Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2414/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 249
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - ROMANIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 11171 din data de 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - LEASING SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.05.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11171 din 24.10.2008 judecătorul din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta - ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâta - LEASING SA.
În considerentele sentinței judecătorul fondului a reținut că la data de 11.03.2004 între pârâtă, în calitate de finanțator, și AL, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 53 F/11.03.2004 având ca obiect procurarea și transmiterea către utilizator a dreptului de folosință asupra autoturismului WOLKSWAGEN 3.2 V6 pentru o perioadă de 48 luni. La data de 19.05.2006 societatea reclamantă s-a angajat, în calitate de garant fidejusor, în numele și pentru AL să achite suma de 69.516,93 Euro (respectiv 245.749,30 lei vechi) în contul societății pârâte, fiind emisă fila CEC BG 307 -/06.06.2006. De asemenea, între reclamantă și AL s-a încheiat o convenție prin care utilizatorul a declarat că este de acord ca după efectuarea plății în temeiul contractului de leasing, să transfere proprietatea autoturismului către reclamantă, obligându-se să efectueze toate demersurile în acest sens.
Judecătorul fondului a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru autoturismul transmis în regim de leasing, reținând că potrivit contractului de leasing utilizatorului i-a fost interzisă cesiunea către terți a drepturilor prevăzute în contract fără acordul scris al finanțatorului. S-a apreciat că nu s-a dovedit existența unei înțelegeri verbale între părți cu privire la realizarea cesiunii, precum și faptul că nu există acord scris din partea finanțatorului. De asemenea, s-a apreciat că nu este opozabil pârâtei angajamentul de plată încheiat de reclamantă cu AL.
Judecătorul fondului a constatat și netemeinicia capătului 2 de cerere, vizând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 215.554,29 lei, cu titlu de plată nedatorată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1092.civ.; în ce privește sumele de 1.322,43 lei și 1.181,86 lei, se reține că acestea au fost plătite către Unitatea Vamală B Băneasa, nu către pârâtă. A fost respins și capătul de cerere accesoriu privind dobânda legală solicitată de reclamantă. Totodată, judecătorul nu a apreciat lipsa răspunsului la interogatoriu al pârâtei drept mărturisire deplină sau început de dovadă scrisă, în raport de poziția exprimată de aceasta în cuprinsul adresei nr. 714/11.10.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - ROMANIA SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în principal în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, iar în subsidiar în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 215.554,29 lei, reprezentând plată nedatorată.
În motivare, apelanta a arătat că în ce privește primul capăt de cerere, judecătorul era obligat să ordone administrarea de probatorii în scopul pronunțării unei sentințe legale și temeinice; susține că în mod greșit judecătorul nu a dat eficiență lipsei răspunsului la interogatoriu din partea intimatei pârâte, lipsă ce trebuia coroborată cu prezumțiile simple aflate la îndemâna judecătorului. Mai arată că putea să dispună și administrarea unor alte probe prin care să se dovedească împrejurarea că reprezentanții intimatei au impus forma autentică a angajamentului de plată, precum și faptul că intimata a încasat sumă plătită, pentru ca ulterior să rețină și autoturismul. De asemenea, plata către unitatea vamală a fost efectuată la solicitarea intimatei.
Judecătorul a ignorat chiar răspunsul intimatei care recunoaște plata efectuată în contul contractului de leasing și nu a dat eficiență angajamentului de plată, în condițiile în care intimata a primit și încasat contravaloarea Cec-ului emis în baza acestui angajament.
Cu privire la capătul subsidiar de cerere, se susține că în mod greșit a apreciat judecătorul fondului cu privire la nedovedirea condițiilor plății nedatorate, plata efectuată prin remiterea filei CEC având la bază o datorie inexistentă, în condițiile în care, așa cum precizează chiar intimata, la acel moment contractul de leasing era deja desființat.
Apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială.
În ședința publică din data de 11.03.2009, a fost admisă proba cu înscrisuri, fiind respinsă proba testimonială ca neutilă cauzei. În cadrul probei încuviințate a fost emisă o adresă către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor prin care s-a solicita relații cu privire la situația autoturismului care a făcut obiectul contractului de leasing. Din răspunsul comunicat de instituție rezultă că autoturismul a fost radiat de pe numele intimatei și înmatriculat pe numele unei terțe persoane.
În raport de acest răspuns, apelanta și-a preciza poziția procesuală în sensul că nu mai susține pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, ci numai solicitarea de restituire a plății nedatorate.
În consecință, criticile apelantei vor viza, în raport de precizarea făcută de aceasta, numai aspectele legale de cererea vizând restituirea sumei plătite de apelantă în contul contractului de leasing.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, precum și de precizarea făcută în cadrul căii de atac referitor la restrângerea petitului cererii, se apreciază că apelul este fondat.
Astfel, se reține că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile plății nedatorate.
Potrivit art. 1092.civ. pentru a se naște raportul juridic al restituirii plății nedatorate trebuie îndeplinite 3 condiții, și anume: prestația executată să fi avut semnificația operația juridică a unei plăți; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic între raporturile dintre cel care face plata - solvens, și cel care o primește - accipiens; plata să fie făcută din eroare.
În ce privește prima condiție, se reține îndeplinirea sa, apelanta efectuând o plată, respectiv plătind o sumă de bani.
Cea de-a doua condiție vizează inexistența datoriei în vederea căreia s-a făcut plata în raporturile dintre plătitor - solvens și primitor - accipiens. În speță, se reține că plata făcută de apelantă s-a întemeiat pe un contract rezolvit. Astfel, din chiar răspunsul dat de intimată la notificarea apelantei rezultă că intimata a comunicat utilizatorului în sistem de leasing rezilierea contractului începând cu data de 23.02.2006 (comunicare realizată la data de 06.03.2006, prin intermediul executorilor judecătorești). Plata a fost efectuată de apelantă în luna mai 2006, deci după rezilierea contractului. Or, rezoluțiunea are efect retroactiv, deci obligația de plată apare ca și când nu a existat niciodată, părțile urmând a fi puse în situația anterioară.
În sfârșit, cea de-a treia condiție impune ca plata să fi fost făcută din eroare, adică cel care a făcut plata să fi avut credința că este debitor. În speță, apelanta a achita prețul integral al contractului de leasing având credința că a preluat acest contract, urmând ca după plata astfel efectuată să devină proprietar al autovehiculului.
Se impune precizarea că nu poate fi reținută plata ratelor restante înregistrate de utilizatorul inițial din partea apelantei, aceasta nefăcând plata cu titlu de liberalitate pentru utilizator, ci având credința că plătește o datorie personală, în baza unui contract preluat. Astfel, nu ar putea fi reținute dispozițiile art. 1093 alin. 2.civ. care prevăd că plata poate fi făcută de o persoană neinteresată. Apelanta nu poate fi asimilată persoanei neinteresate, ce face o liberalitate terțului - utilizator, ea având credința, așa cum s-a menționat deja că plătește o datorie personală.
Se mai reține că din probele administrate rezultă că intimata a încasat contravaloarea filei CEC emise de apelantă, fără a obiecta și fără a atenționa ca plata integrală vizează un contract rezolvit.
În consecință, se impune obligarea intimatei la restituirea sumei încasate în urma plății făcute de apelantă. Restituirea se întinde și asupra sumelor achitate cu titlu de taxe vamale, constatându-se că aceste plăți au fost făcute fără a exista o obligație a apelantei în acest sens. Chiar și prin raportare la contractul de leasing, aceste sume ar fi trebuie achitate de intimată și apoi facturate utilizatorului. Prin plata directă a taxelor vamale de către apelantă, prin recurgerea la prezumții simple, se ajunge la concluzia că intimata a fost cea care a solicitat acest lucru apelantei, deși cunoștea că este o obligație ce îi revenea, și care trebuia facturată utilizatorului de leasing la sfârșitul perioadei de leasing în măsura în care utilizatorul își exprima intenția de transferare a dreptului de proprietate ( a se vedea în acest sens art. 2.5, art.5.1 lit. h, art. 7.4 din contractul de leasing - filele 8-16 dosar fond).
Fiind constatate ca îndeplinite condițiile plății nedatorate, se ridică problema întinderii obligației de restituire ce incumbă intimatei. Se reține sub acest aspect, că intimata a acceptat fila CEC și a încasat suma plătită de apelantă, deși știa că nu i se datorează plata. Această concluzie rezultă din faptul că intimata a fost cea care a comunicat rezilierea contractului, ulterior primind și încasând suma plătită de apelantă, fără a încunoștința pe plătitor despre desființarea contractului în temeiul căruia a fost făcută plata. În consecință, se reține reaua credință a intimatei. Potrivit art. 994.civ. atunci când accipiens este de rea credință, el va fi obligat să restituie atât bunul primit, cât și fructele percepute. În speță, fructele sunt asimilate dobânzii legale, solicitate de apelantă. Potrivit textului legal menționat, intimata va fi obligată, deci, și la plata dobânzii legale, pentru perioada cuprinsă de la momentul achitării sumei ce face obiectul acțiunii și până la achitarea integrală.
În consecință, având în vedere considerentele reținute, precum și textele legale arătate, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi admis. Sentința pronunțată de judecătorul fondului va fi schimbată în sensul admiterii cererii reclamantei și obligării pârâtei la restituirea plății nedatorate, precum și la plata dobânzii legale.
Se va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - ROMANIA SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat din B, bd. R S nr. 17,. 20 I,. 6, sector 3 în contradictoriu cu intimata - LEASING SA, cu ultimul sediul cunoscut în B, Calea nr. 103-105,. IV, sector 1, citată prin afișare la ușa instanței, împotriva sentinței comerciale nr. 11171 din 24.102.008 pronunțată de judecătorul din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Schimbă sentința apelată în sensul că.
Admite acțiunea formulată de reclamanta - ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâta - LEASING SA.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 215.554,29 lei, cu dobândă legală de la 08.10.2007 până la achitarea debitului.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.06.2009
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
