Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 217
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței nr.1104 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanta reclamantă, precizează că terenul pe care nu poate lucra apelanta, se află în zona unde sunt fixați stâlpii.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond, la pronunțarea hotărârii, a analizat doar apărările formulate de pârâtă, neadministrând în cauză probele solicitate de apelantă. De altfel, pârâta nu a făcut în nici un fel dovada că stâlpul de înaltă tensiune ar fi fost amplasat pe terenul apelantei anterior sau ulterior emiterii titlului de proprietate.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1104 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta împotriva DISTRIBUȚIE SA C prin care a solicitat obligarea pârâtei să ridice stâlpul de înaltă tensiune aflat pe terenul din C, tarlaua 81, parcela 5 sau autorizarea reclamantei să ridice acest stâlp pe cheltuiala pârâtei precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 3879 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în ultimii 3 ani pentru lipsa de folosință a terenului.
Instanța de fond a reținut că pe terenul reconstituit în proprietate reclamantei conform titlului de proprietate TP 1210-48427/15.07.1994 se află amplasat un stâlp de înaltă tensiune aflat în administrarea DISTRIBUȚIE SA, obiectiv dat în folosință la 1.12.1966, așa cum rezultă din fișa mijlocului fix. A mai reținut că, potrivit art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vioare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului. În consecință, suprafața ocupată de stâlp nu-i aparține reclamantei iar pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice pârâta, ca titulară de licență pentru activitatea de distribuție de interes public, este titulara unui drept de uz conform art. 16 alin.2 lit. b din Legea nr. 13/2007.
Astfel, pretenția reclamantei de ridicare a stâlpului este inadmisibilă, oricât de vexatorie ar fi situația pentru aceasta, fiind ținută să-și exercite dreptul de proprietate asupra imobilului în limitele fixate de lege.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta susține că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, cu motivarea că terenul pe care este amplasat stâlpul nu-i aparține.
Susține că instanța a încuviințat o expertiză topografică după care a revenit asupra probei considerând că este inutilă cauzei. Apreciază că expertiza era o probă deja câștigată prin încuviințarea ei și că era utilă, fiind de natură să conducă la o justă soluționare a procesului. Mai arată că prin lipsirea sa de acest mijloc de probă i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că expertiza constituia o parte importantă procesului menită să conducă la stabilire exactă stării de fapt, care putea conduce la o soluție temeinică și legală. Mai arată că la pronunțarea soluției instanța a analizat numai susținerile pârâtei, achiesând practic la acestea, fără a ține seama că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu titlul de proprietate emis de comisia de fond funciar, titlu care nu fost niciodată anulat. Totodată, susține că reclamanta nu a făcut niciodată dovada datei amplasării stâlpului pentru a se stabili că terenul aferent este proprietate publică a statului și că prin respingerea cererii sale i se încalcă grav dreptul de proprietate.
Față de aceste argumente, solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru administrarea probelor solicitate.
Nu s-a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat.
Analizând conținutul sentinței apelate, Curtea apreciază că instanța de fond nu a soluționat acțiunea pe cale de excepție, ci pe fond. Folosirea expresiei cererea reclamantei de ridicare a stâlpului sau de autorizare a sa pentru ridicare pe cheltuiala pârâtei "este inadmisibilă" nu are semnificația unei soluționări a acțiunii pe calea excepției de inadmisibilitate. Din analiza conținutului considerentelor rezultă că prima instanță, de fapt, a comparat titlurile părților asupra terenului pe care este amplasat stâlpul, această constatare stând la baza soluției, ceea ce reprezintă o soluționare pe fond a cauzei, stabilindu-se că stâlpul este situat pe un teren proprietate publică.
În aceste condiții, nu se pune problema unei desființări a soluției cu trimitere pentru rejudecare.
În ce privește probatoriul administrat, Curtea reține că instanța a revenit asupra probei cu expertiză față de apărarea pârâtei referitoare la dreptul de proprietate publică al statului asupra terenului pe care este amplasat stâlpul de înaltă tensiune, apărare bazată pe Legea nr. 13/2007 și pe fișa mijlocului fix din care rezultă data înființării obiectivului. În aceste condiții, corect s-a apreciat că proba devine inutilă cauzei, dezlegarea fiind determinată de alte elemente, față de noile apărări și probe administrate ( proba cu înscrisuri reprezentând fișa mijlocului fix) și s-a revenit asupra ei. Potrivit art. 1567 cod procedură civilă, expertiza trebuie să conducă la dezlegarea pricinii, ori, față de noile apărări expertiza nu mai este de natură a conduce la dezlegarea pricinii. Pe de altă parte, numai o probă administrată devine câștigată cauzei, asupra încheierii prin care se încuviințează o probă instanța putând reveni motivat, așa cum corect s-a procedat, potrivit art.268 cod procedură civilă.
Prin revenirea motivată asupra unei probe încuviințate nu se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conținutul dreptului la un proces echitabil intră dreptul părții la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei, de o instanță independentă și imparțială. . și administrarea probelor este atributul exclusiv al instanței care are în vedere norma de procedură internă aplicabilă. Instanța a analizat apărările ambelor părți, luând în discuție titlurile invocate de ele asupra terenului aferent stâlpului.
În ce privește fondul, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal instanța de fond și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007 potrivit căruia terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vioare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului. De asemenea, potrivit art. 136 alin.3 din Constituția României, fac exclusiv obiectul proprietății publice bunurile stabilite a avea acest regim de legi organice, cum este și legea energiei electrice.
Pentru stabilirea naturii terenului pe care se află stâlpul în litigiu trebuie se determine data înființării obiectivului energetic. Din fișa mijlocului fix cu nr. de inventar -, depusă la dosar la fila 43, reiese că data dării în folosință a obiectivului este 1.12.1966. Cum la data intrării în vigoare a Legii energiei electrice nr.13/2007 obiectivul era dat în folosință, terenul aferent este proprietatea publică a statului. Comparând titlul statului cu titlul emis reclamatei în baza Legii nr.18/1991, Curtea reține că prima instanță a apreciat corect că terenul pe care este amplasat stâlpul nu aparține reclamantei, chiar Legea nr.18/1991 excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate privată terenurile aparținând domeniului public, afectate unor destinații speciale, care, potrivit art.5 sunt inalienabile și insesizabile. Astfel, reclamanta nu poate pretinde mutarea stâlpului de pe terenul afectat obiectivului de utilitate publică și nici despăgubiri pentru teren. Chiar dacă titlul reclamantei nu a fost expres anulat, nulitatea parțială poate fi analizată pe cale de excepție. Asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță Legea nr.13/2007 stabilește prin art. 20 alin.3 un drept de servitute legală, dreptul de proprietate privată putând să fie limitat potrivit art. 44 alin.7 din Constituția României. Ca atare, restrângerea dreptului reclamantei este una legală, dictată de interese publice și nu contravine Constituției.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța e fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, întemeiată pe aprecierea corectă a situației de fapt și pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă cu domiciliul în comuna, sat, Județul G, împotriva sentinței nr.1104 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA cu sediul în C,-, Județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NȚ/4/ex/23.11.2009
Jud. fond. - - Tribunalul Dolj / 28 Octombrie 2009
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu
