Obligatia de a face in spete comerciale.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR-

D E CI Z A NR. 6

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu

JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de reclamanta - SRL,cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr. 218 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele- SA, cu sediul în C,-, județul D și- SA, cu sediul în C, Piata, -. parter, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr.5302/2005,

reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA C, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să îndeplinească obligația de a face cu privire la încheierea contractului de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, pentru Unitatea 120 din cartier L, -.11, parter, precum și la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia nr.630 din 23.08.1999, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, - SA Caf ost obligată să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu - SRL, pentru spațiul unității 120, din Cartier L, -.11, parter, decizia fiind definitivă și irevocabilă prin decizia nr.3917/11 iulie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, însă, cu toate insistențele reclamantei de a trece la încheierea contractului de leasing imobiliar, pârâta - SA a căutat diferite căi de a se sustrage de la îndeplinirea acestei obligații.

Ulterior, la data de 25.04.2005, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei - SA și a conducătorului unității la plata unei amenzi civile pentru neexecutarea obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.630/23.08.1999 a Curții de Apel Craiova; totodată, a precizat cuantumul amenzii la suma de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației, invocând, în drept, dispozițiile art.5803alin.1 Cod pr.civilă.

Pârâta - SA Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că este în imposibilitate de a da curs deciziei nr.630/1999, întrucât, după pronunțarea acestei hotărâri, s-a constituit și înmatriculat la Registrul Comerțului, - SA, care a preluat drepturile și obligațiile - SA în ceea ce privește spațiul în litigiu, cât și obligația de transformare a contractului de închiriere cu - SRL, în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, cum s-a reținut în considerentele deciziei nr.1320/2002 a Curții de Apel Timișoara și ale deciziei nr.2/2001 a Curții de Apel Timișoara.

S-a mai arătat că - SA, cu adresa nr. 213/20.04.2001, a invitat pe reclamantă să se prezinte la sediul acesteia, în vederea negocierii contractului de leasing imobiliar, însă aceasta nu s-a prezentat la negociere.

Motivele invocate de pârâtă, privind lipsa obiectului pricinii, se referă tot la excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

Prin cererea de arătare a titularului dreptului, depusă la fila 61 din dosarul Judecătoriei Craiova, pârâta - SA Cap recizat că titularul dreptului privind imobilul situat în C, str.- B, -.11, parter, este - SA C, iar instanța a dispus citarea în cauză - SA, care, în condițiile opunerii reclamantei la introducerea sa în cauză, are calitatea de intervenient.

După strămutarea cauzei la Judecătoria Ploiești, intervenienta - SA Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, susținând că și-a îndeplinit obligația de a face, conform deciziei nr.630/23.08.1999, a Curții de Apel Craiova.

Astfel, prin adresa nr.213/20.04.2001, a notificat pe - SRL în vederea negocierii condițiilor de încheiere a contractului de leasing, negociere care nu a avut loc, datorită neprezentării reclamantei, această societate fiind evacuată din spațiu conform sentinței civile nr.3031/26.11.2001, rămasă definitivă și irevocabilă în urma deciziei nr.1320/12.12.2002 a Curții de Apel Timișoara.

La termenul din 3 octombrie 2006, pârâta - SA Cai nvocat excepția autorității de lucru judecat, față de cauza soluționată prin decizia nr.630/1999 a Curții de Apel Craiova, depunând alte înscrisuri, în completare.

Prin sentința civilă nr.3221/4 aprilie 2007, Judecătoria Ploieștia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SA și a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de aceeași pârâtă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SA, invocată de reclamantă, prin apărător, cu ocazia concluziilor, iar, pe fond, s-a respins acțiunea precizată și completată de reclamanta - SRL

prin decizia nr.122 din 5 martie 2008 Tribunalului Prahova, sentința mai sus-menționată a fost casată, împreună cu decizia tribunalului, prin decizia nr. 47 din 21 ianuarie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI.

Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești și a Tribunalului Prahova, a admis recursul formulat de reclamanta

- SRL C și, casând ambele hotărâri, a trimis cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Prahova Secția Comercială - ca instanță de fond, unde dosarul a fost înregistrat sub nr-.

Reclamanta a depus, ca acte noi la dosar, încheierea de amânare a pronunțării și decizia nr. 53/2009 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr-, copia cererii de chemare în judecată, formulată în acest dosar în motivele de recurs invocate de reclamantă împotriva deciziei menționate, iar, la termenul din 9 iunie 2009, reprezentantul reclamantei a precizat că cererea de chemare în judecată are două capete de cerere, respectiv obligația de a face, detaliată în cererea introductivă precum și obligarea pârâtei - SA C la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației.

Tot reprezentantul reclamantei a precizat, cu ocazia concluziilor formulate în fața Judecătoriei Ploiești, la data de 28.03.2007, că, prin cererea completatoare a acțiunii, depusă la termenul din data de 25.04.2005, a arătat că renunță la capătul de cerere având ca obiect obligația de a face.

Față de aceste poziții, acțiunea introductivă și cererea precizatoare, tribunalul a reținut, din modul de formulare a celei din urmă, precum și din temeiul de drept al acțiunii, că reclamanta nu a mai înțeles să solicite obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației de a face cu privire la încheierea contractului de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, pentru Unitatea 120 din Cartierul L, -.11 parter.

Modalitatea prin care reclamanta a urmărit să obțină îndeplinirea obligației, stabilită de-altfel în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 360/23.08.1999 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3917/2000, a fost tocmai obligarea la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere, precizată ulterior, întemeiată pe disp.art.5803alin.1 Cod pr. civilă.

Văzând obiectul cauzei dosarului nr.723/C/1999 al Curții de Apel Craiova, diferit de obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost examinat mai înainte, tribunalul constatat că nu există autoritate de lucru judecat, în sensul dispozițiilor art.1201 Cod civil, motiv pentru care, la termenul din 9 iunie 2009, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta - SA

Prin sentința nr. 218 din 23 iunie 2009, Tribunalul Prahova - Secția

Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SA, invocată de aceasta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei - SA, invocată de reclamantă și a respins acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SA C, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că, prin decizia nr. 630 din 23 august 1999 Curții de Apel Craiova, s-a admis apelul formulat de reclamanta - L C, s-a schimbat, în totalitate, sentința instanței de fond, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus obligarea pârâtei - SA C să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu reclamanta, pentru spațiul comercial situat în C, Cartier L, -. 11, Unitatea nr.120, părțile, în vederea executării acestei obligații, încheind proces-

verbal de negociere la data de 31.01.2001, 14.02.2001 și, respectiv 21.02.2001, după care, au suspendat negocierile, purtând în continuare mai multe litigii.

După această dată, - SA a trimis reclamantei o convocare la conciliere în vederea aducerii la îndeplinire a obligației stabilită prin hotărârea menționată mai înainte; anterior acestei întâlniri, pârâta - SA C efectuând demersuri în vederea reorganizării activității sale prin divizare, sens în care, a încheiat cu - SA C, procesul-verbal din 8 mai 2000, s-a promovat o acțiune în judecată, la care - SA a renunțat și s-a încheiat protocolul din 6.06.2000.

Potrivit protocolului menționat, în cadrul reorganizării prin divizare - SA, aceasta nu a mai păstrat niciun spațiu din - B, -.11, respectivul spațiu revenind, în totalitate, - SA; tot în protocol s-a mai prevăzut că, referitor la spațiile cedate noilor societăți, - SA va răspunde pentru orice fapte, anterioare datei de 31.10.1999, cauzatoare de prejudicii, precum și pentru orice intervenție și cerere în pretenții venită din partea unui terț, pentru perioada dinainte de divizare, aceasta constituind o clauză tipică de garanție contra evicțiunii, care se aplică în cazul în care, referitor la bunurile cedate, - SA ar fi fost evins de către un terț, având aplicabilitate între cele două părți ale protocolului.

S-a mai reținut de instanța fondului că, potrivit regulilor aplicabile în caz de divizare, - SA preia toate drepturile și obligațiile societății supusă divizării, și, prin urmare, în această modalitate, s-a transmis către - SA, pe lângă spațiul menționat, și obligația asumată de către - SA față de reclamantă, urmând ca, în cazul în care ar fi fost evinsă, - SA să se îndrepte împotriva - SA.

Instanța de fond a mai reținut că în protocol nu se face vorbire de preluarea unei părți din acest spațiu, iar încheierea nr.13687/2002 a Biroului de Carte funciară, dispunând înființarea cărții funciare cu caracter nedefinitiv, nu poate fi reținută ca o dovadă a trecerii doar a unei părți din spațiul situat la parterul -.11, de altfel, pasajele din hotărârile altor instanțe, care îi sunt favorabile, invocate de reclamantă pentru a susține că nu a trecut întreg spațiul din -.11 de la - SA la - SA, sunt tocmai susținerile reprezentanților săi, redate în considerentele hotărârii.

Instanța de fond, reținând că, la data pronunțării sentinței, spațiul în litigiu a fost preluat de - SA, care a și avut mai multe diferende judiciare cu reclamanta și că intervenienta a preluat și obligația stabilită prin decizia nr.630/1999 a Curții de Apel Craiova, a constatat că nu există identitate între pârâta - SA și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, obligația de întocmire a contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare neputând fi supusă spre executare sub sancțiunea prevăzută de art.5803alin.1 Cod pr.civilă, pârâtei - SA ci, eventual, intervenientei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în opinia sa, aceasta reprezentând copia fidelă a hotărârii pronunțată de instanța investită anterior.

Elementul de noutate față de toate celelalte acte, dar și hotărâri judecătorești cu caracter relativ contradictoriu, îl constituie o soluție conferită într-o acțiune de evacuare, pe drept comun, a pârâtei - SA, din spațiul pe care ani de-a rândul l-a ocupat fără drept.

.//.

Apelanta apreciază că hotărârile prin care pârâta - SA fost evacuată irevocabil (sentința nr. 2783/16.03.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, Decizia nr. 2627/31.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și decizia nr. 2627 din 26.09.2008 pronunțată de ), instanța ori nu le-a observat, ori, cu bună știință, le-a neglijat, tocmai pentru putea constata lipsa calității procesuale pasive a - SA. Se mai susține că, împotriva - SA și a chiriașei - s-a dispus, prin decizia nr. 2006/03.12.2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, evacuarea acestora din spațiu, pe care, însă, nu a putut să o pună în aplicare, datorită relei credințe a - SA, care a încheiat contract de închiriere cu - SRL, societate evacuată prin sentința mai-sus menționată.

De asemenea, arată apelanta, nici hotărârea prin care a fost întoarsă executarea deciziei nr. 1136/26.08.2002 și decizia nr. 1121/26.08.2002 de reintegrare în spațiu nu au putut fi puse în aplicare, întrucât - SA a încheiat contracte succesive, cu societăți concurente apelantei.

În continuare, potrivit sentinței nr. 1302/21.09.2000, pronunțată de Tribunalul Dolj și care a urmat toate căile de atac, inclusiv cea a recursului în anulare, soluționat prin decizia nr. 130/04.11.2002 pronunțată de ICCJ, rezultă că din toate actele depuse la dosar, inclusiv protocolul încheiat la data la 06.06.2000, nu rezultă că spațiul ce face obiectul contractului de leasing a trecut în administrarea FPS, cum susține contestatoarea - SA, așa încât, este inexplicabil cum instanța mai face o verificare, după 9 ani, asupra calității procesuale pasive și ajunge la concluzia că persoana ținută să răspundă este - SA.

În opinia sa, arată apelanta, instanța se unor organe de jurisdicție cu autoritate, cu o componență ierarhică de control asupra unor hotărâri al căror caracter este definitiv și irevocabil și operează cu putere de lucru judecat.

În ceea ce privește preluarea, prin divizare, a patrimoniului - SA de către FPS, din care a luat ființă - SA, apelanta susține că, punctul 17 din protocolul din 06.06.2000, prevede obligația societății reorganizate - SA, de a răspunde pentru orice fapte anterioare datei de 31.10.1999, precum și oricărei intervenții și cerere în pretenții pentru perioada dinainte de divizare.

Instanța de fond a găsit această clauză ca fiind una tipică de garanție contra evicțiunii, cu aplicabilitate numai în situația uzurpării dreptului de către un terț, însă nu a interpretat-o ca fiind o obligație contractuală și se aplică, fără vreo îngrădire, chiar împotriva dispozițiilor vreunei norme, convenția fiind legea părților, potrivit art. 969 Cod civil.

În final, apelanta susține că este evidentă calitatea procesuală pasivă a - SA, aceasta fiind singura care urmează să răspundă în toate litigiile cu societatea apelantă, motiv pentru care, solicită admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, se constată că acesta este întemeiat, pentru aspectele ce se vor arăta în continuare:

Prima instanță în mod eronat admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei - SA, deoarece, hotărârea judecătorească devenită titlu executoriu, pe aceasta o obligă să încheie contractul de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare pentru unitatea 120 din cartierul L, - 11 parter,

.//.

municipiul C, precum și la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.

parțială a acestei societăți, din care s-a desprins și intervenienta - SA C, nu are relevanță în privința executării titlului sus-amintit, obligația de vânzare, în leasing imobiliar, pentru - SA C, fiind o obligatie in rem, asupra spațiului comercial respectiv, indiferent în ce patrimoniu s-ar afla în

momentul de față.

Se poate observa că această societate și-a luat și un angajament pentru obligațiile trecute, inclusiv pentru aceasta, cu ocazia încheierii protocolului de divizare și, deci, înființarea celorlalte societăți, prin desprinderea din capitalul social al societății mamă, respectiv a intervenientei - SA

Instanța de fond a fost în eroare atunci când apreciat că obligația dedusă judecății are caracter personal, numai pentru - SA C, așa cum s-a invederat, obligația respectivă vizează în exclusivitate spațiul comerecial, așa încât, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SA C nu are suport juridic, fiind neîntemeiată.

Referitor la intervenientă, se poate sesiza faptul că împotriva acesteia și a chiriașei - SRL s-a dispus, de către Curtea de Apel Craiova, evacuarea din spațiul comercuial în litigiu, prin decizia nr. 2006/03.12.2002.

- SA s-a divizat în perioada derulării procesului care determinat pronunțarea hotărârii ce a devenit titlu executoriu, respectiv obligarea acesteia la încheierea contractului de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, acest aspect fiindu-i culpabil, dar care nu împiedică să aibă calitate procesuală pasivă în prezenta cerere, care are ca obiect obligația de face, respectiv realizarea contractului de leasing, cu plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea acestei obligații, care îi aparține, chiar dacă a apărut divizare parțială, prin preluarea unei cote din capitalul social de către altă societate comercială.

Întrucât prima instanță s-a pronunțat pe excepție, prin admiterea apelului, în mod obligatoriu, pentru a se respecta principiul ca părțile să nu fie private de un grad de jurisdicție, în baza art.297 Cod proc. civ. se va desființa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecarea fondului, atât acțiunii principale, cât și a cererii de intervenție, la aceeași instanță, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, litigiul fiind de natură comercială, vizând un spațiu comercial aparținând fondului de comerț.

Deoarece apelul a fost timbrat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta- SRL, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr. 218 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele- SA, cu sediul în C,-, județul D și- SA, cu sediul în C, Piata, -. parter, județul D și, în consecință:

.//.

Desființează sentința sus- menționată și trimite cauza spre rejudecarea fondului, la aceeași instanță, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

red TN

tehnored MC

6 ex/22.02.2010

f- Trib.

Operator date cu caracter persona

Număr notificare 3120

Președinte:Alexandrina Urlețeanu
Judecători:Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale.