Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 28/2008
Ședința public din 13 februarie 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
Judector: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 3381/C/04.09.2007, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâții, SC - SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint mandatarul apelantului dl. Saul cu procur judiciar autentificat la dosar, lips fiind intimații.
Apelul este timbrat cu tax judiciar de timbru în cuantum de 4,15 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei dup care Curtea, apreciaz c procedura de citare este legal îndeplinit în condițiile în care s-a dispus citarea pârâtului persoan fizic, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al pârâtei -, iar societatea a fost citat și în nume propriu, în condițiile dispozițiilor art. 5 din Legea 26/1990, de la sediul social și prin afișare la ușa instanței.
Curtea solicit reprezentantului apelantului s justifice în ce msur apreciaz c mandantul su justific un interes legitim pentru a iniția prezentul demers judiciar, având în vedere starea de fapt relevat în motivele acțiunii.
Mandatarul apelantului invedereaz instanței c potrivit art. 197 din Legea 31/1990 republicat, administratorii nu pot primi mandatul de administrator în alte societți concurente sau având același obiect de activitate, nici s fac același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, iar renunțarea la mandatul su de administrator unic a fost trecut în registrul comerțului doar la rubrica "mențiuni", neprocedându-se la radierea înscrierii privind calitatea de administrator a reclamantului, fiindu-i astfel afectat imaginea.
De asemenea, învedereaz c, în opinia sa, aceasta era singura modalitate de a face opozabil terților renunțarea mandantului su la calitatea de administrator.
Mai arat c apelantul a notificat Oficiul Registrului Comerțului C renunțarea sa la calitatea de administrator, dar acest aspect a fost menționat doar simplu, fr a se proceda la radierea înscrierii conform creia reclamantul are calitatea de administrator al societții, în acest sens fiind demarat aceast procedur judiciar prin care solicit s se ia act de renunțarea la mandatul de administrator.
Totodat, arat c nu exist o hotrâre a judectoriului delegat în acest sens, procedura urmat de ctre reclamant pentru a face opozabil terților renunțarea sa la calitatea de administrator fiind cea din prezentul dosar.
Curtea, dup deliberare, apreciaz c sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul art. 150 Cod procedur civil, declar închis faza probatorie și acord cuvântul pentru susținerea apelului.
Mandatarul apelantului solicit instanței admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței apelate și, pe cale de consecinț, admiterea cererii așa cum a fost formulat, fr cheltuieli de judecat.
În susținerea motivelor de apel învedereaz instanței c în opinia sa, sentința atacat este netemeinic și nelegal întrucât nu a luat în considerare conținutul art. 197 alineat 2 din Legea nr. 31/1990, fapt ce îi îngrdește reclamantului dreptul su legal și constituțional la exercitarea unei activitți profesionale, respectiv cea de administrator de societate.
De asemenea, mai arat c a solicitat instanței s oblige pârâții s țin Adunarea General și s-l schimbe din funcția de administrator pe reclamantul, nefiind formulat un petit conform cruia sentința care urma a se pronunța s țin loc de proces-verbal care s constate voința reclamantului.
Totodat arat c, deși s-a înregistrat mențiunea privind renunțarea la calitatea de administrator al societții, nu s-a fcut rectificarea în actul constitutiv unde, în continuare, figureaz ca și administrator.
Pentru toate aceste motive solicit admiterea apelului și desființarea sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii introductive, fr cheltuieli.
CURTEA:
Prin sentința comercial nr. 3381/C/04.09.2007, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, a fost respins acțiunea precizat formulat de ctre reclamantul împotriva pârâților și SC - SRL, cu sediul în C-
Pentru a dispune astfel, s-a reținut c prin acțiunea formulat de reclamantul s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și SC - SRL, obligarea asociatului unic al societții s convoace și s țin adunarea general a asociaților în condițiile Legii nr.31/1990 modificat, având ca ordine de zi retragerea reclamantului din calitatea de administrator în baza cererii sale de demisie din 05.01.2007, descrcarea de gestiune și eventual numirea unui alt administrator, iar în subsidiar, în situația în care pârâtul asociat unic refuz convocarea AGA și adoptarea hotrârii, instanța s-l oblige la plata unor daune cominatorii de 100 lei pe zi, cu cheltuieli de judecat.
În motivare s-a artat c prin actul adițional din 16.02.2006 la statutul SC - SRL reclamantul a fost numit administrator al societții, îns la scurt timp au aprut divergențe între asociatul unic și administrator cu privire la modul în care reclamantul a înțeles s-și exercite atribuțiile, motiv pentru care nu s-a încheiat un contract de munc, iar reclamantul a solicitat eliberarea sa din funcția de administrator.
S-a artat c au fost întocmite actele de retragere din societate a administratorului, îns asociatul unic nu a efectuat cuvenitele modificri la registrul comerțului, refuzând eliberarea din funcția de administrator, astfel c reclamantul a formulat o cerere de demisie la 05.01.2007, care a fost notificat societții și a convocat AGA pentru data de 22.03.2007 la sediul social, îns asociatul unic nu s-a prezentat.
Printr-o precizare de acțiune (19), reclamantul a solicitat obligarea asociatului unic la convocarea și ținerea AGA în termen de 10 zile de la comunicarea hotrârii pe care solicit ca instanța s o pronunțe.
Pârâtul, deși legal citat cu mențiunea "la interogator", nu s-a prezentat în instanț și nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele dosarului, instanța a constatat urmtoarele:
Reclamantul, prin actul adițional din 16.02.2006 la statutul SC - SRL, a fost numit administrator al societții (5,6), efectuându-se înscrierile cuvenite în registrul comerțului (7).
Asociat unic al SC - SRL este pârâtul.
La data de 05.01.2007 reclamantul a formulat o cerere de demisie din funcția de administrator (8), notificând societatea și asociatul unic (9,10) și convocând AGA pentru data de 22 martie 2007 la sediul social (11).
La data convocrii AGA pârâtul asociat unic nu a fost prezent și, în aceast situație, nu s-a dat nici descrcare de gestiune administratorului (12).
Conform art.72 din Legea nr.31/1990 republicat, obligațiile și rspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevzute în aceast lege, iar potrivit art.195 alin.1 raportat la alin.3, administratorii sunt obligați s convoace adunarea asociaților la sediul social cel puțin o dat pe an sau de câte ori este necesar.
Conform art.1552 pct.2 civ. mandatul se stinge prin renunțarea mandatarului la mandat, iar art.1556 civ. stipuleaz c mandatarul poate renunța la mandat, notificând mandantului renunțarea sa.
Acesta este și cazul în speț, reclamantul administrator renunțând la mandatul su și notificând aceast renunțare asociatului unic și societții, cu respectarea prev. art.195 alin.1 și 3 din Legea nr.31/1990.
De asemenea, în registrul comerțului a fost înscris la alte mențiuni și cea privind convocarea AGA privind cererea de demisie a administratorului (31 verso).
În consecinț, cererea precizat a reclamantului a fost respins ca neîntemeiat, raportat și la prev. art.1169 civ. instanța nefiind abilitat prin legea special nr.31/1990 republicat s se substituie voinței asociatului unic în ceea ce privește convocarea și ținerea AGA sau ordinea de zi a acestora într-un anumit termen în sensul precizrii de acțiune.
Prima instanț a mai statuat în sensul în care refuzul asociatului unic de a hotrî cu privire la descrcarea de gestiune a administratorului îi va putea fi ulterior opus de ctre reclamant în situația în care s-ar pune, eventual, problema rspunderii materiale a acestuia.
Împotriva acestei hotrâri a declarat apel, în termenul legal, reclamantul -, solicitând desființarea în întregime a sentinței apelate și, pe cale de consecinț, admiterea cererii așa cum a fost formulat, fr cheltuieli de judecat.
În susținerea motivelor de apel, s-a învederat instanței c sentința atacat este netemeinic și nelegal, întrucât nu a luat în considerare conținutul art. 197 alineat 2 din Legea nr. 31/1990, fapt ce îi îngrdește reclamantului dreptul su legal și constituțional la exercitarea unei activitți profesionale, respectiv cea de administrator de societate.
De asemenea, s-a mai artat c a solicitat primei instanțe s oblige asociatul unic al -, pârâtul s convoace și s țin adunarea general a asociaților societții, în condițiile Legii nr. 31/1990, pentru a lua act de renunțarea sa la mandatul de administrator al persoanei juridice, descrcarea sa de gestiune și, eventual, numirea unui alt administrator, cu obligarea la plata unor daune cominatorii, în caz de refuz.
Totodat s-a artat c, deși s-a înregistrat în registrul comerțului mențiunea privind renunțarea la calitatea de administrator al societții, nu s-a fcut rectificarea în actul constitutiv unde, în continuare, figureaz ca administrator.
Pârâții, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția procesual, iar la termenul de astzi, Curtea a solicitat reprezentantului reclamantului s justifice legitimitatea și actualitatea interesului su, pentru susținerea demersului judiciar.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din urmtoarele considerente.
Din istoricului pârâtei - C-N rezult c numitul are calitatea de asociat unic, deținând cele 20 de prți sociale, în urma contractului de cesiune încheiat la data de 16.02.2006, iar reclamantul a fost numit ca administrator prin actul adițional semnat la aceeași dat.
Din actele depuse la dosarul de fond rezult c reclamantul a renunțat la mandatul su de administrator la data de 5.02.2007, notificând în acest sens asociatul unic și solicitând descrcarea sa de gestiune.
Ulterior, reclamantul a convocat ședința adunrii generale a asociaților pentru data de 22 martie 2007, având pe ordinea de zi retragerea sa din funcția de administrator, numirea unui alt mandatar și descrcarea de gestiune.
Prin procesele-verbale nr. 1 și 2/2007, reclamantul a constatat c nu s-a prezentat nimeni, la cele dou convocri.
În aceste condiții, a fost introdus prezenta acțiune, solicitându-se obligarea asociatului unic la convocarea și ținerea ședinței, pentru a se lua act de renunțarea reclamantului la funcția de administrator și pentru a se dispune descrcarea sa de gestiune și numirea unui nou mandatar.
Prima instanț a respins cererea, cu motivarea c mandatarul poate renunța oricând la mandat, aceasta fiind o manifestare de voinț unilateral, necenzurabil, iar în condițiile în care în registrul comerțului a fost înscris mențiunea referitoare la convocarea ședinței pentru a se lua act de cererea de demisie a administratorului, instanța nu este abilitat s se substituie voinței asociatului unic, în sensul convocrii unei ședințe a adunrii generale sau asupra ordinii de zi.
Curtea apreciaz c soluția adoptat de prima instanț este cea corect, deși motivarea poate fi circumstanțiat, conform celor mai jos expuse, susținerile din apel neaducând nimic nou în economia cauzei.
Astfel, au fost invocate doar prev. art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, invocându-se faptul c hotrârea fondului este în msur s îi încalce dreptul su la libera alegere a unei activitți profesionale.
Aceste considerente nu pot fi reținute, întrucât, în mod corect, prima instanț a subliniat caracteristicile instituției juridice a renunțrii la mandat, din partea mandatarului, în conformitate cu disp. art. 1.552 pct. 2 și art. 1.556 Cod civil, aceasta fiind o manifestare de voinț unilateral, care nu poate fi cenzurat de ctre mandant.
Singura posibilitate a acestuia rmâne acea de a lua act de renunțarea la mandat, iar în ipoteza în care i se produc prejudicii ca urmare a acestui act juridic, poate s cear obligarea mandatarului la despgubiri.
Aceste considerente sunt valabile nu numai în ce privește relațiile dintre mandant și mandatar, ci și în privința terților, în msura în care aceștia sunt încunoștințați asupra renunțrii.
Curtea apreciaz c în speț aceast notificare a fost realizat prin menționarea în registrul de publicitate a solicitrii reclamantului de convocare a ședinței, pentru a se lua act de cererea de demisie a administratorului, conform încheierii judectorului delegat nr. 14.571/2007, pronunțat în dosarul nr. 30.398/2007 ( 20, 21, dosar fond).
În aceste condiții, terții sunt informați cu privire la renunțarea la mandat, ceea ce duce, automat, la concluzia conform creia reclamantul nu poate invoca, pentru susținerea legitimitții interesului su în susținerea cererii, prev. art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Faptul c nu a fost modificat actul constitutiv al societții în sensul indicat de ctre reclamant, nu reprezint un argument juridic pentru admiterea cererii, în condițiile în care, conform celor mai sus artate, atât mandantului, cât și terților le-a devenit opozabil renunțarea la mandat.
Din aceast perspectiv, se apreciaz c reclamantul nu a fost în msur s justifice legitimitatea interesului su pentru promovarea prezentului demers judiciar, folosul practic urmrit nefiind personal și direct, nscut, actual și ocrotit juridic.
Mai mult, acțiunea introductiv nu a fost fundamentat în drept, prin invocarea unei prevederi specifice din cuprinsul Legii nr. 31/1990 și, în acest context, sunt deplin fundamentate alegațiile primei instanțe, conform crora nu este abilitat prin legea special s se substituie voinței asociatului unic, în ceea ce privește convocarea și ținerea AGA sau ordinea de zi a acestora într-un anumit termen, în sensul precizrii de acțiune.
Aceasta întrucât actul normativ mai sus menționat prevede o singur situație în care acest lucru se poate realiza, în condițiile art. 1372alin. 3, îns situația de fapt descris în acțiunea introductiv nu se încadreaz în aceste prevederi legale.
Pentru toate aceste considerente și vzând prev. art. 296 teza I pr.civ. apelul declarat urmeaz a fi respins, cu consecința menținerii soluției pronunțate de ctre prima instanț.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 3.382/C din 4 septembrie 2007, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitiv și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./13.03.2008.
Jud.fond: Seman.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
