Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 21
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul
împotriva sentinței nr.1034 din 13.10.2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SA B, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant prin avocat și intimata pârâtă SA B prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și constatând că nu mai sunt acte de depus și cereri de formulat, Curtea, a acordat cuvântul părților asupra apelului.
Avocat pentru apelantul reclamant Gap us concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, învederând că instanța de fond a calificat greșit obiectul cauzei ca fiind pretenții, de fapt fiind o acțiune în revendicare mobiliară nefiind supusă prescripției. Prin acțiunea formulată s-a solicitat restituirea unor bunuri mobiliare, iar instanța nu s-a pronunțat pe fondul pricinii. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul G și menținerea ca temeinică și legală a sentinței, acțiunea reclamantului este acțiune în revendicare mobiliară prescriptibilă în trei ani, potrivit dispozițiilor art.1909 civ. iar natura litigiului este comercială, așa zisele raporturi dintre părți reprezentând fapte de comerț potrivit art.3 com, și pe cale de consecință drepturile sunt prescriptibile conform art. 3 din 167/1958.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată că:
Prin sentința nr.1034 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială, în dosarul nr- s-a respins ca neintemeiată excepția lipsei calitatii procesuale active, a fost admisă excepția prescripției dreptului la actiune invocată de pârâta B si s-a respins actiunea reclamantului G ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:
Reclamantul G chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru a se dispune obligarea acesteia de a-i restituii: l00 t șină cale ferată, l200. traversă lemn, 4,8 t placă prindere și 2,4 t șurub sau contravaloarea acestora de 296.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 2.05.2005 a fost încheiat procesul verbal de predare primire cu reprezentanții pârâtei și privind bunurile enumerate in cerere, stabilindu-se ca in termen de 60 de zile să se perfecteze actele de vânzare cumpărare și să se achite contravaloarea bunurilor, termenul nefiind respectat iar prețul nefiind plătit cu toate că în data de l4.04.2008 convocat pârâta in vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani și excepția lipsei calității procesuale a reclamantului care a vândut aceleași produse în data de 9.01.2006 cumpărătorului SC SRL
Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate cu motivarea că produsele nu au fost niciodată livrate, reclamantul nu a avut niciodată în patrimoniu respectivele produse iar pârâta deține linii industriale de cale ferată suficiente și care se află și în conservare așa încât apărea ca nejustificată preluarea bunurilor reclamantului.
Instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată, câtă vreme există o notă de comandă emisă de către pârâtă precum și procesul verbal de predare primire care poartă ștampila societății comerciale pârâte.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că aceasta este întemeiată. Potrivit art. 1 din Decretul l67/l958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, art. 3 stabilind că termenul general de prescripție este de 3 ani.
În cauza de față s-a constatat că reclamantul revendică bunuri care au fost predate la data de 2.05.2005, cererea fiind formulată la data de 29.05.2009, peste termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege anterior menționat.
Susținerea reclamantul că a notificat pârâtei datoria respectivă și că a convocat pe reprezentanții acesteia pentru rezolvarea litigiului, în data de l4.04.2008, nu poate fi reținută ca un motiv de întrerupere a termenului de prescripție, nefiind prevăzut de art. l6 din Decretul l67/l958.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul G criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că acțiunea formulată este o acțiune în revendicare mobiliară, astfel că, este imprescriptibilă.
Instanța de fond deși în considerentele sentinței a susținut că reclamantul revendică bunuri, deci acțiunea este revendicare mobiliară, greșit a reținut că este supusă prescripției. În motivele dezvoltate ale apelului, a precizat că acțiunea sa nu este o acțiune care să derive din contract ci este o acțiune în revendicare, imprescriptibilă.
Prin întâmpinare, pârâta SA Bas olicitat respingerea apelului ca nefondat, acțiunea reclamantului este acțiune în revendicare mobiliară prescriptibilă în trei ani, potrivit dispozițiilor art.1909 civ. iar natura litigiului este comercială, așa zisele raporturi dintre părți reprezentând fapte de comerț potrivit art.3 com, și pe cale de consecință drepturile sunt prescriptibile conform art. 3 din 167/1958.
Curtea va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului are ca obiect, restituirea unor bunuri mobile(enumerate mai sus) sau contravaloarea acestora, dacă bunurile numai există de 296.000 lei. A pretins că bunurile au rămas la data de 02.05.2005 în posesia pârâtei, urmând ca într-un termen de 60 zile de la încheierea procesului verbal de predare primire (02.05.2005) să definitiveze actele premergătoare privind vânzarea și achitarea contravalorii bunurilor.
Acțiunea reclamantului este o acțiune reală mobiliară care se exercită pe temeiul dreptului real, purtând asupra unor mobile dar și personală mobiliară prin care se valorifică drepturi personale, de creanță cu alte cuvinte este o acțiune mixtă prin care în același timp se valorifică un drept real și un drept de creanță ambele drepturi având aceiași cauză generatoare, sunt născute din aceiași operațiune juridică.
Bunurile pretinse au rămas în posesia pârâtei, urmare a convenției părților, urmând ca în cel mult 60 zile de la data încheierii acordului, 02.05.2005, să se clarifice situația acestora, respectiv să se încheie contractul de vânzare-cumpărare și să se efectueze plata. Deci, din data de 02.07.2005 reclamanta era îndrituită să-și ceară bunurile mobile sau, în cazul pierderii, contravaloarea acestora, însă acțiunea a introdus-o la data de 29.05.2009.
Acestei acțiunii nu i se aplică prescripția instantanee reglementată de art.1909 civ. faptul posesie valorează titlu, așa cum a susținut intimata.
Natura acțiunii este comercială, derivă dintr-o convenție comercială și își păstrează acest caracter chiar dacă convenția de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată. Potrivit dispozițiilor art. 945 com. "acțiunile derivând din acte care sunt comerciale chiar numai pentru una din părți, se prescriu pentru toate părțile contractante, în conformitate cu dispozițiile legii comerciale. Deci, dispozițiile com. privind prescripția se aplică tuturor acțiunilor care rezultă din actele de comerț, inclusiv din actele juridice care fac parte din categoria faptelor de comerț unilaterale. Soluția legii cu privire la faptele de comerț unilaterale își găsește temeiul în art.56 com, care prevede că dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în privința acestui act, legii comerciale. Având în vedere concepția com. român care reglementează faptele de comerț iar nu actele de comerț, dispozițiile sale sunt aplicabile nu numai acțiunilor care derivă din actele juridice, ci și acțiunilor care au ca izvor faptele juridice, cum este cazul în speță. Termenele de prescripție în materie comercială trebuie privite în lumina dispozițiilor nr.167/1958. În temeiul art. 26 din 167/1958, de la data intrării în vigoare a decretului termenul general de prescripție în materie comercială s-a redus la trei ani, fiind abrogate orice dispoziții legale contrare prezentului decret, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt. Deci termenele speciale de prescripție sunt stabilite de com. coroborat cu decretul menționat și de Legile speciale cum ar fi 31/1990, 11/1991. Acțiunea de față în revendicare mobiliară nu este imprescriptibilă, cum a susținut recurentul, nici o dispoziție de lege nu prevede asemenea excepție și se aplică regula generală prevăzută de art. 1 din 167/1958 potrivit căruia "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege". Corect instanța de fond a constatat că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris prin trecerea termenului de trei ani și a respins acțiunea ca atare.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul G cu domiciliul în B,-,.51,.1,.17, Județul O, împotriva sentinței nr.1034 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SA B cu sediul în B,-, Județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.EM/4 ex/19.02.2010.
Jud.fond
Tehnored
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu
