Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 30/2009 - A/
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta revizuentă SC SA cu sediul în C N 1 - nr. 3 județul C în contradictoriu cu intimații și - la sediul cabinetului avocațial C N,-. 1 județul - împotriva sentinței comerciale nr. 439/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta apelantei revizuente SC SA consilier juridic în baza împuternicirii depuse la dosarul de fond (fila 37) și reprezentantul intimaților și avocat în baza împuternicirii din 09.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 5 lei taxă de timbru - OP nr. 1389/10.12.2008 - plus 0,3 lei timbru judiciar, după care:
Reprezentanta apelantei revizuente SC SA arată că a intrat abia de curând - datorită raporturilor tensionate - în posesia unor documente de la asociația chiriașilor privind excluderea soților. Declară că va face copii de pe acestea și le va comunica.
Reprezentantul intimaților și arată că este neprocedurală depunerea unor documente noi și solicită instanței să le ignore.
Reprezentanta apelantei revizuente SC SA solicită admiterea apelului, arătând că instanța care a judecat cererea de revizuire a stabilit greșit starea de fapt. Declară că apelanta nu i-a evacuat pe acești chiriași iar din interogatoriul luat domnului, unde se arată că acesta "a permis unei persoane să locuiască o lună", rezultă că n-au fost evacuați. Ei au părăsit de bună voie apartamentul deoarece s-au mutat în Nu poate fi de acord cu obligarea sa de a vinde la un preț derizoriu pentru ca apartamentul să fie vândut ulterior la prețul pieții. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților și solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Condițiile de admisibilitate au fost analizate de instanța de fond. Nu are nicio relevanță dacă intimații au fost sau nu evacuați forțat; aceștia au părăsit apartamentul în 2002 datorită SC SA care i-a somat să părăsească imobilul. Nu are relevanță subînchirierea. Consideră că SC SA a dat dovadă de o totală rea credință refuzând să încheie contractele de vânzare-cumpărare, fiind necesare acțiuni în instanță. În 2002 erau îndeplinite toate condițiile legale: aveau calitatea de chiriași, făcuseră cerere de cumpărare; totuși, SC SA a vândut către o terță societate. Depune dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta apelantei revizuente SC SA arată că asociația proprietarilor se opune la cumpărarea apartamentului de către, pentru că acesta a părăsit camera lăsând restanțe care au fost plătite de ceilalți locatari, motiv pentru care a fost scos din cadrul asociației, iar acum emite pretenții pentru a vinde.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 439/COM/2008 Tribunalul Bihora respins cererea de revizuire formulată de revizuienta SC SA, cu sediul în C N, P-ța 1 -, nr. 3, jud. C în contradictoriu cu intimații și, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului situat în C N,-,.1, jud. A obligat revizuienta să plătească intimaților suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința comerciala nr. 1900/COM/2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasa irevocabilă, a fost admisă in parte acțiunea precizată, formulată de mai mulți reclamanți, între care și intimații din prezentul dosar, împotriva pârâților C si Import Export si s-a constatat nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 612/04.03.2002 privind căminul de nefamiliști "", încheiat intre pârâți, s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară si a fost obligata parata de rd. 1 să încheie cu fiecare dintre reclamanți contracte de vânzare-cumpărare a camerelor închiriate, la prețul legal, in baza 61/1990 si a Legii 85/1992, in conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 85/1992.
Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 5.pr.civ. trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții. Astfel, în primul rând, este necesar ca revizuentul sa invoce unînscris nou, care să fi fost descoperit după darea hotărârii atacate cu revizuire, dar care să fi existat la data pronunțării hotărârii.Textul are in vedere înscrisul in sens de intrumentum, ca mijloc de probă, iar nu de negotium, reține prima instanță.
Înscrisul nou invocat de către revizuentă îl constituie procesul-verbal încheiat la data de 10.09.2002 de către Asociația de Nefamiliști, comunicat revizuentei prin adresa nr. 3112/22.01.2008, din care rezulta că intimatul a fost exclus din cadrul asociației, pe motivul retragerii lui si a refuzului de a achita cheltuielile de bloc. De asemenea, din cuprinsul adresei reiese că intimatul a părăsit imobilul in luna martie 2002.
Într-adevăr, înscrisul ca atare, in sensul de instrumentum, a fost descoperit de către revizuentă ulterior pronunțării hotărârii atacate prin cererea de revizuire, însă situația constatată prin cele doua înscrisuri, respectiv faptul că cei doi chiriași intimați au părăsit imobilul închiriat in anul 2002, era un aspect cunoscut la data pronunțării sentinței nr. 1900/COM/2003. Astfel cum au arătat intimații prin răspunsurile la interogatoriu, aceștia au fost forțați să părăsească imobilul de către conducerea, aspect care rezultă și din procesul-verbal încheiat la data de 22.02.2002 (26), prin care intimatul a fost somat de către Căminul de Nefamiliști sa părăsească apartamentul. Acest proces-verbal, însă, era cunoscut de către instanța de fond, întrucât se afla la dosarul cauzei. Sub acest aspect, nu se poate opina ca înscrisul invocat ar fi un înscris nou, de natură să determine o altă judecată pe temeiul unor noi elemente de fapt, care nu au format obiectul judecății primei instanțe, se arată în motivarea sentinței.
Prevederile legale invocate de către revizuentă în cererea de revizuire - art. 27 alin. 1 si art. 24 lit. c) din Legea 114/1996 - nu sunt de natură să schimbe soluția pronunțată în cauză, în primul caz pentru ca obligarea intimaților de a părăsi apartamentul nu poate fi interpretata ca o "părăsire definitiva a domiciliului", în condițiile în care aceștia au fost forțați să plece, iar in al doilea caz, chiar dacă intimații nu și-au achitat cheltuielile de întreținere, pe o perioadă de mai mult de 3 luni, rezilierea contractului trebuia pronunțată de către instanța de judecata, la cererea asociației chiriașilor, lucru care însă nu s-a întâmplat. Rezultă de aici că înscrisul invocat nu este nicideterminant, adică nu putea schimba hotărârea instanței atacate prin cererea de revizuire, câtă vreme faptul părăsirii imobilului, pe care se fundamentează cererea de revizuire, este chiar rezultatul atitudinii revizuentei, reține prima instanță.
O altă condiție pe care înscrisul nou, invocat in susținerea cererii de revizuire, trebuie să o îndeplinească, este aceea ca înscrisul să fie doveditor, adică probant prin el însuși, iar sub acest aspect, practica judiciara a decis că, pentru a fi îndeplinită aceasta cerință, partea căreia i se opune înscrisul trebuie sa fi participat la întocmirea lui sau, în caz contrar, înscrisul să fi dobândit data certa pentru a fi opozabil părții. Or, după cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal din data de 10.09.2002, întocmit de Asociația de Nefamiliști, la întocmirea acestuia nu a luat parte vreunul dintre intimați, iar acest înscris nu a dobândit dată certă în condițiile art. 1182.civ. pentru a fi opozabil intimaților, se arată în motivarea sentinței.
Nu in ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de revizuire in temeiul art. 322 pct. 5.pr.civ. este necesar a se dovedi caînscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Relativ la aceste situații, se impune precizarea că, atâta timp cat intimații nu au participat la redactarea procesului-verbal din data de 10.09.2002, si nu au intrat nici ulterior in posesia acestuia, nu aveau cum să rețină ei înscrisul, iar pe de altă parte, faptul că înscrisul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei trebuie dovedit. Simpla susținere a revizuentei, cum ca a primit adresa din partea Asociației de Nefamiliști abia la data de 22.01.2008, nu probează forța majora în care revizuenta s-a aflat la data soluționării cauzei, care a împiedicat-o să afle despre aspectele conținute în cuprinsul adresei nr. 3112/22.01.2008. Prima instanță apreciază că revizuenta avea oricând posibilitatea, pe parcursul soluționării cauzei, să obțină relații cu privire la situația locativă a intimaților. Este însă în afară de orice dubiu că, atâta timp cât procesul-verbal din data de 22.02.2002, prin care intimații erau somați să părăsească imobilul, se afla la dosarul de fond al cauzei, revizuenta nu poate susține, pe calea cererii de revizuire, că a fost în imposibilitate obiectivă să își procure acest înscris, reține prima instanță.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. 1.pr.civ. a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire.
Față de culpa procesuală a revizuentei, in temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. a fost obligată să plătească intimaților suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel""cu sediul în C N, P-ța 1 -, nr. 3, jud. C, prin reprezentat legal, apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, iar pe cale de consecință a solicitat să se dispună anularea sentinței apelate.
În motivarea apelului solicită a se reține că faptul că intimații și și-au pierdut calitatea de chiriași încă din luna martie 2002, odată cu părăsireade bună voie și definitiva camerei pe care au ocupat-o în imobilul în discuție și nu au mai revenit, prin urmare nu le sunt aplicabile dispozițiile sentinței comerciale nr. 1900/2003, la pronunțarea căreia instanța de fond a avut în vedere calitatea de chiriași a petenților.
Pe cale de consecință, instanța de control judiciar urmează să constate că din punct de vedere al dispozițiilor legii speciale există un impediment legal privind punerea în executare a susmenționatei sentințe, în sensul că apelanta apreciază că nu poate fi obligată la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu intimații, întrucât legiuitorul prin dispozițiile Decretului lege nr. 61/1990, Legii nr.85/1992, nr.OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor și Legea nr. 114/1996 privind locuințele, nu a urmărit să încurajeze și să promoveze specula.
Apelanta apreciază că prin menținerea dispozițiilor sentinței comerciale nr. 439/2008 și implicit a sentinței comerciale nr. 1900/2003 privind obligația sa de a încheia contract de vânzare cumpărare cu intimații, s-ar încuraja - contrar scopului urmărit de legiuitor - specula, în condițiile în care intimații, încheind contractul de vânzare cumpărare la prețul legal stabilit conform prevederilor Decretului lege nr. 61/1990, Legii nr.85/1992, ar avea posibilitatea să-l revândă la un preț mult mai mare.
În drept invocă prevederile art. 105 Cod de procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimații învederează instanței că din motivele invocate rezultă că apelanta a ignorat cu bună știință un aspect deosebit de important, respectiv că indiferent de modalitatea părăsirii imobilului de către intimați este cert că apelanta a avut cunoștință despre plecarea din imobil încă de la momentul părăsirii acestuia, acest aspect a fost cunoscut și de instanța de fond și a fost avut în vedere la pronunțarea sentinței nr. 1900/COM/2003.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate opina referitor la înscrisul invocat, că ar fi un înscris nou, de natură să determine o altă judecată, pe motiv că procesul verbal din data de 22 februarie 2002 aflat la fila 26 fost cunoscut de către instanța de fond, întrucât se afla la dosarul cauzei.
Acest script într-adevăr nu este unul și același cu procesul verbal din data de 10 septembrie 2002, dar ambele atestă același fapt, respectiv acela al părăsirii imobilului de către chiriași, iar acest aspect a fost cunoscut și avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită.
Se mai arată că este indubitabil faptul că intimații au avut un contract de închiriere valabil atât la data vânzării întregului imobil către " IMPORT EXPORT", cât și în momentul promovării acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului dintre această firmă și apelantă; făcuseră cerere scrisă pentru dobândirea în proprietate a apartamentului, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea în proprietate a apartamentului.
Prezentul litigiu a fost determinat exclusiv de atitudinea de totală rea credință a, care avut cunoștință de părăsirea imobilului de intimați și de către alți locatari, dar nu s-a folosit de această informație pentru că nu avea nici un fel de relevanță juridică în soluționarea prezentei cauze.
Raportul conflictual între părți a fost determinat de culpa exclusivă a "" care înstrăinat întreg imobilul către " IMPORT EXPORT " cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 85/1992, cu toate că intimații în calitate de chiriași au îndeplinit condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992 pentru cumpărarea locuinței.
În concluzie, revizuienta își invocă propriile acțiuni și propria culpă în susținerea cererii de revizuire. Cu aceeași ocazie au fost evacuați mulți alți chiriași, părți în proces, dar intimații au fost singurii cu care nu s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, revizuienta aplicându-le - apreciază intimații - un tratament discriminator, astfel au fost nevoiți să părăsească imobilul determinați de demersurile juridice ale revizuientei.
În drept invocă prevederile art. 274, 282-298 Cod procedură civilă, Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, prin prisma apărărilor formulate, Curtea de Apel reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins, menținându-se în totalitate sentința apelată, cu obligarea apelantei aflată în culpă procesuală la cheltuieli de judecată către intimați în baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Apelanta "" CNa solicitat revizuirea sentinței comerciale nr. 1900/COM/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 6073/2002, rămasă definitivă, prin care a fost obligată să încheie contracte de vânzare cumpărare a camerelor închiriate cu fiecare din cei 47 de reclamanți în cauza precizată, la prețul legal prevăzut de Decretul Lege nr. 61/1990, a Legii nr. 85/1992 și nr.OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor.
Apelanta a invocat ca motiv al revizuirii adresa nr. 3112 din 22 ianuarie 2008, prin care Asociația de Nefamiliști a încunoștințat-o că intimații și nu mai au calitatea de chiriași încă din cursul lunii martie 2002, când au părăsit camera, aspect consemnat în procesul verbal din 10 septembrie 2002.
Ori, încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile actelor normative precitate, a fost condiționată de calitatea de chiriaș a cumpărătorului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Făcând referire la adresa emisă de Asociația chiriașilor, apelanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă: înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În concluzie, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții.
Cu referire la înscrisul nou, să fi fost descoperit după darea hotărârii atacate cu revizuire, dar care să fi existat la data pronunțării hotărârii.
Situația constată prin cele două înscrisuri, care atestă că intimații au părăsit imobilul închiriat în anul 2002, fost un aspect cunoscut la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită. Procesul verbal prin care intimatul a fost somat să părăsească apartamentul a fost cunoscut de instanța de fond, astfel că nu se poate invoca a fi un înscris nou, de natură să determine o nouă judecată.
Pe de altă parte, intimații chiar în situația în care nu și-au achitat cheltuielile de întreținere, pe o perioadă de mai mult de 3 luni, nu și-au pierdut calitatea de chiriași, de vreme ce nu s-a promovat de către asociația chiriașilor o acțiunea în rezilierea contractului de închiriere asupra căreia să se fi pronunțat instanța de judecată.
În atare condiții, nu se poate reține că înscrisul invocat de apelantă este determinant, în sensul de a schimba hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Pe de altă parte, înscrisul invocat nu îndeplinește nici condiția de a fi probant prin el însuși.
Instanța de fond a reținut în mod corect că - aspect decis și de practica judiciară - pentru a fi îndeplinită condiția ca înscrisul să fie doveditor, partea căreia i se opune trebuie să fi participat la întocmirea lui, ori înscrisul să fi dobândit dată certă în condițiile art. 1182 Cod civil, înscrisul în discuție nu îndeplinește aceste condiții.
În ceea ce privește condiția ca înscrisul să nu se fi putut înfățișa în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, intimații neparticipând la redactarea procesului verbal din 10 septembrie 2002, nu au avut posibilitatea nici să-l rețină.
Aspectul că înscrisul nu a putut fi prezentat de apelantă dintr-o împrejurare mai presus de voința sa nu a fost dovedit și nici vreo altă împrejurare de imposibilitate obiectivă să își procure înscrisuri privitoare la situația locativă a intimaților.
În atare condiții Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta "" C N, împotriva sus arătatei sentințe comerciale, pe care o menține în întregime, cu obligarea apelantei aflată în culpă procesuală la cheltuieli de judecată către intimați, în baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta SC SA în contradictoriu cu intimații și împotriva sentinței nr. 439 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1033 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
- în concediu -
Președintele Curții de APEL ORADEA
M/09.04.2009
Judecător fond FM.
4 ex./09.04.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta revizuentă SC SA cu sediul în C N 1 - nr. 3 județul C intimații și - la sediul cabinetului avocațial C N,-. 1 județulAstăzi, __04.2009
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Crișan Marinela
