Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 376/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.316
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata - SERV SRL, împotriva sentinței comerciale nr.12533/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că apelanta a depus la dosar un set de acte și concluzii scrise.
Apărătoarea intimatei, depune o cerere de amânare a cauzei pentru ca intimata să-și angajeze un alt apărător, învederând că nu mai asigură asistența și reprezentarea societății intimatei deoarece contractul de asistență juridică încheiat cu aceasta a fost reziliat și că intimata nu mai are sediul ales la cabinetul de avocatură.
Curtea ia act că d-na avocat nu mai reprezintă societatea intimată și lasă cauza la ordine, considerând că nu se impune amânarea cauzei. De asemenea, Curtea amintește dispozițiile art. 72 alin.2 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora mandatarul care renunță la mandat are obligația să înștiințeze atât pe mandant cât și instanța de judecată cu cel puțin 15 zile înainte de termenul de înfățișare pentru ca această renunțare la mandat să fie opozabilă acestora. Cum acest lucru nu s-a efectuat, Curtea apreciază că renunțarea la mandat nu poate produce efecte la termenul de astăzi.
La a doua strigare a cauzei nu se prezintă părțile.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 12533/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea în parte a cererii formulată de reclamanta - SERV SRL împotriva pârâtei, și s-a dispus obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului "Cinematograf D" din M,- și respingerea capătului 2 de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 580 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.12 din Legea nr.346/2004 pentru vânzarea activului utilizat de reclamantă în temeiul contractului de locațiune încheiat între părți. S-a reținut astfel că Legea nr.346/2004are în vedere ajutorul acordat întreprinderilor mici și mijlocii pentru o dezvoltare eficientă a activității lor prin stimularea în diferite forme legislative și ajutoare, a înființării și dezvoltării acestora. Acesta este și scopul art.12 din lege care statuează că în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor formulate de către astfel de întreprinderi în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru activele disponibile, se va încheia contractul în sine. Din actele depuse la dosar tribunalul a apreciat că rezultă îndeplinirea condițiilor pentru încheierea acestor contracte. S-a considerat astfel deoarece reclamanta face parte din categoria protejată de această lege specială a întreprinderilor mici și mijlocii, activul pe care aceasta îl pretinde aparținând Regiei Autonome în care statul este unic acționar și fiind disponibil. Tribunalul a reținut și că reclamanta a efectuat investiții de peste 15% din valoarea totală a acestui activ, iar solicitarea de vânzare s-a făcut cu respectarea condițiilor impuse de lege și cu prezentarea unui raport de evaluare care a statuat asupra prețului acestuia.
În ce privește capătul 2 de cerere Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat deoarece în raport cu dispozițiile art.5803alin. 5 din Codul d e procedură civilă raportat la alin. 1din același articol și de caracterul obligației de a vinde "intuitu personae" nu se pot acorda daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta,ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se susține că sentința apelată este nelegală și netemeinică, apelanta invocând 6 critici aduse acesteia, după cum urmează:
În primul rând, apelanta susține că instanța de fond confundă o Regie a statului cu o societate comercială în care statul este acționar și că instanța de fond nu a observat că obiectul cauzei dedus judecății excede în mod vizibil cadrului legislativ stabilit de Legea nr.346/2004.
În al doilea rând, apelanta susține că aceasta nu poate avea calitate procesuală activă în prezenta cauză deoarece conform art.65 din OG nr.39/2005 sălile și grădinile de spectacol cinematografic și terenurile aferente acestora se află în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "". Dreptul de administrare nu poate fi confundat astfel cu dreptul de proprietate, cele două având natură juridică diferită, iar dreptul real de administrare nu conferă titularului decât dreptul de a poseda, de a întrebuința bunul pentru exploatarea filmelor.
În al treilea rând apelanta arată că în contractul de locațiune dintre părți există dispoziții privind păstrarea destinației publice a imobilului și efectuarea de către locatar a lucrărilor de modernizare și dotări, cu o valoare estimativă de 64.705 Euro. De aici, se poate observa cu ușurință, că raportul de evaluare întocmit unilateral de reclamantă în care se stabilește un preț de 56.589 Euro, în condițiile în care locatarul era obligat să efectueze lucrări de modernizare de o valoare mai mare, sub sancțiunea încetării contractului, solicitarea sa este o încercare frauduloasă de a justifica neîndeplinirea unor obligații.
În al patrulea rând potrivit art.67 din OG nr.39/2005 diminuarea participației statului la unitățile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii și cultelor se poate face doar pe baza unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor și aprobate prin hotărâre a Guvernului, cadru legal care nu există.
În al cincilea rând se susține că pentru o eventuală înstrăinare a acestui activ este necesar să aibă calitatea de activ disponibil și să fie înscris în lista activelor disponibile, conform art. 13 alineatele 4 și 5 din Legea nr.346/2004.Această listă se află postată pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie și nu cuprinde și Cinematograful "D".
În fine, apelanta susține că potrivit art.8 din Legea nr.303/2008 sunt readuse în domeniul public sălile și grădinile de spectacol cinematografic, inclusiv terenurile aferente acestora. Ca atare, acestea trec în domeniul public al statului.
Având în vedere aceste considerente, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art.282, art.284 și art.296 din Codul d e procedură civilă, art.65 și art.67 din OG nr.29/2005, art. 13 alin. 4 și 5 din Legea nr. 346/2004 și art.8 din Legea nr.303/2008.
La dosar s-au depus înscrisuri.
La data de 11.03.2009 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de către intimata - reclamantă, prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat, invocând în esență următoarele apărări:
Motivele de apel invocate de apelantă sunt întemeiate pe dispoziții legale ce nu au incidență în speța dedusă judecății, respectiv OG nr.39/2005, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 346/2004, lege specială, de imediată aplicare, a cărei finalitate este stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, iar procedura specială de negociere directă în vederea privatizării prin înstrăinarea în condiții contractuale a activelor disponibile este astfel reglementată.
utilizat de intimata reclamantă face parte din patrimoniul pârâtei din anul 1991, dată la care aceasta a fost înființată prin HG nr.530/1991, iar în art.6 din Anexa 3 acestui act normativ se arată că Regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său. Ca atare, pârâta are calitatea de a face acte de dispoziție cu privire la activele disponibile pentru care există contracte de închiriere în derulare.
În ce privește inexistența unei metodologi de privatizare pentru efectuarea vânzării activului conform art. 67 din OG nr.31/2005, aceasta nu poate fi invocată de către pârâtă deoarece art.12 din Legea nr.346/2004 stabilește întreaga procedură de vânzare.
Susținerea apelantei în sensul că Cinematograful "D" nu este un activ disponibil este neîntemeiată, susține intimata, deoarece acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 13 alin. 2 din Legea nr.346/2004, fiind deținut ți exploatat de reclamantă în baza unui contract de locațiune, nemaifiind folosit de către apelantă din anul 2004.
Referitor la investițiile efectuate de către intimată, aceasta susține că raportul de evaluare a fost întocmit de un expert autorizat și acesta dovedește faptul efectuării investițiilor a căror valoare depășește 15% din valoarea activului.
În ce privește susținerea apelantei cu privire la trecerea acestui activ în domeniul public al statului, intimata arată că întrucât nu există un protocol încheiat potrivit dispozițiilor art. II pct.5 din Legea nr.303/2008, prin care acesta să poată fi preluat de către unitatea administrativ teritorială, ca și imobil aparținând domeniului public, rezultă că și această susținere este neîntemeiată.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate în motivele de apel, a apărărilor susținute de intimată prin întâmpinare, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel referitor la faptul că apelanta-pârâtă nu are calitatea de proprietar al activului cinematograf și ca atare nu poate vinde acest activ către reclamantă, este nefondat deoarece pârâta a devenit proprietara acestui activ în temeiul Legii nr. 15/1990, iar potrivit HG nr. 530/1991 dată în aplicarea acestei legi, respectiv art. 6 Anexa 3, pârâta este proprietara bunurilor din patrimoniul său. Împrejurarea că autoritatea publică implicată în procesul de închiriere, vânzare este Ministerul Culturii și Cultelor, nu conduce nicidecum la concluzia că activul cinematograf nu poate face obiectul Legii nr. 346/2004.
În acest sens, Curtea are în vedere și faptul că procedura de vânzare a fost deja declanșată de către pârâtă, așa cum rezultă din adresa nr. 7162/14.11.2006 prin care se solicită reclamantei să se prezinte de urgență, în perioada 15-24.11.2006, la sediul pârâtei din B"Pentru aplicarea strategiei de vânzare inițiată de Ministerul Culturii și Cultelor",cu anumite documente din care să rezulte valoarea investițiilor realizate de reclamantă, urmând a ține seama de valoarea acestor investiții la aplicarea strategiei de vânzare (fila 56 din dosarul Tribunalului).
În acest context, apelanta-pârâtă, în calitatea sa de locator în contractul de locațiune avea îndreptățirea și obligația să procedeze la declanșarea procedurilor de vânzare a acestuia în temeiul art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.
Susținerea apelantei în sensul că instanța de fond a făcut o confuzie între regie autonomă și societate cu capital majoritar de stat nu poate fi primită deoarece instanța a avut în vedere structura comercială a pârâtei de regie autonomă ( fila 189 verso alin. 7 din dosarul Tribunalului), iar obligația de a vinde este reglementată de legiuitor identic, fără ca acesta să facă distincția după cum locatorul are calitatea de regie autonomă sau societate comercială cu capital majoritar de stat [ Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 346/2004 reglementând: " Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile aleregiilor autonome, societăților/companiilor naționaleși societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispozițiilor privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia - "]. Esențială pentru aplicarea acestei legi speciale este calitatea Statului de proprietar al acestor participații ( fie în cadrul unei regii autonome, fie în cadrul unei societăți comerciale )
Afirmația apelantei în sensul că obiectul prezentului litigiu excede cadrului legislativ stabilit de Legea nr. 346/2004 și că soluția pronunțată conduce la devalizarea patrimoniului cinematografic național nu numai că nu este argumentată logic, dar este și contrară situației de fapt și de drept deduse judecății.
Astfel, reclamanta în calitatea sa de locatar al activului Cinematograful D din M ( conform contractului de locațiune nr. 585/17.03.2004 încheiat cu Centrul Național al -filele 38-44 din dosarul Tribunalului, modificat prin Actele Adiționale nr. 1/09.11.2004 și nr. 2/22.08.2005 prin care locatorul inițial este înlocuit de pârâta din cauza de față, care a preluat toate drepturile și obligațiile inițiale și se modifică cuantumul chiriei -filele 53-55 din dosarul Tribunalului) și de întreprindere mică și mijlocie, are acces la activul disponibil pe care aceasta îl deținea cu contract de închiriere, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 346/2004. Trebuie subliniat aici și faptul că reclamanta deține acest activ încă din anul 1998, când prin contractul de asociere în participațiune nr. 36/16.11.1998, aceasta a preluat spațiul comercial în cauză, cu toate consecințele ce decurg dintr-un atare contract (filele 22-37 din dosarul Tribunalului).
Or, față de dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 346/2004 care reglementează:"activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu regiile autonome, societățile/companiile naționale, precum și cu societățile comerciale cu capital majoritar de statvor fi vândute, la solicitarea locataruluisau asociatului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar/asociat. [] În cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispoziții, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;" și de împrejurarea că reclamanta avea calitatea de utilizator al spațiului comercial în cauză în temeiul unui contract de închiriere rezultă că aceasta este îndreptățită să cumpere acest activ.
Apelanta susține că aceasta nu poate vinde acest activ deoarece are doar un drept de administrare și nu deține în proprietate activul, însă Curtea constată că dispozițiile Legii nr. 346/2004 nu condiționează realizarea procedurilor de vânzare de calitatea de proprietar a regiei autonome sau a societății comerciale cu capital majoritar de stat, dar chiar dacă am considera astfel, se constată că dreptul său de proprietate decurge din lege ( Legea nr. 15/1990).
Dispozițiile speciale ale Legii nr. 346/2004 au fost reglementate în vederea stimulării înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, astfel că dispozițiile sale au un caracter derogatoriu de la dreptul comun, iar dreptul special de administrare al pârâtei conferă acesteia posibilitatea de a vinde către reclamantă activul, mai ales că chiar și dispozițiile art. 65 din OG nr. 39/2005 stabilesc că sălile și grădinile de spectacol cinematografic și terenurile aferente acestora se află în proprietatea privată a statului ( deși acestea nu se aplică în cauză). Cum bunurile din proprietatea privată a statului nu sunt inalienabile, așa cum susține apelanta, și această critică va fi înlăturată ca nefondată. Mai mult, așa cum menționam mai sus, dispozițiile art. 65 din OG nr. 39/2005 nu sunt aplicabile raporturilor juridice născute între reclamantă și pârâtă la data apariției Legii nr. 346/2004 ( intrată în vigoare la data de 02.08.2004), care a dat naștere în patrimoniul reclamantei unui drept special la cumpărarea activului, deoarece aceasta nu se poate aplica retroactiv.
De aceea, critica apelantei referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive este apreciată ca neîntemeiată.
Pentru aceasta, trebuie reținute și concluziile Curții Constituționale exprimate în mai multe decizii prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 346/2004 în sensul că: dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 346/2004 reprezintă " măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, statul având obligația, în virtutea art. 135 din Constituție, să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protecția concurenței loiale precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică" și că, prin urmare, " Statul, în calitate de acționar majoritar, urmărește vânzarea activelor disponibile deținute de regii autonome, societăți/ companii naționale și societăți comerciale către diferiți agenți economici, întreprinderi mici și mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte" ( decizia nr. 510/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 446/13.06.2008). Cele reținute de Curtea Constituțională în decizia precitată sunt de natură a consolida legitimarea procesuală pasivă a apelantei-pârâte, deoarece statul își exercită drepturile sale asupra activelor din categoria celor reglementate de legea specială, prin intermediul regiei autonome, în speță, a apelantei-pârâte.
Cu privire la calitatea de" activ disponibil"a spațiului comercial în cauză, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a califica acest spațiu ca fiind activ disponibil ( art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 346/2004).
Așa cum susține și intimata - reclamantă, cinematograful " D" nu este utilizat de pârâtă, acesta fiind utilizat de reclamantă încă din anul 1998 ( inițial în temeiul contractului de asociere, iar din anul 2004, în temeiul contractului de închiriere), astfel că și această condiție pentru vânzare este îndeplinită.
Susținerea potrivit căreia acest activ nu figurează pe lista activelor disponibile ce se impune a fi întocmită și reactualizată de către pârâtă conform dispozițiilor art. 13 alin. 4 și 5 din Legea nr. 346/2004 nu poate fi primită deoarece obligația întocmirii listei cu activele disponibile este în sarcina exclusivă a pârâtei, iar culpa pentru neîntocmirea unei atare liste îi aparține. Prin urmare, nu se poate invoca neîntocmirea listei de către pârâtă pentru protejarea unui drept al său, deoarece nimeni nu se poate prevala de proprie culpă pentru a obține protecția unui drept al său ( potrivit principiului general de drept recunoscut și sub forma adagiuluinemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Inexistența listei cu active disponibile nu împiedică nicidecum stabilirea de către instanța de judecată în cadrul controlului judecătoresc complet asupra operațiunilor prevăzute de Legea nr. 346/2004 în sarcina pârâtei, a caracterului de" activ disponibil"a activului cu privire la care reclamanta solicită vânzarea, deoarece ar însemna că voința pârâtei să stea la baza neaplicării unei legi speciale, ceea ce este contrar statului de drept și principiului legalității ce guvernează actele juridice civile ( art. 5 din Codul civil).
În ce privește susținerea apelantei cu privire la unele dispoziții din contractul de închiriere referitoare la " păstrarea destinației publice a imobilului ", la " lucrările de modernizare-dotări " etc, aceasta nu are nici o relevanță cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului în temeiul art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 346/2004 deoarece pentru aplicarea acestei legi speciale, este necesară doar calitatea de locatar a reclamantei la data apariției legii și la data la care aceasta a solicitat cumpărarea activului disponibil, anumite clauze din contractul de închiriere nemaiavând efecte cu privire la dreptul acesteia de a cumpăra activul, dreptul său fiind izvorât din lege, iar nu din contractul de închiriere.
În fine, Curtea subliniază încă o dată că dispozițiile legale invocate de apelantă în susținerea apelului său, adoptate și intrate în vigoare după data la care în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul de a cumpăra acest activ ( în temeiul Legii nr. 346/2004) nu sunt aplicabile deoarece acestea nu retroactivează.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 296 din pr.civ. apreciind că sentința apelată este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta, cu sediul în B,--14 sector 1, în contradictoriu cu intimata - SERV SRL, cu sediul în M,-, Județ C și ales în B, la Cabinet de Avocat din-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12533/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored./5 ex.
Sentința comercială nr. 12533/19.11.2008,
Dosar nr-
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
