Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 3 / Ap DOSAR nr-
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta - pârâtă reconvențională SERV B și de pârâta - reclamantă reconvențională împotriva sentinței civile nr.1946/C din 15 septembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.2111/62/ com/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 15 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1946/C/15.09.2008 Tribunalul Brașov - secția comercială si de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SERV B, obligând pârâta să își dea acordul notarial în vederea obținerii autorizației de construire și schimbare a destinației imobilului și a admis cererea reconvențională, obligând reclamanta să înceteze activitatea comercială până la obținerea autorizației.
În motivarea hotărârii se arată în esență că pârâta refuză în mod abuziv să-și dea acordul la obținerea autorizațiilor necesare desfășurării activității comerciale de către reclamantă. S-a reținut că deși i se aduce un prejudiciu pârâtei, activitatea comercială desfășurată de reclamantă nu reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului său de proprietate. Cu referire la cererea reconvențională, se menționează că obținerea prealabilă a autorizației de construire obliga reclamanta să nu desfășoare în mod ilegal activitatea comercială.
Împotriva hotărârii au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.
În apelul formulat, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale motivat de faptul că prin încetarea activității se creează societății un important prejudiciu material și moral în condițiile în care cei 16 angajați ar rămâne fără un loc de muncă. Probele administrate au relevat faptul că nu i se crează pârâtei o stare de disconfort întrucât restaurantul este dotat cu o hotă profesională pentru aburi și fum, iar instalația de sonorizare limitează nivelul de zgomot produs de muzică.
În apelul formulat pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că refuzul de a-și da acordul notarial pentru schimbarea destinației locuinței se datorează disconfortului și prejudiciilor pe care le-a avut în urma desfășurării activității comerciale desfășurate de reclamantă.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele invocate și cu actele dosarului, în baza art.296 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Prevederile art.480 cod civil permit titularului dreptului de proprietate să posede, să folosească și să dispună de lucrul său în putere proprie și în interes propriu, în condițiile determinate de lege. Starea de vecinătate a două proprietăți obligă proprietarii vecini în afara determinărilor legale, la circumscrierea exercițiului dreptului de proprietate având ca scop eliminarea stărilor de conflict si evitarea prejudicierii reciproce. Dreptul de proprietate se delimitează în exercițiul său prin chiar exercițiul drepturilor celorlalți, deoarece existența sa implică obligația de a respecta drepturile celorlalți.
În speță, ambele părți sunt titulare ale dreptului de proprietate asupra celor două imobile învecinate, astfel încât au obligația de a-și exercita drepturile în vederea asigurării unei toleranțe pașnice comune.
Este evident că noțiunea de proprietate a evoluat în elementele sale intrinseci și nu se poate face abstracție de realitățile economico-sociale care o marchează, impunând însă o corelare a interesului individual cu interesele celorlalți. Astfel, problema abuzului de drept și sancționarea sa, se poate pune numai în relație cu exercitarea de bună-credință a dreptului de proprietate, nu și atunci când exercițiul dreptului aduce prejudicii celorlalți.
În speță, probatoriul administrat a relevat faptul că prin activitatea desfășurată de către reclamantă s-au produs prejudicii pârâtei prin poluarea cu deșeuri, poluarea fonică, nerespectarea programului de activitate în limite rezonabile, prin stricăciunile produse la imobil ca urmare a amenajărilor impuse de specificul activității desfășurate. Acest prejudiciu a fost reținut și de instanța de fond care a apreciat însă că aceste incidente s-au înscris în limitele normale de exercitare a dreptului de proprietate. Aprecierile instanței de fond sunt greșite, având în vedere că nu s-a luat în considerare faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea fără a solicita autorizațiile legale necesare schimbării destinației imobilului potrivit Legii nr.50/1991 și nici nu s-a avut în vedere amplasamentul celor două imobile caracterizat prin ziduri comune, spații mici și înguste între vecinătăți și nici destinația pe care o are imobilul, acela de locuință. În consecință, refuzul pârâtei de a-și da acordul în vederea obținerii autorizației este întemeiat și nu abuziv cum a apreciat instanța de fond.
În apel reclamanta a depus buletinul de analiză a noxelor emise ca urmare a activității comerciale desfășurate, din care rezultă că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă, însă nu a justificat rezolvarea poluării fonice pentru care a fost sancționată contravențional potrivit Legii nr.12/1990, astfel cum rezultă din adresa B nr. -/17.11.2008. De asemenea, lista vecinilor care și-au dat acordul pentru obținerea autorizației de construire nu are relevanță în cauză, în condițiile în care o parte din ei nu sunt vecini direcți cu reclamanta și în condițiile în care și o altă persoană a suferit aceleași prejudicii ca și pârâta, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 108/Ap/ 9.10.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Argumentele apelantei reclamante legate de situația angajaților societății ca efect al încetării activității, nu pot justifica continuarea unei activități desfășurate cu nerespectarea prevederilor legale.
Raportat la aceste considerente și reținând că exercitarea dreptului de proprietate cu nerespectarea intereselor generale sociale nu se bucură de ocrotirea legii, în temeiul art.480 Cod civil și art.296 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul reclamantei și a admite apelul pârâtei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată din apel justificate cu chitanțe anexate la dosar,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta SERV B împotriva sentinței civile nr.1946/C/15.09.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Admite apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SERV
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanta reclamantă să plătească apelantei pârâte 1004,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Liliana Dobrogeanu
- - - -
Grefier
- -
Red.CB/23.01.2009
Dact.LD/27.01.2009/ 5 ex.
Jud.fond
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Laura Fețeanu, Liliana Dobrogeanu
