Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 455/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 293
Ședința publică de la 17 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, având ca obiect apelurile formulate de reclamanta pârâtă SC MONTAJ ȘI SRL B și de pârâta reclamantă SC GRUP SRL B împotriva Sentinței comerciale nr.15533/21.12.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
Dezbaterile în apeluri au avut loc în cadrul ședinței din 03.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea consecutiv în data de 10.06.2008 și ulterior pentru data de astăzi, 17.06.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.15533 din 21.12.2007 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta pârâtă SC MONTAJ ȘI SRL,în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC GRUP SRL și a fost obligată pârâta să predea reclamantei toate procesele-verbale, certificatele de calitate, agrementele tehnice pentru materiale, detalii de furnizor, fișe tehnice de întreținere și utilizare, avizele de expediție conformate de beneficiar, precum și documentele ce atestă calitatea structurii metalice, grinzi confecționate și montate de reclamantă la obiectivul -A; a fost admisă cererea reconvențională formulată de SC GRUP SRL în parte și a fost obligată reclamanta să plătească suma de 371.218,89 RON (echivalentul sumei de 106.062,54 Euro) reprezentând parte din plata parțială nr.2; a fost respins restul pretențiilor formulate de pârâtă ca nefondate. A fost admisă cererea reconvențională formulată de reclamantă, în parte și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 90.000 Euro cu titlu de penalități de întârziere în echivalent lei la data efectuării plății; s-au compensat cheltuielile de
judecată ale părților.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit în cauză rezultă că, deși părțile s-au înțeles inițial ca la realizarea construcției metalice să fie folosite profile sudate, ulterior proiectantul lucrării a modificat soluția de fabricație din tablă sudată în profile laminate pentru unele elemente. Totodată cantitatea de profile sudate și de profile laminate ce a fost utilizată de pârâtă pentru construirea obiectivului a fost de 461,177 tone, din care 299, 933 tone tablă profile sudate și 161,224 tone profile laminate.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că valoarea lucrării executate de pârâtă este de -,36 Euro.
Susținerea reclamantei formulată în obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă potrivit căreia în contract "nu se prevede că decontarea ar avea loc pe baza cantității efectiv montate (461,17 tone) ci pe baza cantității prevăzute în proiectul (394,42 tone), diferența datorându-se faptului că profilele laminate sunt mai grele decât cele sudate modificarea tipului de profile nedatorându-se reclamantei" este neîntemeiată.
În contractul de execuție nr.10/16.05.2006 părțile au stabilit estimativ cantitățile de lucrări ce urmau a fi efectuate de pârâtă (de unde se desprinde concluzia că au acceptat posibilitatea ca această cantitate să fie mai mică sau mai mare), în schimb prețul a fost unul ferm, respectiv suma de 1234 Euro/kg.
În condițiile în care cantitatea efectiv realizată de pârâtă a fost de 461,177 tone iar reclamanta a acceptat folosirea de profile laminate în locul celor sudate, prețul pe kilogram stabilit în contract nefiind modificat, reclamanta datorează pârâtei contravaloarea lucrărilor efectiv executate la prețul de 1234 Euro/kg.
Susținerea reclamantei, formulată în obiecțiunile la raportul de expertiză conform căreia din această sumă se impune a fi scăzute cheltuielile pe care pârâta și le-a asumat să le suporte prin discuția datată 22.06.2006 nu poate fi reținută, având în vedere că înscrisul aflat la fila 128 din dosar (în care se menționează într-adevăr suportarea acestor cheltuieli de către pârâtă), nu a fost însușit și de către pârâtă. De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei conform căreia se impune a fi scăzută din valoarea contractului și valoarea cantității de pe care reclamanta a achiziționat-o, având în vedere că în răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă de către reclamantă expertul menționează că în stabilirea valorii cantităților de lucrări realizate s-a luat în calcul doar valoarea manoperei nu și a materialului.
Având în vedere că pârâta a achitat reclamantei suma de 325.882 Euro, împrejurare ce reiese din raportul de expertiză contabilă și recunoscută și de pârâtă, tribunalul a reținut că reclamanta datorează pârâtei suma de 156-490,36 Euro.
Pârâta a solicitat în final obligarea reclamantei la plata sumei de
106.062,54 Euro (reprezentând 371.218,89 RON) cu titlu de rest de plată din a doua plată parțială.
Așa fiind, în temeiul art.969 și 1073 Cod civil, precum și în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, tribunalul a admis cererea principală, pârâta fiind obligată să predea reclamantei "documentele tehnice aferente lucrărilor executate", cât și primul capăt din cererea reconvențională formulată de pârâtă, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 371.218,89 RON (echivalentul sumei de 106.062,54 Euro) reprezentând parte din plata parțială nr.2.
În ceea ce privește capătul doi din cererea reconvențională formulată de pârâtă, respectiv obligarea reclamantei, în temeiul art.111 alin.3 Cod procedură civilă la plata sumei de 87.189,72 RON (echivalentul sumei de 24911,35 Euro) reprezentând ultima plată în cuantum de 5% din valoarea contractului, tribunalul a apreciat că este nefondată și a respins-o ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel cum arată și pârâta în cererea reconvențională, obligația reclamantei de a plăti pârâtei plata sumei reprezentând 5% din valoarea contractului (plata finală) nu este scadentă, art.4.1 din contract prevăzând că această suma se plătește de reclamantă la recepția finală a lucrării de către beneficiarul final -Il.T, recepție ce nu a avut loc.
Deși pârâta invocă în susținerea acestei cereri dispozițiile art.110 alin.3 Cod procedură civilă care prevăd că "președintele poate încuviința înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligații, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului" și, deși pârâta a susținut că există mari riscuri de neplată de către reclamantă a acestei sume la data scadenței, pârâta a nu a dovedit nicio împrejurare care ar justifica obligarea reclamantei la executarea unei obligații care nu este exigibilă.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de reclamanta și având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 513.000 Euro cu titlu de penalități de întârziere pentru executarea cu întârziere a lucrărilor ce au format obiectul contractului de execuție, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.6.2 din contract întârzierile în execuția lucrărilor, din culpa executantului, se penalizează cu 3000 Euro /zi întârziere.
În contract părțile au stabilit termen de execuție pentru fiecare obiectiv în parte: hala producție, hala depozitare, clădire birouri, clădire tehnică.
Pentru "hala producție" termenul de finalizare a fost data de 09.07.2006, însă pârâta a realizat acest obiectiv la data de 14.08.2006, cu o întârziere de 36 de zile.
Din raportul de expertiză în specialitatea construcții rezultă că, din totalul zilelor de întârziere, 17 zile de întârziere s-au datorat faptului că proiectantul lucrării nu a predat la timp documentația și în mod constant
refăcea planurile predate anterior. De asemenea, un număr de 3 zile întârziere s-au datorat faptului că proiectantul nu a specificat în documentația predată ce tipuri de șuruburi se vor folosi la montare, motiv pentru care pârâta a folosit un alt tip de șuruburi care, ulterior, au fost înlocuite cu șuruburile indicate de proiectant.
Prin urmare, tribunalul a reținut că pentru realizarea "halei de producție" pârâta a depășit cu 36 de zile termenul stabilit în contract, însă doar 16 zile de întârziere sunt imputabile pârâtei, restul zilelor de întârziere datorându-se unei împrejurări exoneratoare de răspundere, conform art.1082 Cod civil, respectiv neîntocmirii proiectului in timp util de către proiectant.
Deși pârâta a susținut că o împrejurare exoneratoare de răspundere o constituie și împrejurarea că volumul total de lucrări a fost mai mare decât cel stabilit in contract (în raportul de expertiză construcții menționându-se că din totalul de 36 de zile întârziere pentru obiectivul "hala producție" un număr de 10 zile se datorează executării unei cantități mai mari decât cea prevăzută în contract), tribunalul a apreciat neîntemeiată această susținere, în condițiile în care ulterior încheierii contractului părțile au modificat cantitățile de lucrări executate, nu însă și termenul de finalizare a lucrărilor.
Prin urmare, tribunalul a reținut că obiectivul "hala de producție" a fost realizat de pârâta cu o întârziere nejustificată de 16 zile.
Pentru obiectivul " depozitări", termenul de finalizare stabilit în contract a fost 02.07.2006, pârâta realizând acest obiectiv la data de 10.08.2006, cu o întârziere de 39 de zile, din care 14 zile sunt imputabile pârâtei, restul de 25 de zile datorându-se neîndeplinirii de către proiectant a propriilor obligații la termen.
În ceea ce privește obiectivele "clădire birouri" și "clădire tehnică", tribunalul a reținut din raportul de expertiză că pârâta a recuperat întârzierile înregistrate.
În consecință, tribunalul a constatat că zilele de întârziere în executarea lucrărilor imputabile pârâtei sunt în număr de 30, astfel că în temeiul clauzei penale stipulate în contract (3000 Euro/zi de întârziere) pârâta datorează reclamantei suma de 90000 Euro cu titlu de penalități de întârziere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.969, 1073 Cod civil, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 90000 Euro cu titlu de penalități de întârziere, în echivalent în lei la data efectuării plății.
Cererea reclamantei privind efectuarea compensației între debitele reciproce ale părților, nu a putut fi analizată întrucât a fost formulată de reclamantă doar prin concluziile scrise depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
GRUP SRL critică sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța a obligat pârâta la plata sumei de 90.000 Euro cu titlu de penalități de întârziere față de faptul că aceasta a respectat
termenele contractuale și nu se poate reține culpa executantului nici în ceea ce privește întârzierile determinate de proiectare și nici în ceea ce privește majorarea cantităților.
De asemenea, se critică sentința cu privire la respingerea capătului de cerere prin care se solicită obligarea reclamantei la plata înainte de scadență a tranșei parțiale 3 în cuantum de 5%. Aceasta deoarece costurile financiare cât și de timp pe care apelanta pârâta reclamantă ar fi nevoită să le facă constituie o pagubă importantă ce ar fi suferită și care ar justifica pe deplin admiterea cererii formulate.
SC MONTAJ ȘI SRL critică sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a obligat-o pe reclamanta pârâta la plata sumei de 106.062,54 Euro întrucât în opinia acesteia a achitat în fapt mai mult decât datora.
De asemenea în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta numai la plata sumei de 90.000 Euro penalități de întârziere câtă vreme acestea în realitate au un cuantum de 513.000 Euro, întrucât sunt 171 de zile de întârziere în executarea contractului.
Se solicită să se dispună compensația legală a creanțelor în condițiile art.294 Cod procedură civilă.
În apel, părțile nu au solicitat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarulu, Curtea reține următoarele:
Între părți s-a încheiat la 16 mai 2006 contractul de execuție prin care pârâta executant se obliga să execute producție livrare și montaj structură metalică, având termen final de execuție 16.07.2006.
Deși inițial înțelegerea a fost ca la realizarea construcției metalice să fie folosite profile sudate, ulterior proiectantul lucrării a modificat soluția de fabricație din tablă sudată în profile laminate pentru unele elemente.
Așa fiind, Curtea apreciază că întârzierea despre care se face vorbire în executarea contractului nu este nici un fel imputabilă executantului, întrucât au existat întârzieri determinate de nelivrarea la timp a proiectului și de schimbarea tipului de șuruburi iar pe de altă parte s-au majorat cantitățile din termenul inițial.
Ca atare, nu se poate reține culpa executantului în executarea contractului.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în mod greșit a fost obligată pârâta reclamantă la plata sumei de 90.000 Euro penalități de întârziere.
Calculul zilelor de întârziere prezentat de apelanta SC MONTAJ ȘI SRL, din care rezultă un total de 171 de zile, nu poate fi reținut față de motivele anterior expuse.
În ceea ce privește această cerere de obligare a pârâtei la plata
penalităților de întârziere intitulată cerere reconvențională de către reclamantă, Curtea apreciază în raport de dispozițiile art.119 alin.1 Cod
procedură civilă că numai pârâtul este cel care poate să facă cerere reconvențională.
Teoretic, reclamanta are calitate de pârât în cererea reconvențională formulată de pârât, însă Codul d procedură civilă nu menționează că la rândul său reclamanta ar putea să formuleze o cerere reconvențională.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să dea această posibilitate reclamantului, Curtea apreciază că s-ar fi făcut precizări în lege, așa cum se face în cazul cererii de chemare în garanție, când se specifică în art.60 alin.2 "în aceleași condiții cel chemat în garanție poate la rândul său să cheme în garanție o altă persoană".
Curtea apreciază că tribunalul trebuia să califice această cerere formulată de reclamantă, chiar dacă a fost intitulată cerere reconvențională.
În ceea ce privește cererea formulată în temeiul art.110 alin.3 Cod procedură civilă tribunalul a apreciat în mod corect că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu și, întrucât în apel nu s-au administrat alte probe, această critică urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește apelul formulat de SC MONTAJ ȘI SRL, Curtea reține că în mod corect aceasta a fost obligată la plata sumei de 106.062,54 Euro, întrucât raportul de expertiză contabilă face dovada că reclamanta datorează această sumă.
În ceea ce privește cererea privind compensarea creanțelor aceasta nu poate fi primită întrucât nu sunt întrunite cerințele art.294 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de SC GRUP SRL și să schimbe în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea reconvențională formulată de reclamantă prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 Euro cu titlu de penalități de întârziere; va fi respins apelul formulat de SC MONTAJ ȘI SRL ca nefondat și se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă SC GRUP SRL, cu sediul în Jilava,--50, Județ I și cu sediul ales la avocat B,--9, Clădirea 19,.A,.3, sector 2, împotriva Sentinței comerciale nr.15533/21.12.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reconvențională formulată de reclamantă prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 Euro cu titlu de penalități de întârziere.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul formulat apelanta reclamantă pârâtă SC MONTAJ ȘI SRL, cu sediul în B,-, Sector 6 și sediul ales la.Av. #. B,-, --14,.4,.80, sector 3, împotriva Sentinței comerciale nr.15533/21.12.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
Obligă apelanta SC MONTAJ ȘI SRL la plata sumei de 2.997 lei cheltuieli de judecată către apelanta SC GRUP SRL.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex./18.06.2008
Com: 4 ex./24.06.2008
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase
