Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 296

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu

GREFIER - -

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă - SRL C, împotriva sentinței nr. 4240 din data de 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA C, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns apelanta reclamantă - SRL C prin avocat și intimata pârâtă - SA C prin consilier juridic.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat pentru apelanta reclamantă - SRL C depune note scrise cu privire la răspunsul expertului la obiecțiunile făcute la raportul de expertiză, pe care înțelege să le susțină și oral.

Apreciază că este necesar în primul rând, refacerea calculului valoric. Astfel, în condițiile în care pe baza HG 500/1994, valoarea terenului a fost supusă coeficientului de majorare de 8,873 lei, nu mai este posibilă oad oua majorare pentru perioada anterioară lunii mai 2006, fără voința legiuitorului. O altă critică vizează, canalul termic a cărui lățime este de 4,1m (1,1m+1,5m+1,5m) x 5m liniari, expertul făcând o confuzie a doi indicatori lățime și lungime. Față de valoarea de circulație a terenului prin metoda comparației directe, expertiza în mod superficial a ajuns la concluzia că terenul în litigiu are o valoare de 247euro/mp, luând în calcul o medie a ofertelor pe piața liberă pentru zonele II și III și nu o comparație cu valoarea unor terenuri similare sau în imediata vecinătate a terenului în litigiu. Față de toate aceste argumente, concluzionează că expertiza este evazivă și lapidară.

Consilier juridic pentru intimata pârâtă - SA C, solicită respingerea obiecțiunilor formulate de reprezentantul apelantei. Învederează că expertul a răspuns obiectiv și justificat, luând în calcul un preț echilibrat și făcând o medie a zonelor.

Curtea, respinge obiecțiunile formulate de reprezentantul apelantei apreciind că expertul a răspuns argumentat la toate obiectivele stabilite și, constatând că nu mai sunt alte cereri acordă cuvântul părților asupra apelului.

Consilier juridic pentru apelanta reclamantă - SRL C solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Tribunalului Dolj pentru examinarea fondului litigiului. Învederează că acțiunea a fost greșit respinsă, instanța nepronunțându-se pe fondul cauzei. În subsidiar, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, respectiv obligarea pârâtei la vânzarea terenului la prețul de 91.897 lei sau 93.677 lei. Față de metoda comparației directe, solicită să se aibă în vedere prețul de 125euro/mp ca valoare maximă de cumpărare. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Consilier juridic pentru intimata pârâtă - SA C solicită respingerea apelului. Învederează că nu există o prevedere legală care să impună prețul la vânzarea terenurilor, aceasta făcându-se prin negociere.

CURTEA

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin Sentința nr. 4240 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL C împotriva pârâtei - SA C, având ca obiect obligarea acesteia la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1555,21mp situat în C,-, jud. D, aferent Restaurantului, la prețul de 63.267.699,45 ROL.

Instanța de fond a reținut că există un acord al părților cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent Restaurantului, devenit proprietatea reclamantei prin cumpărare de la pârâtă, acord intervenit la 3.08.1995, care stipula că transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului să se facă ulterior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Însă, în ce privește prețul terenului, instanța a reținut că nu există nici o prevedere legală care să oblige pârâta să vândă la prețul egal cu suma la care pârâta și-a majorat capitalul social prin includerea în capital a terenului respectiv. Astfel, a reținut că vânzarea terenului nu se poate face decât în urma unei negocieri directe a prețului de către părțile contractante.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Apelanta invocă o greșită aplicare a legii deoarece regimul juridic al terenului a fost definitivat, pârâta având obligația să vândă conform promisiunii de vânzare cumpărare. Susține că în anul 1995, când a cumpărat Restaurantul, pârâta s-a obligat să vândă și terenul aferent după obținerea titlului de proprietate. Prin contractul respectiv pârâta și-a asumat o obligație fermă de a vinde terenul, iar ulterior și-a obținut atestarea dreptului de proprietate și a înregistrat terenul în evidențele sale la valoarea de circulație de 63.267.699,45 ROL. Apelanta susține că prin convenție, pârâta nu și-a rezervat dreptul de a vinde terenul la prețul pieței, ci și-a asumat obligația de a transmite numai dreptul de proprietate conform legilor în vigoare, astfel cum rezultă din aplicarea prevederilor HG nr. 500/1994, Legii nr.137/2002 și Legii nr. 199/1999, obligația sa fiind numai una de diligență. Această obligație nu poate conduce la majorarea prețului la nivelul pieței iar în prezent este evidentă intenția pârâtei de a specula valoarea terenului.

Solicită completarea probatoriului cu o nouă expertiză care să determine valoarea terenului potrivit actelor normative invocate.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat susținând că nu există nici o prevedere legală care să o oblige să vândă terenul la prețul corespunzător majorării capitalului social. Mai mult decât atât, art.111 din HG 577/2002 prevede că prețul de vânzare al terenului aferent activului vândut se stabilește prin negociere directă, avându-se în vedere valoarea de circulație.

Curtea a încuviințat administrarea probei cu expertiză. Raportul a fost depus la dosar de expertul desemnat, acesta depunând ulterior și răspunsul la obiecțiunile făcute de părți.

Apelul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Curtea constată că prin contractul încheiat la 3 august 1995, care a avut ca obiect principal transmiterea dreptului de proprietate către reclamantă asupra activului Restaurant, pârâta și-a asumat obligația de a transmite ulterior dreptul de proprietate asupra terenului eferent, în conformitate cu legile în vigoare, în prețul activului nefiind cuprins și terenul deoarece la momentul respectiv pârâta vânătoare nu deținea atestatul privind dreptul de proprietate asupra terenului. Totodată, cumpărătorul și-a asumat obligația de a achita impozitele legale asupra terenului.

Prin această convenție vânzătorul nu și-a rezervat dreptul de a vinde terenul la prețul pieței ci obligația de a transmite legal dreptul de proprietate asupra terenului aferent activului, la valoarea stabilită de legile aplicabile, cu dreptul corelativ de a încasa acest preț. Intenția legiuitorului cuprinsă în legile de privatizare, deoarece activul a fost scos la vânzare potrivit dispozițiilor acestor legi, nu a fost aceea de a da posibilitatea fostelor societăți cu capital de stat de a specula ulterior, impunând cumpărătorilor activelor prețuri exorbitante pentru a intra în proprietatea terenurilor eferente activelor cumpărate, prin negociere la prețul pieței, prevederile HG 577/2002 nefiind aplicabile.

Ca urmare, în temeiul art.969 cod civil și a legilor privatizării care au stat la baza contractului, pârâta are obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului la prețul stabilit pe baza criteriilor prevăzute de 834/1991 și 500/1994 și nu la valoarea de înregistrare în contabilitate corespunzător majorării capitalului social și nici la valorile determinate prin metoda comparației directe sau comparației prin bonitate care reprezintă valori de piață actuale.

Expertul desemnat a stabilit valoarea terenului pe baza criteriilor prevăzute de HG.834/1991 și 500/1994 această valoare fiind în decembrie 2006 de 93.677 Ron și în august 2008 de 91.897 Ron. Cum valoarea terenului a crescut constant iar coeficienții prevăzuți în legi au rămas neactualizați, Curtea, împărtășind și concluzia expertului consemnată în răspunsul la obiecțiuni, fila 95 din dosar, apreciază că pârâtei îi incubă obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului la prețul de 93.677 Ron. Valoarea ternului s-a stabilit în raport de toate criteriile legale, de situare și de facilitățile acestuia, existente la data intrării în posesia reclamantei și create de aceasta ulterior pe propria cheltuială.

Față de aceste considerente, și față de precizarea reclamantei potrivit căreia solicită transmiterea dreptului de proprietate la prețul inițial solicitat și în subsidiar la prețul calculat de expert pe baza HG.834/1991 și 500/1994, Curtea apreciază că apelul este fondat, încât, în temeiul art.296 cod procedură civilă, îl va admite. În consecință, va schimba sentința, nefiind motiv de casare cu trimitere, și va admite acțiunea principală astfel cum a fost precizată în sensul că va obliga pârâta să transmită dreptul de proprietate reclamantei, prin act autentic, asupra terenului în suprafață de 1555,21mp situat în C,-, jud. D, aferent Restaurantului la prețul de 93.677RON.

Se va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței nr. 4240 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA C cu sediul în C,-, jud.

Schimbă sentința nr. 4240 din data de 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-.

Admite acțiunea precizată în sensul că obligă pârâta să transmită dreptul de proprietate reclamantei, prin act autentic, asupra terenului în suprafață de 1555,21 mp, situat în C,-, jud. D, aferent Restaurantului, la prețul de 93.677RON.

Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

red.jud. /4ex/14.11.2008

jud.fond./ Tribunalul Dolj

28 Octombrie 2008

Președinte:Nicoleta Țăndăreanu
Judecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Craiova