Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 112/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 218
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
Grefier - -
************************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă MUNICIPIUL împotriva sentinței comerciale nr.9953/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA și SC EL SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 11 și intimata pârâtă SC EL SRL prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 12, lipsind intimata pârâtă SC - SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanta reclamantă prin consilier juridic depune la dosar relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la sediul intimatei pârâte SC - SA.
Curtea constată procedura de citare legal îndeplinită cu intimata pârâtă SC - SA având în vedere că a fost citată pentru termenul de azi la adresa indicată în relațiile de la Registrul Comerțului și dispune lăsarea dosarului la ordine, față de împrejurarea că a fost solicitat la lista de amânări fără discuții, cu toate părțile prezente.
La a doua strigare se prezintă intimata pârâtă SC EL SRL prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 12, lipsind apelanta reclamantă și intimata pârâtă SC - SA.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Intimata pârâtă SC EL SRL solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacată ca legală și temeinică. Astfel, în ce privește dreptul de proprietate invocat, apreciază că instanța de fond s-a pronunțat corect prin analizarea dispozițiilor art.20 din legea nr.15/1990 coroborate cu decizia nr.531/1991, procesul verbal și anexa. Susținerea apelantei reclamante că ar fi aplicabile dispozițiile OG nr.51/1997 sunt neîntemeiate, în speță fiind aplicabile dispozițiile OG nr.88/1997. Față de aceste motive, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CU RTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința comercială nr.9953/29.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL B prin Primar General în contradictoriu cu pârâtele SC SA și SC EL SRL, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel s-a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare pentru lipsa obiectului și cauză ilicită, cu motivarea în esență că bunul ce a făcut obiectul închirierii, iar ulterior înstrăinat de pârâta SC SA nu era proprietara acesteia Tribunalul a apreciat că pârâta SC SA este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și de asemenea că reclamantul nu a dovedit nici cel de al doilea motiv de nulitate invocat de acesta " cauza ilicită" - întrucât s-ar fi procedat la vânzarea unui bun proprietate de stat.
Referitor la capătul de cerere - revendicare imobiliară - tribunalul a reținut că pârâta SC EL SRL a devenit proprietara bunului revendicat în temeiul sentinței comerciale nr.1422/4.02.2003 și ca atare reclamantul nefăcând dovada unui titlu valabil asupra imobilului, cererea sa de revendicare este neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul de a admite acțiunea, constatând nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar, obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B-, sector 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se critică sentința sub aspectul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, a schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia pronunțându-se astfel o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Apelanta reclamantă susține că imobilul în litigiu este proprietate de stat, fiind dată în folosința pârâtei SC SA, situație atestată de adresa nr.1280/24.02.1995 emisă de SC SA. În ce privește situația juridică, adresele nr.14740/18.11.2005, nr.2533/22.02.2006 și nr.7017/19.05.2006, atestă că evidențele cadastrale întocmite în anul 1986 pe bază de declarații confirmă că imobilul în litigiu înscris cu teren în suprafață de 9.865 mp din care 1347 mp construcții, proprietate de stat, are ca posesor de parcelă -, actuala SC SA. Imobilul în litigiu prin acte administrative (Decret de Stat nr.26/23.01.1986, Decizia nr.593/17.07.1991, procesul verbal din 17.12.1991 încheiat între SC SA și SC SA a
fost trecută în administrarea pârâtei SC SA și nu în proprietate.
Deși la dosar s-a depus Decretul Consiliului de Stat nr.26 din 23.01.1986 prin care imobilul a fost trecut în proprietatea apelantei - reclamante, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui titlu, necomparându-l cu cel invocat de pârâte. Sentința prin care s- constatat intervenită vânzarea în baza contractului de leasing imobiliar, nu face dovada modului de dobândire a proprietății de către SC EL SRL, întrucât este o hotărâre pronunțată într-o acțiune în constatare ce nu produce efecte față de terți c doar între părți, o hotărâre declarativă și nu constitutivă de drepturi. Se mai susține că în mod eronat instanța de fond consideră că imobilul a trecut în proprietatea SC SA prin efectul Legii nr.15/1990, deși sunt înscrisuri din care rezultă că imobilul s-a transmis în folosință.
O altă critică adusă sentinței se referă la greșita soluționare a nulității contractului de leasing imobiliar. Astfel deși acest contract are o cauză ilicită și imobiliară și este încheiat cu încălcarea normelor legale prin fraudarea legii este considerat vădit încheiat.
În acest sens se invocă legătura între SC EL SRL, SC SA, SC SA și PRESS SRL prin asociații săi, de desfășurarea activităților în secții comune, scopul fiind dobândirea unor imobile cu valoare economică deosebită, neplătind nici un preț.
Se învederează că s- încălcat principiul specialității capacității de folosință a persoanelor juridice prevăzute de articolul 34 din decretul nr.31/1954 și articolul 3 din nr.OG51/1997. În contractul de leasing, locatorul SC SA nu face parte din societățile care au calitate de finanțator, nefiind societate de leasing ci are ca obiect de activitate reparații construcții, montaj.
Contractul este nul absolut și pentru că nu s-a respectat forma autentică din momentul încheierii sale în condițiile în are există clauză irevocabilă vânzării bunurilor.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 282-298 Cod procedură civilă, Decretul nr.31/19954, OG nr.51/1997, articolelor 481, 948, 966, 968 Cod civil, Legea nr.215/2001.
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă SC EL SRL solicită respingerea apelului ca nefondat, formulând apărări în fapt și în drept în combaterea motivelor de apel.
Analizând motivele de apel în raport de actele dosarului rezultă următoarele:
La data de 30.09.2002 s- încheiat un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare între SC SA în calitate de utilizator, având ca obiect folosința și utilizarea spațiului comercial situat în B-, sector 3, pentru o perioadă de 12 luni, la expirarea căreia părțile se obligau să încheie contractul de vânzare-cumpărare. Referitor la imobilul ce a fost trecut la dispoziția Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B (listă întocmită în anul 1986 poz. 52). Prin decizia nr.593/17.07.1991 emisă de Primăria Municipiului B s-a înființat în baza Legii nr.15/1990 ca urmare a reorganizării Regiei autonome de investiții și administrație locativă "Imobiliara RA" societatea comercială de reparații și construcții - SA, activul și pasivul acesteia fiind preluat de la Imobiliara RA pe bază de proces-verbal. . activului și pasivului s-a efectuat conform procesului verbal nr. 17.12.1991 încheiat de intimatele - pârâte. Printre activele repartizate SC SA se află și imobilul în litigiu. În mod corect a apreciat instanța de fond că intimata pârâtă are un drept de proprietate asupra imobilului,ținând seama de dispozițiile articolului 16 și 20 alin.2 din Legea nr.15/1990, de la data transformării unităților economice de stat în societăți comerciale, dreptul de administrare directă asupra imobilului aflat în patrimoniul său, se transformă într-un drept de proprietate privată care nu se poate limita numai la construcții, instalații și utilaje. În consecință, critica apelantei reclamante adusă sentinței sub aspectul nereținerii dreptului său de proprietate, este nefondată, în momentul înființării pârâtei SC SA, prin atribuirea imobilului în patrimoniului acesteia, în vederea desfășurării obiectului de activitate pentru care a fost înființată,apelanta reclamantă nu mai avea calitatea de proprietar. Adresele invocate de către apelanta - reclamantă în dovedirea titlului său de proprietate, nu are relevanță juridică întrucât înscrisurile respectiv nu sunt acte translative sau constitutive de drepturi.
Susținerea apelantei-reclamante că sentința comercială nr.1422/4.02.2003 nu produce efecte juridice asupra sa, este neîntemeiată.
Prin această sentință definitivă și irevocabilă s- constatat intervenită vânzare-cumpărarea imobilului în litigiu, în urma întrunirii condițiile legale în materie conform articolului 1295 Cod civil, titlul de proprietar al SC SA fiind definitiv stabilit.
Criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor legale la încheierea contractului, a principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, al obligativității formei autentice a contractului de leasing sunt neîntemeiate. Regimul juridic aplicabil contractului de leasing este cel prevăzut de articolul 27 din OG nr.88/1999 ca lege specială și nu cel reglementat de OG nr.51/1997, astfel că pârâta SC SA nu trebuia să fie societate de leasing în sensul dispozițiilor OG nr.51/1997 pentru a putea încheia contractul de leasing. Contractul a fost legalizat.
Transmiterea dreptului de proprietate către SC SA făcându-se în baza sentinței comerciale nr.1422/4.02.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
În raport de considerentele expuse, Curtea apreciază că apelanta-reclamantă nu a dovedit cauzele de nulitatea contractului de leasing invocate prin acțiune, astfel că instanța de fond reținând o corectă situație de fapt și drept a pronunțat o sentință legală și temeinică, ce va fi menținută.
Criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate și în consecință apelul fiind nefondat, va fi respins conform articolului 296 Cod procedură civilă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă MUNICIPIUL B cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței comerciale nr.9953/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA cu sediul în: B, sector 2, Șos. -, Complexul, nr. 27, în Otopeni, str. -, - și, nr. 5, Județ I și cu sediul ales în B- și cu sediul SC EL SRL cu sediul în B, sector 4,-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.7
05.06.2009
--------------
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
