Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 277/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 775/ din 17 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2008, când partea prezentă pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 775/C/17.03.2008, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis excepția de insuficientă timbrare și în consecință a anulat cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta prin lichidator Insolvency, ca insuficient timbrată.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea reclamantei este în mod evident evaluabilă în bani taxa de timbru datorată trebuind a fi plătită la valoare.
Împrejurarea că reclamanta este proprietar al utilajului, invocată în notele de ședință depuse la filele 35-36 din dosarul de fond este lipsită de relevanță sub aspectul caracterului evaluabil în bani al cererii iar obligația de achitare a taxei de timbru nu constituie o îngrădire a drepturilor reclamantei.
La dosar a fost depusă taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei iar reclamanta, deși i s-a pus în vedere mențiunea de a achita diferența de taxă de timbru de 1202,9182 lei, așa cum prevede Legea nr. 146/1997 modificată, nu și-a îndeplinit această obligație.
Art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin.3 al aceluiași text prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anulara acțiunii sau cererii.
Cum în speță nu și-a îndeplinit obligația de a timbra în mod corespunzător acțiunea formulată, devine aplicabilă sancțiunea prevăzută de lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o în baza art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta susține că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile Codului civil referitoare la contractul de vânzare-cumpărare. Dreptul de proprietate asupra bunului cumpărat de către reclamantă i-a fost transferat acesteia, însă vânzătoarea pârâtă nu și- îndeplinit obligația de predare.
Obligația de predare este o obligație principală și esențială a vânzătorului, potrivit art. 1313 cod civil și, în concret, constă în obligația acestuia de a pune la dispoziție utilajul, cu atât mai mult cu cât obligația recurentei a fost îndeplinită întocmai, respectiv bunul a fost plătit integral și la timp.
În aceste condiții, cererea reclamantei adresată instanței prin care solicită îndeplinirea unei obligații de a face, nu poate fi considerată o acțiune evaluabilă în bani, astfel cum greșit considerat instanța de fond.
Examinând sentința atacată, în limitele motivelor de recurs, în raport de dispozițiile legale în vigoare, instanța reține următoarele:
Legea nr. 146/1997 reglementează obligația celui care se adresează cu o cerere justiției de aot imbra. Legea face distincție între cererile de chemare în judecată evaluabile în bani și cele care nu sunt evaluabile în bani. Cele evaluabile în bani se timbrează proporțional și progresiv iar cele neevaluabile în bani se timbrează cu taxă fixă.
Distincția pe care recurenta o face între obligația de a da și obligația de a face nu are relevanță în speță.
Ceea ce are importanță din perspectiva Legii nr. 146/1997 este dacă obiectul cererii, care reprezintă pretenția cu privire la care reclamantul solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești, poate fi evaluată în bani.
În speță, obligația de predare a unui bun, indiferent dacă este calificată ca obligație de a da sau de a face, poate fi evaluată în bani, valoarea sa fiind dată de valoarea bunului care trebuie predat.
În raport de aceste considerente, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit obligația reclamantului de a timbra acțiunea la valoare, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 775/C/17.03.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - pt. - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței,
Grefier,
- -
Red:/01.07.2008
Dact:/04.07.2008
- 2 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Codruța Vodă
