Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 28/
Ședința publică din 23 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 384, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 2474 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru reclamantul apelant, -, cu procură judiciară la dosar (18), lipsă fiind pârâta-intimată.C" & "-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că apelul este declarat în termen, motivat în temeiul disp. art. 284 și 287 Cod procedură civilă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.215,00 lei, respectiv 2.429,00 lei, prin chitanțele aflate la filele 9 și 10 din dosar și timbru judiciar în valoare de 1,00 leu.
La data de 20 martie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta intimată " & "- B (11-13).
Întrebată fiind, reprezentanta mandatara reclamantului apelant învederează că nu are studii juridice și a luat cunoștință de conținutul întâmpinării aflată la dosar, după care declară că nu are cereri în probațiune de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și față de actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2474/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr-, a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de obligare a pârâtei & la furnizarea serviciului digital TV.
A dispus respingerea cererii formulate de reclamant privind obligarea pârâtei & la plata de daune morale.
Inițial a fost sesizată Judecătoria Tg. M care, prin sentința civilă nr. 4047/17.09.2007 a admis acțiunea reclamantului, însă, ca urmare a recursului formulat de pârâtă, prin decizia nr. 48/R/23.09.2008 a fost admis recursul, a casat hotărârea atacată fiind trimisă spre rejudecare instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Comercial Mureș.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța a reținut următoarele:
La data de 06.02.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la furnizarea serviciului TV conform contractului, precum și la obligarea acesteia la plata daune morale în valoare de 5.000 lei pentru fiecare lună în care reclamantul nu a beneficiat de serviciul contractat, motivând că din data de 27.07.2006 pârâta a întrerupt fără motiv furnizarea serviciului fără să primească vreun răspuns și, deși s-a adresat în mai multe rânduri pârâtei, aceasta nu i-a răspuns.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, se arată în continuare în hotărârea atacată, arătând că reclamantul nu a fost niciodată deconectat, iar faptul că reclamantul nu a recepționat serviciile furnizate s-ar datora altor cauze, cum ar fi deplasarea antenei, deconectarea decodorului de la sursa de curent electric etc.
Pe fondul cauzei, prima instanță reține că între părți a intervenit contractul nr. - conform căruia pârâta se obliga să-i furnizeze reclamantului programe audiovizuale și alte servicii similare conform ofertei în vigoare a operatorului și potrivit opțiunii abonatului.
Întrucât la termenul din 05.12.2008 reclamantul a renunțat la petitul principal, legat de obligarea pârâtei la furnizarea serviciilor conform contractului, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat act de renunțare.
În ce privește petitul 2 al acțiunii, și anume daunele morale solicitate, prima instanță argumentează că acestea sunt, în fapt, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial, a cărui reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale. Or, raționează instanța de fond, în cauză avem de-a face cu o pretinsă nerespectarea a clauzelor contractuale. Cum reclamantul nu a produs vreo dovadă din care să rezulte că nefurnizarea serviciilor contractuale i-ar fi produs vreun prejudiciu moral care să-l îndreptățească la acordarea de daune morale, prejudiciul nefiind cert, a respins petitul 2 al acțiunii.
Față de această hotărâre a declarat apel reclamantul, în termen, solicitând ca prin admiterea apelului instanța să dispună admiterea acțiunii în ce privește petitul 2 al acțiunii. În motivele apelului se arată că potrivit punctului 8 din contractul încheiat între părți, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a contractului părțile au dreptul la despăgubiri, iar litigiile vor fi soluționate de instanțele judecătorești doar dacă înțelegerea amiabilă nu a dus la rezultate. Or, pretinde reclamantul apelant, s-a adresat în mai multe rânduri intimatei, lucru recunoscut chiar de aceasta în întâmpinarea depusă la instanța de fond. În continuare, apelantul arată că la data de 27.07.2006 i-a fost sistat serviciul TV, fapt pentru care a și fost sesizată telefonic în aceeași zi intimata; la data de 31.07.2006 a fost sesizat Oficiul județean de Protecție a Consumatorului M; la datele de 22.08.2006și 06.11.2006 prin recomandate poștale a fost sesizată intimata la sediul principal din B; Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului Bac onfirmat că reclamația este întemeiată și că se impune ca măsură, pentru intimată, reactivarea serviciului TV. Apelantul susține că de la întreruperea furnizării până la reluarea acestuia, 13.04.2007, în mod nejustificat a fost privat de a se folosi de serviciile contractuale; arată că mama sa este văduvă, iar vizionarea programelor de televiziune era importantă pentru aceasta; a achitat la sfârșitul fiecărei luni abonamentul lunar. De asemenea, mai arată că a reziliat contractul cu intimata la data de 14.11.2007.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat. În motive aceasta arată că apelantul nu a furnizat dovezi din care să rezulte că societatea i-ar fi întrerupt serviciile furnizate, în condițiile în care potrivit contractului (pct. 6.1.) pentru modul de recepționare a serviciilor este responsabil abonatul. Faptul că apelantul nu a putut recepționa programele furnizate poate avea la bază mai mulți factori, cum ar fi deplasarea antenei din poziția în care a fost fixată de instalatorul autorizat; decodorul a fost deconectat de la sursa de curent electric timp de mai mult de 5 zile consecutiv, ceea ce a dus la pierderea streamingului de activare; smartcardul nu a fost introdus sau a fost greșit introdus, pentru toate acestea trebuind să fie sesizat serviciul dispecerat, fie instalatorul autorizat care a efectuat instalarea și punerea în funcțiune a aparaturii, obligație contractuală pe care apelantul nu a realizat- Totodată, arată că nu pot fi solicitate daune morale atâta timp cât serviciile erau destinate unei terțe persoane, respectiv mamei apelantului.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de apel invocate, a apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare, cât și în temeiul principiului devolutiv, instanța de apel reține următoarele:
Instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, a pornit de la premisa că prejudiciile nepatrimoniale nu pot funcționa în cazul răspunderii contractuale.
Așadar, revine instanței de apel, în raport cu calea ordinară de atac exercitată, să stabilească dacă pot fi solicitate pe temeiul răspunderii contractuale prejudicii nepatrimoniale (daune morale cum le-a denumit apelantul - reclamant) și, în caz afirmativ, dacă în mod concret există o culpă contractuală, întemeiată desigur pe răspunderea contractuală, și, în acest caz, cât ar fi cuantumul, echivalentul reparației morale ce s-ar cuveni apelantului - reclamant.
Așa cum se arată și în literatura de specialitate (a se vedea, Drept civil. Contractul și răspunderea contractuală, Ed., C N, 1994, p. 261), Codul civil român nu se referă direct la prejudiciile nepatrimoniale, ci se referă generic la termenul de prejudiciu (dezădunare -art. 1073 Cod civil:Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare).
Aceasta înseamnă că acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul legii nu poate distinge, adică, în cazul de față, termenul generic de dezdăunare se referă atât la prejudiciile patrimoniale, cât și la prejudiciile nepatrimoniale. Jurisprudența, în timp, a degajat ideea răspunderii contractuale având ca și consecință crearea prejudiciilor nepatrimoniale, însă doar în cazul în care se constată că obligația contractuală a fost executată în mod defectuos (spre deosebire de prejudiciile patrimoniale care pot fi consecința neexecutării, executării defectuoase ori cu întârziere a obligațiilor contractuale).
Ca atare, contrar celor afirmate de instanța de fond, instanța de apel pornește de la premisa, consacrată de altfel în timp de jurisprudență, dar și în literatura de specialitate, că există posibilitatea reparării prejudiciilor nepatrimoniale (deci, acestea pot fi constatate în domeniul răspunderii contractuale, nu doar în cel al răspunderii delictuale), însă cu diferența specifică că aceste prejudicii se datorează doar în măsura în care se constată că obligațiile contractuale au fost executate defectuos.
Așadar, instanța urmează să verifice dacă, în concret, intimata - pârâta și-a executat defectuos obligațiile contractuale.
În acest sens, instanța de apel reține că potrivit contractului cu nr. -/03.10.2005, pct. 4.6 din contract, abonatul era obligat ca în cel mai scurt timp posibil să anunțe, în cazul în care echipamentele aferente necesitau reparații, operatorul (intimata), care urma să asigure reparația în cel mai scurt timp. De asemenea, punctul 3.5 din contract prevedea că atunci când defecțiunile se datorau unor vicii de fabricație sub condiția utilizării normale și corecte costurile urmau a fi achitate de operator (intimată), iar dacă defecțiunile se datorau unei utilizări necorespunzătoare atunci costurile erau suportate de către abonat (în cazul de față apelantul reclamant).
În orice caz, abonatul era obligat, potrivit punctului 4.4. să țină cont de faptul că operatorul (intimata) era singurul îndreptățit să execute lucrări de întreținere și reparații ale echipamentului, abonatul (reclamantul apelant) avea atât dreptul cât și obligația de a anunța dispeceratul operatorului în cazul apariției unor defecțiuni.
Pe parcursul procesului apelantul a făcut dovada cu prisosință că imediat după apariția disfuncționalităților a anunțat intimata în cel mai scurt timp posibil despre defecțiuni, intimata fiind anunțată și în scris prin scrisori recomandate cu confirmare de primire de către intimată la datele de 25.08.2006 și 06.11.2006. Mai mult, angajatul intimatei confirmă prin declarație scrisă și ștampilată de intimată că la datele de 25.08.2006 și 09.11.2006 a primit anunțurile scrise ale apelantului privind posibilele defecțiuni ale sistemului ( 56 - 59 dos- al Judecătoriei Tg. - M). Ținând cont că serviciile au fost întrerupte la data de 27.07.2006, se poate reține că în termen util apelantul reclamant a anunțat intimata despre defecțiunile apărute.
De altfel, apelantul reclamant a anunțat și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor M, care, prin adresa nr. 1090/16.04.2007, comunică că reclamația acestuia legată de nerespectarea obligațiilor contractuale de furnizare a serviciilor de programe audiovizuale a fost găsită întemeiată, că s-a dispus măsura ca operatorul (intimata) să reactiveze serviciul TV și, de asemenea, că operatorul a fost sancționat contravențional pentru această faptă ( 54, dos- al Judecătoriei Tg. M).
În plus, reclamantul apelant a dovedit și cu fotografiile depuse la dosar( 39 - 42, dos. Judecătoria Tg. M), mijloace de probă care se coroborează cu celelalte mijloace de probă amintite mai sus, că în perioada 27.07.2006 - 13.04.2007 (la această ultimă dată, ca urmare a intervenției M, intimata a reluat furnizarea serviciilor) i-a fost întreruptă furnizarea serviciilor, obiect al contractului -/03.10.2005.
Intimata a pretins, pe întreg parcursul procesului, pe baza unor presupoziții, că întreruperea furnizării serviciilor s-ar fi putut datora mai multor factori, printre care a enumerat fie faptul că antena s-a deplasat de la sursa de curent electric timp de mai mult de 5 zile consecutiv, ceea ce a dus la pierderea streaming-ului de activare; decodorul a fost deconectat de la sursa de curent electric timp de mai mult de 5 zile consecutiv, ceea ce a dus la pierderea streaming-ului de activare; smartcardul nu a fost introdus sau a fost introdus în mod greșit.
Pretinsele motive ce ar fi condus la întreruperea furnizării serviciilor, prezentate instanțelor ca apărări prin care se încearcă deplasarea culpei contractuale înspre apelantul reclamant, nu pot fi primite din cel puțin două rațiuni.
Prima ar fi legată de clauzele contractuale prezentate mai sus. Astfel, din interpretarea sistematică și logică a clauzelor contractului nr. -/03.10.2005, respectiv punctele 3.5, 4.4 și 4.6, atunci când abonatul, respectiv apelantul reclamant, sesiza o defecțiune, trebuia ca în cel mai scurt timp posibil să anunțe intimata, lucru pe care l-a și făcut, după cum apelantul a dovedit. Singurul îndreptățit, conform pct-ului 4.4 din contract, să execute lucrări de întreținere și reparații ale echipamentului. Așadar, concluzia logică e clară: presupunerile intimatei, fără o verificare pe teren a echipamen nu pot fi luate în considerare, din moment ce intimata era obligată la verificarea echipamentului, fiind anunțată în timp util de apelant.
În al doilea rând, sunt simple presupuneri ale intimatei, care, după cum chiar ea recunoaște, enumeră doar parte din factori ce ar fi putut fi la originea întreruperii furnizării serviciilor prevăzute a fi livrate în contract. Or, este logic ca printre factorii de care pomenește intimata să se poată număra și factori ce nu țin de presupus culpă a apelantului, cum ar fi factori obiectivi sau factori care să fie în culpa tocmai a furnizorului, respectiv a intimatei. Prin verificarea echipamentului la fața locului, lucru pe care intimata nu l-a făcut, deși era obligată contractual, aceasta putea determina exact care sunt factorii care au dus la întreruperea furnizării serviciilor, astfel că ar fi eliminat presupozițiile pe care intimata le face asupra unor presupuse cauze ce ar fi dus la această întrerupere.
Cu alte cuvinte, se desprinde cu claritate culpa contractuală a intimatei în ce privește nerespectarea obligației sale de a efectua lucrările de reparații (punctul 3.5 din contract), deși a fost anunțată din timp de către apelant.
Deși apelantul a renunțat la primul capăt de cerere al acțiunii introductive, stabilirea culpei contractuale evidente a intimatei are relevanță în soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, respectiv solicitarea legată de daunele morale.
S-a arătat mai sus că în cazul în care se constată că obligațiile contractuale au fost executate defectuos, despăgubirile morale sunt posibile. În cazul de speță, instanța de apel reține că intimata și-a executat, în modul descris anterior, obligațiile contractuale în mod defectuos.
Așadar, instanța va avea în vedere, în primul rând, că în mod repetat apelantul s-a adresat atât intimatei, cât și instituției abilitate în domeniul protecției consumatorului, însă a primit răspuns târziu, de la data sesizărilor, doar la 7 - 8 luni de la sesizare și doar după ce Oficiul Național pentru Protecția Consumatorilor a dispus verificarea celor sesizate de apelant. Din această perspectivă, evident că apelantul a trăit un sentiment de frustrare în raport cu lipsa de reacție a intimatei, care nu și-a respectat propriile obligații contractuale.
Acest fapt trebuie corelat direct cu faptul că timp de 7 luni apelantul și familia acestuia au fost privați de serviciile pe care intimata era obligată să le furnizeze. Or, în condițiile în care imobilul este relativ izolat de localitate, urmărirea programelor de televiziune constituia o sursă importantă de informație. Din acest punct de vedere, evident că pentru apelant și familia acestuia, frustrarea a fost amplificată. Nu poate fi primită susținerea cum că perioade lungi de timp doar mama apelantului a fost acasă, iar aceasta nu era titulara contractului, întrucât, deși titularul contractului era apelantul, încheierea contractului de către apelant nu a fost făcută, în mod evident, doar în beneficiul acestuia, ci al întregii familii cu care acesta locuia.
Deși e dificil de cuantificat suferințele de natură psihică, exprimate concret în sentimentele de frustrare pe care le-a trăit apelantul și familia sa, instanța consideră ca fiind justă o despăgubire la un cuantum de 1.000 lei pe fiecare lună cât au fost lipsiți de furnizarea serviciilor de către intimată, obligație pe care o va impune în sarcina acesteia din urmă.
Pe cale de consecință, sintetizând cele de mai sus, instanța va admite apelul formulat de reclamantul, formulat împotriva sentinței nr. 2474/19.12.2008 a Tribunalului Mureș, va desființa în parte hotărârea atacată și, ca atare, va admite în parte acțiunea introductivă de instanță, în ce privește petitul 2 al acțiunii, în sensul în care va obliga intimata la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de daune morale datorate de pârâtă pe durata sistării serviciului TV furnizat de pârâta intimată apelantului.
Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Reclamantul apelant a solicitat cheltuieli de judecată, ocazionate de purtarea prezentului proces, constând în taxele de timbru achitate în primă instanță și apel. Instanța, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, în sensul în care pârâta intimată este în culpă procesuală în raport cu declanșarea prezentului proces, o va obliga pe aceasta din urmă la plata sumei de 2.438,30 lei către reclamantul apelant cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantului, domiciliat în comuna, nr. 384, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 2474/19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Desființează în parte hotărârea atacată și, ca atare, admite în parte petitul 2 al acțiunii introductive de instanță formulată de reclamantul și obligă pârâta " & ", cu sediul în B, str. -. -, Clădirea 3. faza 1, nr. 73-75,. 2, sector 5, la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune datorate de pârâtă pe durata sistării serviciului TV furnizat de pârâtă reclamantului.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Obligă pârâta - intimată la plata sumei totale către reclamantul -apelant, de 2.483,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de reclamant în primă instanță și de 1.216,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de reclamantul-apelant.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./18.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
