Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 297
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 21 octombrie și consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în C, strada F, -.1,.18, județul D, împotriva sentinței nr.578 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în comuna de, sat de, județul
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.578 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- s-a respins acțiunea precizată și formulată de reclamanta - SRL, ca inadmisibilă.
Instanța a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că între ea și pârâtă a intervenit un schimb de patrimonii și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de schimb, arătând că între părți nu există o convenție scrisă în acest sens.
Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt, potrivit art. 26 lit. e din. 31/1954, o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu și un scop determinat, în acord cu interesul general.
Legea recunoaște societatea comercială ca persoană juridică, deoarece ea întrunește toate elementele constitutive ale personalității juridice mai sus enumerate.
Patrimoniul este acel element constitutiv care constă în totalitatea drepturilor și obligațiilor care au o valoare economică și care au ca titular pe însăși persoana juridică.
Legea 31/1990 la art.7 prevede că actul constitutiv al societății cu răspundere limitată, trebuie să cuprindă: capitalul social subscris și cel vărsat, cu menționarea aportului fiecărui asociat în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării; de asemenea precizarea numărului și a valorii nominale a părților sociale, precum și a numărului părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru capitalul său.
În schimbul aporturilor lor, asociații societăților cu răspundere limitată primesc părți sociale care conferă calitatea de asociat cu toate drepturile și obligațiile aferente.
Potrivit art. 202 din 31/1990, este permisă transmiterea părților sociale către terțe persoane, care dobândesc astfel calitatea de asociați în cadrul societății respective, iar potrivit art. 203 alin.1 din Legea 31/1990, transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați ai societății.
Prin urmare singura modalitate prin care reclamanta ar fi putut dobândi drepturi și obligații în cadrul societății, era în modalitatea cesiunii părților sociale respectiv dacă ar fi devenit asociat al societății pârâte, cesiune care este supusă regulilor prevăzute de art. 202 și 203 din 31/1990.
În ce privește cererea privind constatarea schimbului de patrimoniu între cele două părți aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Patrimoniul este o universalitate juridică, strâns legată de subiectul de drept căruia îi aparține și nu este de conceput transmiterea lui prin acte între vii. O persoană fizică sau juridică nu poate transmite, prin asemenea acte, decât unul sau mai multe drepturi din cuprinsul patrimoniului, dar nu însuși patrimoniul care rămâne legat de persoana titularului său, atâta vreme cât acesta este în ființă, iar transmiterea universală a patrimoniului nu poate avea loc decât în momentul reorganizării sau încetării existenței persoanei juridice.
Prin urmare patrimoniul, ca universalitate juridică este inalienabil, fiind strâns legat de persoana titularului și nu poate fi transmis prin acte juridice între vii, cum ar fi schimbul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că prin acțiune s-a solicitat, în temeiul art.111 pr.civ. să se constate drepturile de proprietate ale părților, urmare a convenției de schimb din 17 iunie 2007, preluându-se activul și pasivul - SRL în schimbul patrimoniului - SRL, convenția nerealizându-se în formă scrisă, ci prin simplul consimțământ al părților.
S-a invocat faptul că instanța a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității acțiunii, care nu a fost pusă în discuția părților.
Apelanta a susținut că motivarea instanței, referitoare la patrimoniu ca element constitutiv al persoanei juridice strâns legat de subiectul de drept și modul de transmitere universală a acestuia, este incompletă și falsă.
Patrimoniul este totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unei persoane și a bunurilor la care se referă acestea, universalitate juridică formată din grupuri cu regim juridic distinct, așa încât schimbările ce se produc în legătură cu drepturile și obligațiile nu pun în discuție universalitatea în ansamblul ei.
S-a mai susținut că asociați unici ai celor două societăți (care sunt proprietarii bunurilor societăților) au patrimonii constituite din cel puțin trei mase de bunuri: bunuri proprii, bunuri comune și bunuri necesare obiectului de activitate al societății constituite de persoana fizică, iar schimbările din fiecare masă de bunuri nu alterează identitatea universalității.
Patrimoniul persoanei juridice nu se poate desprinde din masa de bunuri integrală ce constituie patrimoniul persoanei fizice având calitatea de asociat (cei doi asociați sunt proprietarii tuturor bunurilor proprii, comune și societare), patrimoniul acestora fiind divizibil în mai multe mase de bunuri.
Teoria divizibilității patrimoniului explicând dreptul de gaj general, subrogația reală cu titlu universal, transmisiunea universală și transmisiunea cu titlu universal.
Asociații unici ai celor două societăți au hotărât schimbarea (nu cesionarea) între ei a patrimoniilor societăților comerciale pe care le-au înființat și prin efectul subrogației universale, drepturile și obligațiile cât și bunurile la care se referă, au luat locul celorlalte, fără a afecta existența societăților comerciale.
Nu este vorba de reorganizarea societăților comerciale sau cesiunea de drepturi, ci de o convenție de schimb a unei mase patrimoniale cu o altă masă, iar trimiterea la Legea 26/1990 nu-și găsește aplicabilitatea în speță, a mai susținut apelanta. S-a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei în vederea cercetării pe fond.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului deoarece excepția inadmisibilității a fost pusă în discuția părților, iar acțiunea a fost soluționată corect, între părți neîncheindu-se un schimb de patrimonii, iar administratorul intimatei nu a administrat societatea apelantă.
Apelul este fondat.
Instanța de fond a calificat acțiunea cu care a fost învestită ca o acțiune în constatarea unui schimb de patrimonii între două societăți comerciale și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de schimb.
În raport de această calificare dată acțiunii precizate, constatările tribunalului sunt corecte: patrimoniul propriu al unei persoane juridice - ca universalitate juridică - este un element constitutiv al acesteia și nu poate fi cedat, transmiterea universală având loc în momentul reorganizării ori încetării existenței persoanei juridice.
În acest context, Curtea constată că sunt nefondate susținerile apelantei în sensul că patrimoniul persoanei juridice nu se poate desprinde de masa de bunuri din patrimoniul persoanei fizice asociat și că ar constitui o categorie distinctă din patrimoniul acesteia din urmă.
Dimpotrivă, patrimoniul persoanei juridice este distinct și independent de cel al altor subiecte de drept cât și de cel al persoanelor care o alcătuiesc.
societății comerciale cu răspundere limitată deține, are în patrimoniu său părți sociale și nu bunuri din patrimoniul persoanei juridice, în literatură și practică statuându-se că acestea constituie bunuri proprii, echivalentul aportului la capitalul social și nu o categorie distinctă și nici bunuri comune.
Apelanta a susținut că asociații unici ai societăților au hotărât schimbarea patrimoniilor societăților, însă față de considerentele expuse anterior, obiectul schimbului dintre cei doi nu putea fi decât părțile deținute în societate.
Curtea constată că instanța de fond a dat o calificare greșită acțiunii, cu consecința unei soluții eronate.
Astfel, deși motivarea acțiunii și cererii de precizare este contradictorie, invocându-se concomitent schimbul de firme, schimbul de patrimonii sau schimbul de bunuri afectate activității de taximetrie, tribunalul trebuia, în temeiul art.129 pr.civ. să califice acțiunea cu care a fost sesizat după natura dreptului și scopul urmărit de reclamant prin promovarea cererii respective.
În acțiunea inițială se susține că la 17 iunie 2007 s-a încheiat o convenție de schimb de firme, prin firmă înțelegându-se denumirea societății urmată de forma de organizare, precizându-se că s-au predat reciproc actele societăților, prin aceasta înțelegându-se întreaga documentație și nu actele de proprietate a autoturismelor, iar schimbul de firme nu putea avea loc decât între asociații unici ai celor două societăți.
În continuare, s-a arătat că administratorul asociat al - SRL, a intrat în posesia bunurilor și actelor celeilalte societăți - SRL, continuând să desfășoare activitate comercială pe numele acesteia, după cum și administratorul - SRL a preluat bunurile, actele și desfășurat activitate pe - SRL.
În dovedirea acestor susțineri s-au depus un set de înscrisuri la dosar, din care se pretinde că rezultă efectuarea actelor de comerț în numele - SRL de către și familia sa și care nu au fost analizate.
S- vorbit în acțiune și de schimb de patrimonii, de bunuri, ori dacă ar fi avut loc doar o convenție de schimb a bunurilor destinate activității de taximetrie, cum s-a susținut mai ales în apel cu ocazia dezbaterilor, sau a patrimoniilor existente la momentul convenției, nu se explică de ce se pretinde că ulterior fiecare asociat unic - administrator a desfășurat activitate în numele și pentru cealaltă societate.
Având în vedere că prin acțiune se susține că s-au schimbat firmele, că au fost predate reciproc actele societăților, iar activitatea comercială după 17 iunie 2007 continuat, în sensul că asociatul unic, administrator al - SRL a desfășurat activitate pe cealaltă firmă și invers, instanța de apel califică acțiunea în sensul că s-a solicitat constatarea drepturilor izvorâte din convenția de schimb din 17 iunie 2007, când asociații celor două societăți au convenit să-și transmită părțile sociale din firma inițială în schimbul părților sociale la cealaltă firmă, aceasta echivalând cu un schimb de firme și explică predarea reciprocă a actelor și continuarea activității, fiecare pe cealaltă societate. S-a solicitat ca hotărârea să țină loc de act de schimb.
Cum instanța de fond a dat o calificare greșită acțiunii în sensul constatării schimbului de patrimonii între societăți, respingând-o pe excepția inadmisibilității, urmează ca, în temeiul art.197 alin.1 pr.civ. să se admită apelul, să se desființeze hotărârea atacată și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a fi judecată în raport de calificarea dată în apel.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza actele depuse și dacă din acestea reiese încheierea convenției invocate, se va stabili cadrul procesual și se va avea în vedere că între părți transmiterea părților sociale cu titlu oneros operează și consensual, forma scrisă fiind necesară la registrul comerțului pentru a face actul opozabil terților, tocmai de aceia s-a solicitat ca hotărârea să țină loc de act de schimb.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în C, strada F, -.1,.18, județul D, împotriva sentinței nr.578 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în comuna de, sat de, județul
Desființează sentința nr.578 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. 4 ex.
jud.fond.
28 Octombrie 2008
tehnored. /25.11.2008
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
