Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 314
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent - " " - I-PRIN ȘI și pe intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN.. A. PU-ȘI, intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, intimat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, având ca obiect
obligatia de a face, împotriva sentinței comerciale numărul 124/COM, pronunțată de Tribunalul Iași în data de 20 mai 2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul I, reprezentat de d-na; intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, reprezentat de d-na cons.jr. .
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen, legal timbrat;
- intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, a formulat și depus la dosar întîmpinare al cărei duplicat nu a fost comunicat recurentului, după care
D-na, căreia instanța îi înmînează duplicatul la întîmpinare, depune la dosar delegația, fără număr, emisă de recurent și precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întîmpinare, conținutul acesteia fiindu-i cunoscut prin lecturarea înscrisului mai înainte de a se deschide ședința de judecată.
D-na cons. jr. depune la dosar delegația de reprezentare a intimatului - a județului
La interpelarea instanței, părțile prezente precizează - prin reprezentanții delegați - că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurentul I, d-na cons.jr. pune concluzii de admitere a recursului, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la instanța competentă: Tribunalul Iași.
Despre hotărîrea recurată, d-na cons.jr. apreciază că a fost motivată greșit și confuz. Din motivarea hotărîrii reiese că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanța competentă și, cu toate acestea, soluționarea cererii este declinată în favoarea altei instanțe.
Solicită a se constata că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile art. 8 și 10 Cod procedură civilă, este introdusă la instanța competentă și conchide solicitînd admiterea recursului.
D-na cons.jr., pentru intimatul - a jud. I pune concluzii de respingere a recursului potrivit întîmpinării.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 124/COM din 20 nov. 2008 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală B, AVAS B, în favoarea Tribunalului București, Secția Comercială.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ARHIVELOR STATULUI B solicitând obligarea acestora la întocmirea actului adițional pentru repunerea pe rol a Ordinului comun nr. 99/269/20.06.2003 emis de APAPS
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca prin Ordinul comun nr. 99/269/20.06.2003 emis de APAPS (Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, actualmente AVAS) și CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate), societății - i s-au acordat următoarele înlesniri la plata obligațiilor la bugetul consolidat al statului:
- eșalonarea la plată pe 5 (cinci) ani, cu perioadă de grație de 6 luni, a sumei de 4.940.278.816 lei vechi (494.027,88), reprezentând obligații la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
- amânarea la plată, în vederea scutirilor de plată, a sumei de 3.531.241.406 lei vechi (353.124,14 RON) până la ultimul termen de plată a sumelor eșalonate.
Deoarece societatea a trecut de la privatizare, în 05.08.2002 prin mai multe procese de restructurare și redresare nu a reușit să respecte termenele de plată a sumei eșalonate, pierzând astfel facilitățile fiscale acordate prin ordinul precitat.
Conform nr.OUG 28/2006, aprobată prin Legea nr. 266/29.06.2006, s-a dat însă posibilitatea ca societățile comerciale care au pierdut facilitățile fiscale să poată beneficia în continuare de ajutor de stat prin acte adiționale la ordinele comune anterioare, cu condiția achitării tuturor obligațiilor fiscale la bugetul consolidat al statului până la data de 02.09.2006.
- a achitat, conform prevederilor Ordinului comun nr- până la data de 02.09.2006 toate obligațiile fiscale, prevăzute de lege, sens în care Iae mis certificatul de obligații fiscale nr. 15096/03.10.2006, iar Consiliul Concurenței a emis Decizia nr. 5/18.01.2006, care stipula că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea actului adițional la ordinul precitat. Pentru sensibilizarea întocmirii și semnării actului adițional la ordinul precitat. - a solicitat prin adrese scrise lămuriri și sprijin de la. I, I, AVAS B, - ANAF B, fără ca pârâtele să soluționeze cauza. Consideră că pârâtele AVAS B, și ANAF B refuză cu rea-credință să întocmească actul adițional la Ordinul comun nr-, în condițiile în care aceleași pârâte au întocmit Actul Adițional nr. 43/804/24.07.2007 la Ordinul comun nr-, respectiv Actul Adițional nr. 42/803/24.07.2007 la Ordinul comun nr-, în baza cărora - beneficiază de înlesniri la plată.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. I, pct. 10 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DGFP Iaf ormulat întâmpinare prin care a arătat că Ordinul comun nr. 99/269/20.06.2003 - 09.06.2003 al APAPS (AVAS) ȘI CNAS a fost aprobat de cele două instituții în baza Legii nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare.
Ordinul comun a intrat în "administrarea" I, ca urmare a aplicării prevederilor Ordinului comun, și nr. 1246/458/885/20.09.2003 în baza căruia prin direcțiile județene a preluat de la casele județene de asigurări sociale (Casa de Pensii, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă - și Casa Județeană de Sănătate) activitatea de declarare și colectare a veniturilor la contribuțiile sociale. Documentația - a fost preluată de I de la Casa de Asigurări de Sănătate I prin Anexa la procesul verbal nr. 3063/17.04.2004.
Ulterior preluării de la. I, Iar epartizat dosarele contribuabililor repartizați, indiferent de starea juridică în care se află contribuabilul respectiv, respectiv eșalonare la plată, executare silită, etc. la organul fiscal unde era arondat contribuabilul respectiv.
Menționează, că pentru acest contribuabil, Iap reluat, prin protocolul în anul 2004, și ordinele comune încheiate între și, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj respectiv Ordinul comun nr. 96/18.06.2003 (APAPS) și nr. 217/17.06.2003 () și avea în administrare Ordinul comun APAPS - P 75/711/03.06.2003 privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor la bugetul de stat.
Toate înlesnirile aprobate prin ordinele comune anterior menționate au fost repuse de organul fiscal, respectiv Comunale I, în termen în urma aplicării prevederilor art. XVIII din Legea nr. 266 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
Ulterior repunerii în termen a înlesnirilor la plată s-a dat curs solicitării și AVAS de eliberare a certificatului de obligații bugetare necesar întocmirii actelor adiționale la ordinele comune, respectiv a fost eliberat de I certificatul de obligații bugetare nr. 22108/28.11.2006. Certificatul a fost eliberat ca urmare a solicitării AVAS nr. /1027/12.02.2006 și a MFP - ANAF - nr. -/03.03.2006 și ulterior nr. -/9.11.2006. Menționează că eliberarea certificatelor de obligații bugetare, pentru întocmirea actelor adiționale, este condiționată de respectarea condițiilor impuse prin actul de aprobare a înlesnirilor la plata, respectiv în acest caz prin ordinele comune.
Pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ARHIVELOR STATULUI Baf ormulat întâmpinare prin care a arătat că actul pe care reclamanta îl solicita a fi inițiat de către pârâte nu are natură juridică a unui act administrativ, deoarece AVAS și nu acordă aceste înlesniri în calitate de autorități ale administrației publice, ci în calitate de creditori ai reclamantei.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, semnificația actului administrativ este: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."
Solicită instanței să constate că actul adițional al ordinului comun se încadrează în această categorie.
Mai mult, Ordinul comun nr. 99/20.06.2003 - 269/09.06.2003 a cărui repunere în vigoare se solicită, a fost emis în baza dispozițiilor art. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare. În acest context sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 ce prevede: "Cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta lege și în Ordonanța Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere".
de ordin comun este prevăzută de Legea nr. 137/2002 ". la plată prevăzute de prezentul articol se acordă prin ordin comun al creditorilor bugetari și al instituției publice implicate") și nu are aptitudinea de a imprima acestui act natura juridică de act normativ sau act al unei autorități administrative. Este evident ca Actul adițional de repunere în vigoare a Ordinului comun menționat urmează același regim juridic.
Ca urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată - obligarea pârâtelor la emiterea unui adițional de repunere în vigoare a Ordinului comun, ce în mod real tinde la valorificarea unui drept prevăzut de Legea nr. 137/2002 și reconfirmat prin nr.OG 28/2006 aprobată prin Legea nr. 266/2006.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, care a stabilit că este competentă să soluționeze un asemenea litigiu Secția Comercială Tribunalului.
Invocă și excepția de necompetență teritorială a instanței în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze.
Legea specială (Legea nr. 137/2002) nu conține prevederi referitoare la competența teritorială a instanței investite cu o cerere prin care se atacă un act sau o operațiune efectuată în cadrul procesului de privatizare, ceea ce înseamnă că devin incidente dispozițiile art. 5 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora: "Cererea se soluționează de instanța de la domiciliul pârâtului".
Dispozițiile legale privind competența teritorială nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul are facultatea de a alege aleatoriu instanța la care introduce acțiunea, ci aceste dispoziții acordă reclamantului posibilitatea de a alege o altă instanță competentă doar în situații determinate.
Instanța de la domiciliul reclamantului este competentă să soluționeze cererea în condițiile în care pârâtul nu are domiciliul cunoscut și nici reședința cunoscută sau are domiciliul în străinătate.
În speță, întrucât sediul instituțiilor pârâte este în B, consideră că instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București, Secția VI a comercială.
Subliniază faptul că dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul aplicării, iar nu în sensul neaplicării acestora. În caz contrar, legiuitorul ar fi precizat expres ca acțiunea poate fi introdusă oriunde dorește reclamantul sau nu ar mai fi reglementat deloc competența teritorială alternativă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepțiilor de necompetență materială și teritorială a instanței și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București - Secția comercială.
Invocă de asemenea excepția prematurității formulării cererii pendinte, raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 ce prevăd:
"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Din actele depuse de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată nu reiese îndeplinirea acestei proceduri, iar raportat la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată", consideră că se impune respingerea acțiunii formulate de - ca prematură.
În ce privește fondul cauzei solicită de asemenea respingerea acțiunii întrucât reclamanta omite să expună o situație de fapt despre care are cunoștință și care excede soluționării de către instituția lor:
AVAS a fost abilitată prin lege, în limitele prevăzute de OUG nr. 95/2003 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 557/2003 să preia de CNAS creanțele bugetare restante către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate la data de 30.06.2003, actualizate cu dobânzi și penalități până la data predării.
În temeiul aceluiași act normativ AVAS preluând de la casele de asigurări de sănătate județene convenții de eșalonare la plata sau ordine emise ulterioare datei de 30.06.2003 și care au ca obiect acordarea unor facilități la plata obligațiilor restante către la data de 30.06.2003.
Reclamanta a beneficiat de eșalonare la plata a obligațiilor restante către în baza unei convenții de eșalonare încheiată anterior datei de 30.06.2003 și aflată în derulare la respectiva data.
Ca urmare, - nu a intrat sub incidența prevederilor OUG nr. 95/2003 aprobată cu completări și modificări prin Legea nr. 557/2003, deoarece nu înregistra obligații de plată restante către la data de 30.06.2003.
Cu toate acestea, urmare a deciziei Consiliului Concurenței nr. 5/2006 AVAS a inițiat procedura de emitere a Actului adițional la Ordinul comun nr. 99/2003, transmis către MFP - ANAF.
Prin adresa nr. -/27.12.2006 (înregistrată la AVAS cu nr. 47/09.01.2007), MFP - ANAF ne-a restituit proiectul de act adițional la Ordinul comun nr. 99/2003 (AVAS) și nr. 269/2003 (CNAS) cu mențiunea ca instituția are competența de administrare numai pentru obligațiile datorate și neachitate începând cu 01.07.2003.
AVAS a comunicat MFP - ANAF faptul că datoriile societății aferente perioadei de până la 30.06.2003 către sunt în evidența I (certificat de obligații bugetare nr. 15096/2006) și a solicitat că, prin competentele MFP - ANAF în activitatea de administrare a veniturilor bugetare, să întreprindă demersurile necesare pentru ca societatea să poată beneficia de facilitățile promise prin lege la privatizare și autorizate de Consiliul Concurenței prin Decizia nr. 5/2006.
Astfel, întrucât - nu intră sub incidența prevederilor nr.OUG 95/2003, în ceea ce privește AVAS se poate considera ca acțiune este formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, sens în care solicită respingerea acțiunii.
Față de ordinea de soluționare a excepțiilor, analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâta AVAS, instanța apreciază că excepția invocata este întemeiată urmând a fi admisa pentru următoarele motive:
Conform art. 5 din Codul d e procedură civilă: "Cererea se soluționează de instanța de la domiciliul pârâtului".
Dispozițiile legale privind competența teritorială nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul are facultatea de a alege aleatoriu instanța la care introduce acțiunea, ci aceste dispoziții acordă reclamantului posibilitatea de a alege o altă instanță competentă doar în situații determinate, respectiv de art. 6-11 din Codul d e procedură civilă. Reclamanta ar putea invoca doar competența alternativă prevăzută de art. 9 în cauză fiind mai mulți pârâți, iar în acest caz cererea se face la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. În speță, însă, sediul tuturor instituțiilor pârâte este în B, deci instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București, Secția comercială chiar și raportat la art.9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția de necompetență teritorială a și în baza art. 158 Cod procedură civilă. va declina competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - - în favoarea Tribunalului București - Secția comercială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "" - I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarea motivare.
Așa cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, recurenta a acționat în instanță pârâtele pentru a fi obligate să emită actele adiționare la Ordinul Comun nr. 99/20.06.2003 -09.06.2003 al AVAS (fostă APAPS) și CNAS. Recurenta arată că a depus cererea de chemare în judecată la instanța ieșeană în temeiul art. 8 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevede că: "Cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul". Prin întâmpinare, pârâta AVAS invocă excepția necompetenței teritoriale, excepție pe care Tribunalul Iași o admite și, drept urmare, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -Secția Comercială.
Tribunalul Iași își motivează hotărârea de declinare a competenței pe dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă, conform cărora "Cererea se soluționează de instanța de la domiciliul pârâtului", susținând că "dispozițiile legale privind competența teritorială nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul are facultatea de a alege aleatoriu instanța la care să introducă acțiunea, ci aceste dispoziții acordă posibilitatea reclamantului de a alege o altă instanță competentă doar în situații determinate, respectiv art. 6-11 Cod procedură. Recurenta susține că a introdus cererea de chemare tocmai în aceste condiții determinate pe care le invocă Tribunalul Iași pentru a-și motiva declinarea competenței. Mai mult, un alt motiv pe care își întemeiază tribunalul hotărârea este acela că toate pârâtele își au sediul în B, ca și cum le-ar acorda o facilitate acestora. Având în vedere cele expuse, recurenta consideră că motivele de declinare a competenței sunt contradictorii și confuze; din motivare se deduce că Tribunalul Iași recunoaște că reclamanta a introdus cererea la instanța competentă, dar, totuși, declină competența de soluționare a cauzei.
Analizând motivele de recurs invocate și raportându-le la actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 8 Cod procedură civilă, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Prin urmare acest articol con sacră în favoarea reclamantului posibilitatea de a alege între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, deci o competență alternativă, textul de lege anterior menționat având un caracter general, în sensul că vizează toate acțiunile îndreptate împotriva statului și a unor instituții de interes public, indiferent de natura litigiului.
Așa fiind se reține că în speță Tribunalul Iași este instanța competentă de la domiciliul reclamantei - I, fiind aplicabile dispozițiile art. 8 din Codul d e procedură civilă, avându-se în vedere că pârâții din prezenta cauză sunt, Ministerul Economiei și Finanțelor și, toate instituții de interes public.
În consecință în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul comercial d e față, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, constatând competența teritorială a Tribunalului Iași - Secția comercială în soluționarea acestui litigiu, va trimite cauza acestei instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - - I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței comerciale nr. 124/COM/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o modifică în tot.
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași - Secția comercială, invocată de AVAS B privind judecarea acțiunii formulate de reclamanta - - I, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală B,
Constată competența teritorială a Tribunalului Iași - Secția comercială în soluționarea acestei cauze, unde o trimite pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.10.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
