Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.223
Ședința Publică de la 11.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta F, împotriva sentinței comerciale nr.11303 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta, prin consilier juridic dna. și intimata, reprezentată de avocat dna..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot, sentinței atacate, în sensul respingerii și capătului de cerere privind obligarea regiei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare al "" situat în C-N întrucât, la data de 30.12.2008, a trecut în domeniul public prin efectul legii, potrivit dispozițiilor art.8 din Legea nr.303/30.10.2008 privind aprobarea G nr.7/2008 pentru modificarea și completarea G nr.39/2005, precum și pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea G nr.39/2005 privind cinematografia. De asemenea, solicitată obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
Intimata solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond în mod corect a reținut, potrivit înscrisurilor administrate, că reclamanta îndeplinește condițiile de fond instituite prin art.27 alin.1 din OUG nr.88/1997 și art.12 alin.1 lit. b din Legea nr.346/2004, iar prevederile OG nr.39/2005 nu operează retroactiv, așa cum s-a statuat în mod constant de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție; cheltuielile de judecată își rezervă dreptul de a le solicita pe calea unei acțiuni distincte.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.11303/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a vi-a Comercială s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și România film care a fost obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a activului denumit Cinematograful "" situat în C N, cartier, str.- Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiat.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut că reclamanta are în administrare și exploatează activul denumit cinematograful în baza contractului de închiriere nr.687/2.04.1996 prelungit până la 1.05.2008 și că prin adresa nr.059/25.11.2004 pârâta a transmis reclamantei oferta de vânzare directă a activului după normele metodologice aprobate prin ordinul nr.2461/2004 în aplicarea art.27 din OUG nr.88/1997 și a legii nr.346/2004 privind întreprinderile mici și mijlocii. În baza adresei de răspuns a reclamantei înregistrată la pârâtă sub nr.542/6.12.2004, reclamanta a demarat procedura de cumpărare, parcurgând toate etapele. Tribunalul mai reține calitatea procesuală pasivă a pârâtei în temeiul actului constitutiv al acesteia în care, la art.6 anexa 3 HG nr.530/1991 se precizează că regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său și potrivit art.12 alin.1 lit.b din legea nr.346/2004, regiile autonome au obligația de a încheia contracte de vânzare-cumpărare cu întreprinderile mici și mijlocii pentru activele utilizate de acestea prin negociere directă la solicitarea locatarului. De asemenea, s-a mai constatat îndeplinirea condițiilor de fond instituite de art.27 alin.1 din OUG nr.88/1997 și art.12 alin.1 lit.b din legea nr.346/2004. Reținând acordul de voință al părților realizat în cadrul procedurii de negociere directă, pârâta era obligată să perfecteze și în formă scrisă acest contract de vânzare-cumpărare, deoarece nu operează retroactiv prevederile OG nr.39/2005.
România a declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o vădit netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului se învederează că în conformitate cu art.65 din OG.nr.39/2005, apelanta nu este proprietara sălilor și de spectacol cinematografic, ci este doar administratorul acestora. Se susține că nici dispozițiile legii nr.346/2004 nu pot fi aplicate în prezenta cauză deoarece activul cinematograf "" nu este un "activ disponibil", nefiind trecut pe lista activelor disponibile întocmite de regie.
În fine, apelanta arată că potrivit dispozițiilor legii nr.303/3.12.2008, sălile și grădinile de spectacol cinematograf prevăzute în anexa nr.1 a nr.OG39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin legea nr.328/2006, cu modificările și completările ulterioare aflate în domeniul privat al statului și în administrarea România, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente au trecut în domeniul public, iar proprietatea este inalienabilă.
Prin întâmpinare, intimata a cerut respingerea apelului ca nefondat, subliniindu-se că activul în litigiu a fost înscris la poziția 85 din lista activelor propuse pentru vânzare prin negociere directă, listă aprobată atât de Consiliul de administrație al pârâtei cât și de Ministerul Culturii și cultelor.
Analizând sentința atacată, Curtea reține următoarele:
Instanța a fost învestită de către reclamanta - SRL cu soluționarea unei cereri de obligare a pârâtei E- la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului denumit "Cinematograful "situat în C N, Cartierul, str.- Cererea a fost admisă în temeiul prevederilor art.12alin.1 lit. și 13 alin.2 lit.a din legea nr.346/2004, precum și art.6 anexa 3 HG nr.530/1991, potrivit cu care regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său și are obligația de a încheia contracte de vânzare-cumpărare cu întreprinderile mici și mijlocii pentru activele utilizate de acestea prin negociere directă.
Prima instanță a interpretat greșit probele dosarului, considerând că între cele două părți litigante s-a realizat un acord de voință privind vânzarea-cumpărarea activului "". La dosar nu există decât dovada că între părți a început negocierea în vederea încheierii contractului prin corespondența pe care au purtat- Prinadresa nr.29998/8.04.2005, ignorată însă de către instanță, reclamanta era înștiințată că Ministerul Culturii și Cultelor a dispussistarea procedurii de negociere. Așadar, procedura de negociere nu a mai continuat și firesc, nici acordul de voință nu s-a întrunit.
Stabilirea prețului de vânzare al activului "" era dovada clară a realizării acordului de voință al celor două părți contractante, ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat, pentru că nici reclamanta și nici pârâta nu au precizat care este acel preț de vânzare.
Prin urmare, în mod cert între cele două părți a început o negociere a clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a activului "", negociere care nu a fost finalizată în lipsa voinței apelantei pârâte de a continua negocierea.
Mai mult decât atât, Legea nr.303/3 12 2008 prevede că: "sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr.1 a Ordonanței Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia, aprobară cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente au trecut în domeniul public". Potrivit anexei la.nr.OG39/2005, la poziția 125 se află înscris cinematograful "" din C N, Cartier, str.-
Prin urmare, activul nu mai este în domeniul privat al statului,ci în domeniul public.
Așadar, regimul juridic al bunurilor imobile din patrimoniul a suferit modificări de la data înființării sale prin HG nr.531/1991 când, potrivit acestei legi, regia era proprietara bunurilor din patrimoniul său.
Ulterior, legiuitorul a stabilit că aceste bunuri se află în proprietatea privată a statului și în administrarea regiei, conform OUG nr.67/1997.
Prin OG nr.39/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.328/2006 se prevede expres la art.65 alin.1, că sălile și cinematografele se află în proprietatea privată a statului și în administrarea regiei.
În fine, așa cum am arătat anterior, prin Legea nr.303/03.12.2008, sălile, grădinile, împreună cu terenurile aferente au trecut în domeniul public.
Or, "bunurile proprietate publică sunt inalienabile" potrivit art.136 alin.4 din Constituția României, ceea ce înseamnă că pârâta nu poate încheia contratul de vânzare a activului, aflat în proprietatea publică a statului și care nu poate fi înstrăinată.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, Curtea urmează ca în conformitate cu art.296 proc.civ. să admită apelul și să schimbe în tot sentința apelată în sensul că acțiunea formulată de reclamanta - SRL este neîntemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta REGIA AUTONOMĂ A DISTRIBUȚIEI ȘI - F cu sediul în B,--14, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.11303 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în C-N,-, județul C, și cu sediul ales la Cabinetul de avocat " " în B,-, sector 1.
Schimbă în tot sentința atacată.
Respinge cererea ca nefondată.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
Președinte, Judecător,
- - I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 22.05.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Iulia Prelipcean
