Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 106/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 250
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Magdalea Iordache
GREFIER - -
*********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.11139/24.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata intervenientă SC SA și intimații pârâți SC INDUSTRIAL GRUP și .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, intimata intervenientă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 9, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanții reclamanți prin apărător solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate ca nelegală și având în vedere că nu s-a intrat în dezbateri pe fondul cauzei, solicită restituirea dosarului la Tribunalul București pentru soluționarea fondului. Astfel, instanța de fond a nesocotit dispoziția legală și practica curentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că este obligatorie doar încercarea soluționării amiabile conform dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă nu și conținutul invitației la conciliere. În ce privește invitația la conciliere prima instanță a apreciat că nu s-a probat transmiterea acesteia și a actelor doveditoare către pârâta SC Industrial Grup SRL. că nu s-ar fi transmis toate înscrisurile, nu s-ar fi indicat temeiul de drept al pretențiilor și nu există identitate între obiectul concilierii și cel al acțiunii. Or, așa cum a expus și în motivele de apel și prin probele administrate în cauză, apelantul a încercat în mai multe rânduri soluționarea amiabilă a litigiului existent între el și pârâți. În acest sens a trimis pârâtului, în calitate de administrator al societății intimate pârâte, o notificare prin care i-a solicitat să se prezinte la biroul din B în vederea clarificării situației contractului de vânzare-cumpărare acțiuni și a obligațiilor contractuale reciproce. Față de aceste aspecte,arată că a fost privat de dreptul de a se judeca pe fond și solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise la dosar. La interpelarea instanței dacă litigiul cade sub incidența dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă, arată că nu cade sub incidența acestor dispoziții întrucât cauza nu era evaluabilă în bani.
Intimata intervenientă prin apărător arată că prezentul litigiu cade sub incidența dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă întrucât litigiul este evaluabil în bani. Concilierea era obligatorie, fiind vorba despre un transfer de proprietate acțiuni care au valoare patrimonială. Cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond filele 30-35, rezultă că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă, întrucât notificările și adresele nu cuprind o invitație pentru conciliere, o dată și un loc de desfășurare a acesteia și nu concordă cu obiectul cererii de chemare în judecată. Invitația la conciliere depusă la fila 36 dosar de fond se referă la cesiune de acțiuni și nu se indică temeiul legal al pretențiilor, nu există identitate între obiectul convocării și cel al acțiunii. Față de aceste aspecte, trebuia făcută concilierea cu pârâtul, în calitate de persoană fizică și de administrator al societății, depunând la dosar note scrise. Solicită respingerea apelului.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința comercială nr. 11139 din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția prematurității acțiunii, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de SC SA și în consecință a respins acțiunea introdusă de reclamantul împotriva pârâților SC INDUSTRIAL GRUP SRL și, ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că la termenul din 23 mai 2008 apreciat cererea ca fiind evaluabilă în bani și supusă timbrării la valoare, motiv pentru care -a pus în vedere reclamantului să completeze taxa de timbru.
A apreciat că această cerere, astfel cum a fost completată și precizată, are ca obiect transmiterea către reclamanți a dreptului de proprietate asupra a 843.757 de acțiuni emise de SC SA, fiind prin urmare supusă dispozițiilor articolului 7201Cod procedură civilă.
Privitor la notificările și adresele aflate la filele 30 și 35 din dosar, prima instanță a apreciat că acestea nu îndeplinesc cerințele textului delege menționat, că nu cuprinde o invitație pentru conciliere, o dată și un loc de desfășurare a acesteia și nu concordă cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la invitația la conciliere aflată la fila 36 dosarului, a reținut că nu s-a probat transmiterea acesteia și a actelor doveditoare pe fax-ul SC INDUSTRIAL GRUP SRL; ci că se referă la o cesiune de acțiuni, că nu se indică temeiul legal al pretențiilor și nu există identitate între obiectul convocării și cel al acțiunii.
Prima instanță a reținut de asemenea că față de pârâtul nu s-a efectuat nici o procedură prealabilă de conciliere, notificările depuse la dosar neîndeplinind nici una dintre cerințele imperative ale articolului 7201Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a depus apel nemotivat reclamantul, cauza înregistrându-se sub același număr unic la 13 ianuarie 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
La 26 februarie 2009 au fost depuse motivele de apel, cu respectarea dispozițiilor articolului 287 alineat 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se o serie de decizii ale Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție din care reiese, susține apelantul, că prevederile privind efectuarea concilierii sunt obligatorii în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare, nu reprezintă condiții imperative ale legii. A mai susținut, în raport de aceleași decizii, că nerespectarea prevederilor articolului 7201alineatele 2-5 Cod procedură civilă atrage nulitatea concilierii numai dacă partea dovedește o vătămare. Sub acest aspect, apelantul reclamant a susținut că a probat prin înscrisurile depuse la dosar că a încercat în mai multe rânduri soluționarea amiabilă a acestui litigiu, indicând în concret notificările de la 4 februarie 2005 și de la 22 iunie 2006.
A doua critică vizează considerentele în care prima instanță a reținut că reclamantul nu a probat primirea invitației la conciliere de către pârâți, apelantul invocând contra acestor considerente scrisoarea pe care a primit-o la 10 iulie 2006 din partea administratorului, precum și recunoașterea primirii convocării la conciliere făcută de societatea pârâtă prin administrator în întâmpinarea formulată pentru termenul de judecată de la 15 februarie 2008.
A criticat considerentele în care prima instanță a reținut lipsa de identitate dintre obiectul convocărilor la conciliere și obiectul cauzei, invocând scrisoarea de răspuns a pârâților din 10 iulie 2006.
O altă critică vizează considerentele în care instanța a reținut că din invitația la conciliere lipsește temeiul legal al pretențiilor, apelantul reclamant invocând jurisprundența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială în care s-a reținut că nu mai obligația de a înceta concilierea prealabilă este reglementată de o normă imperativă. În plus, a susținut că temeiul legal nici nu era necesar în condițiile în care pârâții și-au precizat poziția în scrisoarea de răspuns.
aceluiași motiv de apel, apelantul reclamanta a arătat și că de altfel intimații pârâți nu invocă și nici nu probează vătămarea drepturilor lor ca urmare a neprecizării exprese în textul invitației la conciliere a temeiului de drept material la pretențiilor.
Privitor la intimatul pârât, a criticat hotărârea primei instanțe pentru că a nesocotit calitatea acestui pârât de administrator al societății pârâte, neputându-se disocia persoana fizică de cea a administratorului și neputându-se susține că persoana fizică nu a cunoscut aspectele pe care le-a cunoscut persoana juridică pe care prima o reprezintă.
A invocat și practica Curii Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea articolului 6 al Convenției, practică ce obligă instanțele naționale să garanteze accesul neîngrădit la justiție pentru cauzele ce au în mod rezonabil ca obiect realizarea unor drepturi legitime.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 287 alineat 2 Cod procedură civilă.
La 9 aprilie au depus întâmpinări intimații pârâți, iar intimata intervenientă a depus note scrise la 21 mai 2009.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant a învestit instanța de fond cu o cerere având ca obiect obligarea pârâților să-și îndeplinească obligația asumată în articolul 4 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni,din 6 ianuarie 2005, și să-i transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra unui număr de 843,757 acțiuni.
Deși în fața instanței de fond s-a pus problema caracterului evaluabil în bani al litigiului, iar reclamantul a înțeles să se conformeze dispozițiilor date de prima instanță în sensul de a plăti taxă de timbru la valoarea acțiunilor pentru care încearcă să obțină dreptul de proprietate, aceste împrejurări nu conferă litigiului de față caracter evaluabil în bani.
Cererea cade sub incidența dispozițiilor articolului 1073 Cod civil, teza I, fiind formulată de apelantul reclamant cu scopul declarat de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației de transfer al dreptului de proprietate.
Curtea apreciază că evaluabilă în bani ar fi fost doar cererea formulată în temeiul teze a II aaa rticolului precitat, deci cererea formulată pentru despăgubiri în caz de neîndeplinire întocmai a obligației contractate.
Numai că apelantul reclamant a înțeles să uzeze de o acțiune având ca obiect obligația de a face, acțiune care nu are caracter evaluabil în bani nici prin prisma prevederilor articolului 2 alineat 11din legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate prin OUG nr.212 din 2008.
Litigiul neavând caracter evaluabil în bani, nu cade sub incidența dispozițiilor articolului 7201Cod procedură civilă, Curtea reținând că instanța de fond a calificat în mod greșit natura cererii și a făcut o greșită aplicare a prevederii legale precitate.
Pe cale de consecință, în temeiul articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul și, având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul articolului 297 alineat 1 teza I Cod procedură civilă, va desființa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales în B, la Cabinet de Avocat din-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.11139/24.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata intervenientă SC SA, cu sediul în B,- sector 6, și ales la Cabinete de Avocat S & I din B, nr. 8, -.2,.3,. 50, sector 3 și intimații pârâți SC INDUSTRIAL GRUP, cu sediul în B,-,. 5,. C,. 4,. 30 sector 6 și ,domiciliat în B,- sector 6.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
19.06.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Magdalea Iordache
