Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant ( SC ) și pe intimat SC SA B, chemat în garanție SC"C & T "SRL, având ca obiect obligatia de a face, apel formulat împotriva sentinței nr. 1913/COM din 25.09.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea apelantei prin reprezentant de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 18.01.2010, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1913/com din data de 25 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, Secția Comercială și contencios Administrativ s- admis acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă B cu sediul în B,- în contradictoriu cu pârâta - reclamantă REGIA AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ DE CANAL ( în prezent SC SA) cu sediul în I, str. - nr. 6.
Pârâta - reclamantă a fost obligată la redeschiderea branșamentului de și la executarea obligației de furnizare a serviciilor de alimentare cu și canalizare față de reclamantă conform contractului nr. 9276/2004 încheiat între părți, precum și la anularea facturii nr. -/5.12.2006 și la emiterea unei noi facturi care să cuprindă consumul real de aferent lunii noiembrie 2006.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă I în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă
S-a respins cererea de chemare în garanție a T& amp; C cu sediul în I, bd. - nr. 1, - 1,. A,. 3,. 14 formulată de reclamanta - pârâtă B.
Pârâta - reclamantă Iaf ost obligată să plătească reclamantei - pârâte B suma de 4477,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâtei - reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Între reclamanta-pârâtă B și pârâta-reclamantă I s-a încheiat contractul nr. 9276/16.04.2004 prin care aceasta din urmă se obliga să asigure serviciile publice de alimentare cu, de canalizare și epurare a apelor uzate și meteorice.
În data de 19.07.2006 reprezentanții, la sesizarea unui consumator, au constatat că în căminul care se află în stradă, pe domeniul public, sunt branșate și, dar s-a găsit un robinet după apometrele din cămin. Acest robinet aparținea SERVICII și se alimenta din rețeaua interioară a, fără a exista însă un contract cu (fila 66 dosar).
Ulterior, la data de 14.11.2006, reprezentantul C & T Business Ias esizat cu privire la existența unor probleme legate de montarea apometrului la motel - Podu (fila 73 dosar).
După cum rezultă din informarea (fila 123) la data de 16.11.2006 furnizorul de servicii a constatat că într-adevăr reclamanta-pârâtă nu mai beneficiază de curentă, iar la verificarea vizuală a de apometru s-a observat o pierdere masivă de înregistrată de apometrul societății.
Verificând căminele existente în zonă, la cantina dezafectată a fostului, s-a depistat o țeavă din cu diametrul de 100 mm. cu o de același diametru spartă prin care curgea un debit mare de.
După demontarea vanei crăpate și blindarea capătului țevii din, Baf ost alimentată din nou cu.
În data de 11.12.2006 reclamantei i s-a comunicat factura -/5.12.2006 prin care s-a facturat un consum de 28.797. pentru luna noiembrie 2006 în valoare de 57.941,7 lei.
Această factură nu fost acceptată la plată de reclamantă, aceasta contestând-o (fila 18 dosar - al Judecătoriei Iași ), după ce, anterior, la data de 6.12.2006 fusese emis de către I ordinul de închidere pe motivul "modificării branșamentului de către clienți".
În raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză se precizează că spartă prin care curgea un debit mare de indicată în informarea din 16.11.2006 se afla într-un cămin existent în curtea fostei cantine a, așadar în afara incintei reclamantei, expertul concluzionând că proiectul nr. 316/2002 și lucrările executate de nu s-au făcut în mod corect.
Astfel, I prin proiectul nr. 316/2002 a impus societății B să realizeze un branșament cu cămin apometru menținând țeava de cu diametrul de 100 mm. ca racord pentru B, țeavă montată în pământ cu mult timp în urmă. Această țeavă trece pe proprietatea reclamantei până în curtea fostei cantine, țeavă din care mai există ramificații spre puncte de consum din alte clădiri ce nu aparțin reclamantei.
Așa cum se observă din documentul cumulativ depus la dosar, în luna noiembrie 2006 s-a înregistrat, prin contor, trecerea unei mari cantități de, respectiv 28.7973într-un timp de 36 ore, pierdere care a fost stopată pe data de 16.11.2006, prin intervenția echipei
Avaria ce a determinat pierderea cantității de s-a produs în afara limitei perimetrului construibil al B, într-un cămin aflat în curtea fostei cantine a.
Expertul a opinat că I, dată fiind soluția adoptată în proiectul nr. 316/2002, ar fi blindat conducta, imediat după ramificația pentru B, pierderea de nu s-ar fi produs.
Expertiza a concluzionat fără dubiu că avaria s-a produs în luna noiembrie 2006 din cauza spargerii vanei existente în căminul din afara incintei B, datorită stării avansate de uzură a acesteia, poate chiar a înghețării vanei, deoarece căminul nu avea.
Prin soluția adoptată pentru branșamentul B în proiectul nr. 316/2002 și executată de I, fără a anula complet traseele existente rămase sub presiune până în afara limitei de proprietate a B, se consideră ca responsabilă de producerea avariei
De asemenea, din analiza consumurilor de anterioare și ulterioare producerii avariei din luna noiembrie 2006 expertul a estimat un consum de maxim 200, și nu de 28.797. (potrivit documentului cumulativ aflat la filele 172 - 176 dosar).
Expertiza a mai stabilit că limita de separare dintre rețeaua publică de alimentare cu și rețeaua interioară a se află după apometru cămin care ar fi trebuit să se execute la limita de proprietate, și nu la 8 metri distanță de aceasta.
Instanța de fond a constatat că în condițiile producerii unei avarii ce exclude culpa reclamantei, conform expertizei și a constatării anterioare unei alte branșări fără contract din partea unei alte societăți, fără ca la acel moment reprezentanții furnizorului de servicii să ia măsurile corespunzătoare, pentru stabilirea consumului real de expertiza nu se putea raporta decât la consumul anterior ce rezultă din evidențele societății reclamante, stabilindu-se astfel un consum de maxim 200. valoare pe care părțile, după efectuarea expertizei, nu au contestat-
De asemenea, arată instanța de fond, referirea pârâtei-reclamante la modul atehnic în care expertul a formulat răspunsul la obiective nu este de natură a înlătura concluziile expertizei, acestea rezultând după analiza situației de teren și a documentelor în baza cărora s-a realizat branșamentul societății reclamante, constatându-se că prin lucrările executate pentru branșarea reclamantei, pârâta nu a luat măsurile ce se impuneau pentru a se evita situațiile de genul celei care a declanșat litigiul de față.
Instanța de fond a mai reținut că debranșarea reclamantei s-a realizat de pârâtă pentru motivul modificării branșamentului de către reclamantă, însă acest fapt nu rezultă din nici una din probele administrate în cauză, fiind exclusă astfel culpa reclamantei, aceasta având dreptul de a solicita pârâtei executarea obligațiilor corelative ce-i revin în baza contractului 9276/2004 în baza art. 969, 970 Cod civil.
În consecință, instanța de fond a obligat pârâta-reclamantă I la redeschiderea branșamentului de și la executarea obligației de furnizare a serviciilor de alimentare cu și canalizare față de reclamantă.
Constatând că acest capăt de cerere nu a rămas fără obiect, având în vedere că în prezent redeschiderea branșamentului și executarea obligațiilor s-a făcut de către pârâtă în baza sentinței civile 446/E/23.02.2007 a Tribunalului Iași, pronunțată de calea ordonanței președințiale prin care s-a dispus o măsură provizorie, ori prin acțiunea de față reclamanta are ca scop obținerea unei măsuri definitive și nu a uneia cu efecte limitate în timp.
A obligat pârâta și la anularea facturii nr. -/5.12.2006 având în vedere că aceasta conține un consum eronat de pentru luna noiembrie 2006, fapt confirmat de expertiza efectuată în cauză, precum și la emiterea unei noi facturi în sensul solicitat de reclamantă, pe baza expertizei care a estimat un consum de 200. valoare necontestată de reclamantă.
Față de admiterea acțiunii reclamantei, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta I, aceasta neputând pretinde reclamantei contravaloarea unei facturi ce nu reflectă consum real de și care nu a fost acceptată la plată.
Având în vedere că reclamanta-pârâtă nu a căzut în pretenții, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă pârâta-reclamantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta L.
Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat apel (fostă I) solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate sentinței civile nr. 1913/com a Tribunalului Iași, în sensul obligării la plata sumei de 58.941,70 lei reprezentând contravaloare factură - canal emisă în luna decembrie 2006, la plata sumei de 2.122,09 lei reprezentând penalități la facturile achitate cu întârziere pentru perioada decembrie 2006 - februarie 2007, a sumei de 2.473,47 lei cheltuieli de judecată precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
În motivarea apelului (fostă ) arată următoarele:
de a avut loc după contor, deci în rețeaua interioară a utilizatorului lucru demonstrat de debitul deosebit de mare înregistrat de contor. Deoarece întreținerea și exploatarea în condiții optime a rețelei interioare revine utilizatorului acest fapt demonstrează culpa sa.
Apelanta arată că din rețeaua interioară utilizatorul alimentează și alți consumatori ( SERVICII ) cu bună știință transformându-se în distribuitor de servicii frauduloase (încasând și contravaloarea lor) este vina sa și ca urmare neavând controlul asupra consumului acestora nu poate cădea în sarcina furnizorului, urmărirea acestora, nefiind consumatori legali.
În momentul preluării imobilului ca și proprietar utilizatorul a solicitat servicii de - canal, în sensul folosirii branșamentelor deja existente și nu a realizării unuia nou care implica soluții tehnice mai simple.
În aceste condiții s-a realizat totuși un proiect de branșare și s-a dat aviz favorabil numai cu alimentarea prin by-pass, urmând astfel ca presiunea existentă pe conducta de de diametru 100 mm. la care s-a realizat by-pass-ul să fie controlată prin sigilarea vanei de 65 mm. Într-adevăr această conductă din care se alimentează și utilizatorul își are finalitatea într-un cămin situat în afara incintei într-un cămin folosit doar în caz de incendiu sau calamități.
Deoarece, fapt recunoscut și de utilizator, dar semnalat și de furnizor, avea pierderi în rețeaua interioară dar și datorită faptului că a acceptat și alți consumatori pe rețeaua sa, a condus la scăderea presiuni apei. Considerând că mărirea presiunii în punctul de intrare prin deschiderea și desigilarea vanei, în mod fraudulos, ar rezolva problema, de fapt acesta a favorizat creșterea presiunii de exploatare în conducta Dn 100, determinând apariția avariei prin ruperea blindului.
, arată apelanta, nu a respectat prevederile tehnice ale proiectului și nu a realizat o legătură corectă de la cămin la punctul de consum decât după producerea avariei, așa cum s-a consemnat în nota de constatare nr. 27298/05.12.2006. Toate aceste aspecte privind încălcarea prevederilor contractuale și a regulamentului de furnizare a serviciilor de -canal demonstrează clar culpa
Intimata Bad epus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat precizând că expertiza efectuată în cauză, procesele - verbale întocmite și răspunsurile la interogatoriu ale apelantei - pârâte au dovedit culpa exclusivă a acesteia în pierderea de suferită.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Între intimata B și apelantă s-a încheiat contractul nr. 9276/16.04.2004 prin care aceasta din urmă se obligă să asigure serviciile publice de alimentare cu, de canalizare și epurare a apelor uzate și meteorice.
Pe parcursul derulării contractului au apărut probleme în furnizarea apei.
La data de 19.07.2006 reprezentanții apelantei la sesizarea consumatorului au constatat că în căminul care se află în stradă, pe domeniul public, sunt branșați și găsindu-se totodată după apometrele din cămin un alt robinet de la care se alimenta Servicii fără ca aceasta din urmă să aibă contract încheiat cu
Deși a sesizat acest lucru apelanta nu a luat nici o măsură pentru a lămuri această situație, consumul de al respectivei societăți înregistrându-se pe apometrul intimatei.
La data de 14.11.2006 a fost sesizată din nou cu privire la existența unor probleme legate de montarea apometrului la motel - Podu.
După cum rezultă din informarea apelantei la data de 16.11.2006, furnizorii de servicii au constatat că într-adevăr intimata nu mai beneficia de curentă, iar la verificarea vizuală de apometru s-a observat o pierdere masivă de înregistrată de apometrul societății.
S- depistat o țeavă de cu diametrul de 100 mm. cu o de același diametru spartă prin care curgea un debit mare de.
După demontarea vanei crăpate și blindarea capătului țevii din Baf ost alimentată din nou cu.
Apelanta a apreciat că aceste pierderi trebuie suportate de către intimată, facturând un consum de 28.797 pentru luna noiembrie 2006, factură ce nu a fost acceptată la plată.
Pentru a stabili partea culpabilă de aceste pierderi s-au efectuat în cauză două expertize.
Prima expertiză a fost efectuată în fața instanței de fond iar cea de doua expertiză a fost dispusă de către instanța de apel.
Ambele expertize, întocmite de experți diferiți, au concluzionat că partea vinovată de aceste pierderi este
În prima expertiză expertul a opinat că avaria ce a determinat pierderea cantității de s-a produs în afara limitei perimetrului construcțiilor B într-un cămin aflat în curtea fostei cantine a și dată fiind soluția adoptată în proiectul nr. 316/2002 dacă ar fi blindat conducta, imediat după ramificații pentru B pierderea de nu s-ar fi produs.
Cea de a doua expertiză a arătat că avizul nr. 12418/1.07.2002 și proiectul nr. 316/2002 nu respectă prevederile art. 3 lit. i, l și n din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu și canalizare deoarece s-a transformat rețeaua publică de în instalație de utilizare exterioară a apei pentru punct de lucru sat, această rețea publică de depășește perimetrul intimatei alimentând și alți consumatori, avaria s-a produs după controlul de branșament.
Expertul mai arată că acest contor nu poate fi considerat "contor de branșament" pentru a înregistra consumul de al societății, deoarece a fost montat pe rețeaua publică printr-un by-pass, ci poate fi considerat "contor de rețea" deoarece înregistra și consumul de a consumatorilor racordați de după perimetrul societății, precum și a pierderilor de din rețea pe traseul de după contor.
Concluzia pe care o trage curtea din cele două expertize și celelalte probe administrate în cauză este că avaria care s-a produs se datorează culpei SC. care putea să o prevină și că pe contorul intimatei se înregistra și consumul de a consumatorilor racordați de după perimetrul societății precum și pierderile de din rețea.
În aceste condiții, instanța de fond corect a admis acțiunea reclamantei și a stabilit consumul de a acesteia pe luna noiembrie 2006 făcând o analiză a consumului de în lunile anterioare și ulterioare producerii avariei.
Având în vedere probele administrare în cauză, curtea va înlătura apărările apelantei care se bazează pe afirmația că pierderea de ar fi avut loc după contor, deci în rețeaua interioară a utilizatorului, cele două expertize stabilind clar că pierderea a avut loc în afara proprietății pe o conductă care trebuia cunoscută și blindată de către
Raportat considerentelor expuse, Curtea, în aplicarea art. 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul, păstrând sentința Tribunalului Iași și va respinge cheltuielile de judecată solicitate de către apelantă.
Totodată va obliga apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta (fosta ) I împotriva sentinței civile nr. 1913/com din data de 25.09.2008 a Tribunalului Iași, Secția Comercial și Contencios Administrativ, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantei (fostă ) I privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă apelanta (fostă ) I să plătească intimatei B suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Liliana Palihovici
