclamantei privind reverificarea perioadei care a fost odată supusă unui control respectiv 1 mai 2005 - 31 octombrie 2005, este inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, respectiv condiția vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. Potrivit art. 1 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ se prevede că:
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.
Cererea formulată de recurentă, prin motivele de recurs și prin cererea de chemare în judecată de reverificare a celor două perioade controlate și aplicarea unei soluții unitare, respectiv de a se stabili deductibilitatea sau nedeductibilitatea cheltuielilor investiționale, este neîntemeiată, și urmează să fie respinsă deoarece astfel cum s-a arătat mai sus, nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ prevăzute de art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004, privind Contenciosul administrativ. Pe parcursul judecării recursului recurenta a invocat excepția de nelegalitate a art. 103 aliniatul 3 din Codul d e procedură fiscală (filele 16 -17 dosar) la care a renunțat prin cererea depusă la 6 decembrie 2007 (fila 28 dosar) și excepția de neconstituționalitate a art. 16 art. 44 alin. 2 și art. 53 și art. 56 aliniatul 2 din Constituție și art. 5 și art. 12 din Codul d e procedură fiscală - care consfințesc principiul bunei credințe dintre contribuabili și organele fiscale. Instanța a apreciat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale deoarece recurenta nu a invocat neconstituționalitatea vreunui text de lege, invocat în cererea de chemare în judecată al cărei obiect îl constituie, obligarea pârâtei T la reverificarea perioadelor 1 mai 2004 - 30 noiembrie 2004 și 1 mai 2005 - 31 octombrie 2005, privind deductibilitatea TVA pentru cheltuielile aferente investițiilor (construcții) făcute la spațiile de producție ale firmei din Biled.
Pentru aceste considerente, instanța va reține că motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate, întrucât reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâta T, astfel că în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - România SRL Biled, împotriva sentinței civile nr.258 din 21 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./15.02.2008
Tehnored. /18.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
