Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 20/A/2008
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.1795/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus prin serviciul registratură taxa judiciară de timbru în valoare de 58 lei și timbru judiciar în valoare de 1,8 lei și concluzii scrise, trimise prin fax și prin poștă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr.1795/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost respinsă acțiunea reclamantei - SRL împotriva pârâtei - SRL, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantei și a fost obligată reclamantă să plătească pârâtei suma de 920,7 lei taxa de piață pe perioada 4.01-4.04.2006 și 81,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta a încheiat cu Consiliul local al municipiului contractul de asociere în participațiune nr.4014/01.04.2004, având ca obiect exploatarea în comun a spațiilor și activităților din agroalimentară, hală și platou acoperit în vederea funcționării unei piețe agroalimentare.
În baza acestui contract și a hotărârii Consiliului Local al municipiului persoanele fizice și juridice care vând în funcție de numărul de mese pe care îl folosesc, încasarea acestor taxe se realizează de către pârâta - SRL prin chitanțe sau bonuri aprobate prin HG. nr.831/1997.
Pe baza acestor chitanțe și bonuri fiscale emise de către pârâta reclamantă putea înregistra cheltuielile în registrul de casă și în contabilitatea societății și cu ajutorul acestora putea să deducă plata TVA.
Pentru aceste servicii nu se prevede întocmirea de facturi prin Ordinul MF nr.29/2003.
Pârâta reconvențională a recunoscut că a vândut produse în ară însă nu a achitat taxele pentru cele două mese deținute pentru perioada 04 ianuarie - 14 aprilie 2006. Suma totală este de 920,70 lei calculată în baza hotărârii nr.6/2005 ca Consiliului Local al Municipiului care stabilește taxa de utilizare a locurilor de vânzare în zonele publice de comerț.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că sentința este nelegală întrucât în considerentele sentinței atacate, după enunțarea stării de fapt, instanța de fond face referire la o persoană și un contract care nu au nici o legătură cu cauza. Reclamanta a arătat că are folosința 2 mese în agroalimentară sub "copertina portocalie" și cu toate acestea, pârâta a refuzat să încheie un contract de închiriere cu reclamanta. Pârâta a eliberat chitanțe pentru chiria percepută, reclamanta, însă nu a emis facturi, astfel că reclamanta nu poate evidenția contabil sumele plătite și nu poate justifica această cheltuială. Reclamanta a mai arătat că se impune obligarea pârâtei la plata facturilor pentru a putea face dovada unei creanțe certe lichide și exigibile, chitanțele emise nefiind suficiente pentru înregistrarea contabilă. Pârâta nu a dovedit că reclamanta ar fi beneficiat de serviciile sale, între părți neexistând un contract scris și nefiind emise facturi. La interogatoriu reclamanta ar fi recunoscut că vinde în agroalimentară, dar nu la mesele închiriate, ci în alt imobil închiriat. Reclamanta nu poate depune chitanțe pentru că nu a beneficiat de serviciile pârâtei. Dacă s-ar fi emis facturi de către pârâtă, atunci ar fi putut fi solicitată plata acestora de către reclamantă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.282 și urm. cod pr.civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu 58 lei taxă judiciară de timbru și 1,8 lei timbru judiciar.
Pârâta - SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, întrucât a eliberat pentru taxa percepută pârâtei chitanțe model cod 14-4-1, conform Ordinului ministerului finanțelor nr.2055/1998. Această chitanță este document justificativ pentru înregistrarea în contabilitate în conformitate cu art.155 alin.1 din nr.571/2003. Reclamanta a recunoscut la interogatoriu că a vândut produse în agroalimentară, însă nu a dovedit că în alt spațiu închiriat.
Verificând apelul reclamantei - SRL prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.295 cod pr.civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a arătat prin acțiune, dar și în motivele apelului și a recunoscut la interogatoriu, reclamanta folosește pentru fapte comerciale două mese, în agroalimentară "copertina portocalie". Potrivit hotărârii Consiliului Local nr.6/2006, pentru utilizarea locurilor de vânzare în agroalimentară se datorează taxe zilnice, conform anexei 1 (11, 12 dosar Judecătorie P). Această hotărâre vine să înlocuiască hotărârea Consiliului local nr.15/2005 (14, 15, același dosar). Utilizarea de către reclamantă a celor două mese cu acceptul pârâtei reprezintă de fapt o formă de închiriere simplificată, contractul de închiriere fiind prin excelență unul consensual, pentru validitatea lui nefiind necesară forma scrisă. De asemenea, nimic nu împiedică închirierea zilnică, în această materie nefiind stabilit un termen minim pentru care se poate încheia contractul. Pentru a datora taxa de utilizare a celor 2 mese, era necesar ca reclamanta să folosească aceste mese. Reclamanta nu a contestat că ar fi folosit mesele până la introducerea apelului. Pentru taxa percepută, pârâta, în calitate de împuternicită în temeiul contractului de asociere în participațiune nr.4014/2004 încheiat cu Consilliul Local al Municipiului emite chitanțe, model 14-4-1, conform HG.nr.831/1997.Este de menționat că acest model de chitanțe a fost menținut și după emiterea ordonanțelor nr.2055/1998, 29/2003, 1714/2005, 293/2006 ale Ministrului Finanțelor Publice. Această chitanță constituie, potrivit normelor metodologice de aplicare 571/2003, document justificativ de înregistrare contabilă a cheltuielilor și pentru exercitarea drepturilor de deducere a TVA. Tribunalul a reținut în mod corect că pentru reclamanta poate înregistra în contabilitate cheltuielile pentru taxa de utilizare și poate justifica deducerea TVA-ului. S-a reținut în mod corect că pentru utilizarea spațiilor în piețele agroalimentare nu se impune emiterea de factură fiscală întrucât aceasta nu se regăsește în cuprinsul art.1 din Ordinul ministrului finanțelor nr.29/14.01.2003.
În aceste condiții apare drept nefondat apelul reclamantei privind respingerea acțiunii sale.
Nici motivul legat de menționarea unor altor persoane și a unui contract de comodat fără legătură cu cauza nu este întemeiat. Este adevărat că în cuprinsul sentinței atacate după ce se enunță motivul invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale apare referirea la un contract de comodat și a persoanei pe nume. Această referire este trecută din eroare și nu a fost reținută de instanța de fond la stabilirea stării de fapt și a reglementării legale aplicabile soluționării litigiului. Această referire nu avut nici o înrâurire asupra soluționării în fond cauzei.
Așa cum am arătat, atât prin acțiunea introductivă (1, dos. Judecătoria Petroșani ), cât și prin apelul declarat la 26.09.2006 (2, dosar - a Tribunalului Hunedoara ) și în apelul de față (4, prezentul dosar), reclamanta arată că "are" folosința celor două mese din agroalimentară. Reclamanta nu spune că a avut această folosință, ci afirmă că le folosește și în prezent. Prin răspuns la interogatoriu, reclamanta a arătat că a vândut produse în orașului, în perioada ianuarie-aprilie 2006, (59, dosar Judecătoria Petroșani ). În răspunsul la interogatoriu, reclamanta nu a indicat că ar fi vândut produse înr-un alt spațiu închiriat, fiind evident că întrebarea pârâtei - SRL viza vânzarea de produse la cele două mese pentru care se plătea taxa. Pentru a datora taxa, nu este necesară încheierea unui contract de închiriere în formă scrisă și nici emiterea unei facturi fiscale. Este suficient ca reclamanta să fi folosit efectiv cele două mese, astfel că apelul reclamantei apare ca nefondat și în ce privește admiterea cererii reconvenționale.
Față de cele reținute, Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 cod pr.civilă să respingă drept nefondat apelul reclamantei - SRL și să mențină în tot sentința atacată.
Întrucât apelul reclamantei a fost respins, nu vor fi acordate acesteia nici cheltuielile de judecată în apel.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.1795/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. ex.4/14.03.08.
Jud.fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
