Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.317
Ședința publică din data de 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.2384/12.02.2009 pronunțată de pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/2009 și intimata-pârâtă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 17.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apelanta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 8 lei.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei, respectiv chitanța nr.-/22.12.2008.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, arată că nu mai înțelege să invoce nulitatea apelului justificată de faptul că partea nu ar fi formulat apel ci apărătorul acesteia.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu solicită probe, întrucât consideră ca fiind suficiente probele aflate la dosar. Totodată, arată că apreciază cauza în stare de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu solicită probe, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului
Arată că a criticat sentința apelată față de modul eronat în care instanța de fond a interpretat probatoriul dedus judecății. Astfel, instanța de fond a reținut că susținerile reclamantei referitoare la contractul din 2005 nu pot fi primite, întrucât contractul C-/2004 dintre părți nu încetase la data de 1.02.2005, dată la care a fost încheiat cel de al doilea contract. Solicită să se constate că, la data de 1.02.2005 părțile au înlocuit contractul din 2004 cu un contract nou, astfel cum cadrul legal din 2005 obliga părțile să încheie un nou contract. Mai arată că, dacă ar mai fi coexistat contractul din 2004 ar fi intrat în conflict cu Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din municipiul B din 2005. Solicită să se observe că, hotărârea prin care a fost anulat contract nr. nu au fost anulate și actele subsecvente acestui contract. Totodată, învederează faptul că, contractul din 2005 nu face parte integrantă din contractul din 2004. Solicită să se observe că, în anul 2006 mai fost încheiat un contract cu toate părțile, având același număr reglementat datorită arterei și nu datorită unei ordine cronologice. În ceea ce privește contractul din 2004, învederează faptul că nu îl deține întrucât acesta a fost anulat. Menționează faptul că intimata a recunoscut faptul că, în 2005 prin modificarea cadrului legal a fost necesară încheierea contractului acestui nou contract din 2005, care prevedea o serie de obligații reciproce, respectiv de la analiza apei până la modul de furnizare și distribuție a serviciului reglementate prin Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din municipiul B din 2005. Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat. Solicită să se observe că, toate litigiile născute între părți s-au datorat culpei reclamantei care încă de la început nu a declarat că în imobil mai există un alt proprietar ci a declarat că este singurul proprietar al imobilului. Având în vedere faptul că branșamentul deservea doi utilizatori, acest lucru trebuia cunoscut pentru ca să încheie contract cu ambii proprietari. Mai arată că, prin hotărârea pronunțată în 23.03.2006, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat în 2004 și a obligat să încheie un contract de abonament cu ambii proprietari. Totodată, învederează faptul că instanța a avut în vedere și faptul că actul adițional a fost încheiat la data de 01.02.2005.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2384/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SC B SA, atât în privința pretenției principale, cât și a cererii accesorii vizând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin sentința comercială nr. 1069/23.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2409/16.09.2008, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de branșare și utilizare a serviciilor de alimentare cu apă și canalizare încheiat între reclamantă și pârâta SC B SA, contract cu nr.C-/2004, opunându-se astfel cu putere de lucru judecat faptul că, la încheierea actului atacat numita a declarat situații nereale, nefăcându-se cunoscut pârâtei faptul că imobilul are un singur branșament la apă, un singur contor, deși este locuit de doi proprietari diferiți.
Înlăturând susținerile reclamantei în sensul că, după încheierea contractului anulabil părțile au revenit și încheiat un nou contract cu nr.C-/01.02.2005 și reținând că, în realitate, potrivit hotărârii judecătorești arătate, se stabilea în sarcina reclamantei o obligație de a face și subliniind că acest tip de contract este unul de adeziune, care, ca regulă, are durată nelimitată, iar actul la care reclamanta se referă este doar un act adițional al contractului inițial, prima instanță a înlăturat apărarea centrală a reclamantei, care se întemeiază pe un act pe care instanța l-a considerat implicit anulat.
De asemenea, reținând că reclamanta nu a dat curs notificărilor SC B SA cu nr. 147/17.07.2006 și 161/24.07.2006, în sensul de a încheia un nou contract, și ulterior, a refuzat semnarea contractului încheiat în 2006 cu nr. C--1/21.07.2006, dar și că nu există un alt raport contractual cu pârâta, în vigoare la data soluționării litigiului, dar având în vedere și dispozițiile art. 24 alin.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canal din municipiul B, acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, prin avocatul său, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, pe care a considerat-o nelegală și netemeinică, și prin rejudecare, obligarea pârâtei la emiterea facturilor pe numele reclamantei pentru perioada 28.07.2006 - 13.07.2007 pentru suma totală de 1.107 lei, precum și obligarea pârâtei de a emite în continuare facturi individuale pentru reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că, prima instanță de fond a apreciat în mod fundamental eronat probatoriul cauzei, înlăturând nejustificat afirmația că între părți s-a încheiat un nou contract de furnizare servicii apă și canal la 01.02.2005, contract care nu are caracter adițional și accesoriu la contractul deja anulat din 25.05.2004.
Plecând de la acest motiv al apelului, apelanta a arătat că însăși pârâta a recunoscut că acest nou contract s-a datorat schimbării de legislație în domeniu, or, în aceste condiții, dacă vechiul contract ar fi fost păstrat, aceasta avea semnificația încălcării dispozițiilor legale obligatorii.
De aceea, prin însăși terminologia art.2 din contractul nr. C - din 01.02.2005, se arată că acest act înlocuiește actul primordial (anulat), simpla sintagmă a denumirii actului ulterior ca act adițional, inducând caracterul de dependență între cele două contracte succesive, așa cum instanța a apreciat în mod eronat.
În aceste condiții, contractul din 2004 era ineficient și inactiv prin însăși încheierea unui nou contract, înțelegere nouă prin care părțile nu au dorit o completare a actului anterior, ci o înțelegere cu totul nouă și independentă.
De aceea, contractul încheiat în anul 2005 este un act de sine stătător și nu poate fi considerat că a fost anulat implicit prin sentința comercială la care instanța face referire, potrivit principiuluirezoluto iure dantis rezolvitur ius accipientis.
Împotriva acestui apel SC B SA a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție, nulitatea apelului pentru lipsa calității de reprezentant a declarantului în fața instanței, arătând că domnul nu are calitatea de avocat în procedura de soluționare a apelului, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
istoricul cazual al litigiului, SC B SA a arătat că, la data încheierii primului contract, în anul 2004, printr-o declarație proprie reclamanta a omis să declare că în imobil mai există un proprietar care folosește serviciile furnizate de către pârâtă, generând astfel o inducere în eroare a furnizorului în sensul că acesta a prefigurat că imobilul avea un singur branșament de apă potabilă.
După perfectarea contractului SC B SA a fost notificată de către al doilea proprietar al imobilului, care dorea să fie parte în contractul de furnizare, fapt care a generat litigiul finalizat cu hotărârea pronunțată în 23.03.2006 de către Tribunalul București.
Dând efect acestei sentințe, SC B SA a notificat cei doi proprietari ai imobilului, respectiv pe și pe, propunându-le încheierea unui nou contract, propunere refuzată de către reclamantă.
În aceste condiții, în anul 2006 contractul de furnizare a fost semnat exclusiv de, în cuprinsul contractului fiind prevăzută o rubrică și pentru reclamantă și o mențiune potrivit căreia, dacă dorește adeziunea, poate încheia un act adițional.
Abia ulterior refuzului și încheierii contractului din 21.07.2006, atitudinea reclamantei s-a schimbat și au început să fie purtate discuții cu privire la adeziunea reclamantei la noul contract.
În ce privește plățile efectuate, intimata a arătat că ele pot fi apreciate după regimul celor nedatorate și restituite reclamantei la cererea acesteia.
În cadrul apelului intimata a arătat în dezbateri că nu mai susține excepția de nulitate datorită ratificării mandatului avocatului reclamantei de către parte, iar ulterior ambele părți au declarat că nu se prevalează de probe noi în apel, peste cele administrate în fața primei instanțe.
Apelul nu este intemeiat, iar Curtea il va respinge pentru urmatoarele motive:
Principalul argument folosit de catre aplenta consta in faptul ca prima instanta a considerat implicit anulat contractul nr.C-/01.02.2005 incheiat intre SC B SA si cu privire la furnizarea serviciilor de apa si canalizare la imobilul situat in B,-,. 1, sector 2, act pe care l-a apreciat ca fiind aditionl contractului anterior nr.C-/2004, exclusiv dupa denumirea acestuia, ignorand reala sa interpretare, dupa intentia reala a partilor si continutul actului, care reflecta caracterul independent al acestuia.
In acest sens, autoritatea impusa de catre sentința comercială nr. 1069/23.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială de catre prima instanta se prevaleaza in expunera acestui rationament este gresit apreciata si astfel, de vreme ce contractul nr.C-/01.02.2005 aste un act independent, in fiinta, instanta trebuia sa-i recunoasca efectele.
Curtea considera ca independent de interpretarea data contractului nr.C-/01.02.2005 in raport cu actul anterior in sensul ca acesta are caracter aditional,in dreptul R, nulitatile nu sunt implicite, adica,ele nu pot fi considerate daca nu sunt declarate, constatate sau dispuse in mod explicit in hotarari judecatoresti emise de catre autoritatile judiciare sau cu atributii jurisdictionale competente.
Prin urmare, este intr-adevar gresit considerentul primei instante cu privire la statutul de act nul al contractului de furnizare nr.C-/01.02.2005 cata vreme el nu primeste in mod individual si explicit sanctiunea de nulitate.
Pe de alta parte, Curtea va arata in cele ce urmeazaa faptul ca independent de natura de act aditional sau de act subsecvent de sine statator a contractului nr.C-/01.02.2005 in raport cu cel declarat anulat, nr.C-/2004,actul pe care reclamanta isi intemeiaza actiunea a avut o alta cauza de incetare: caducitatea.
a fi o formula de sanctionare a contractului pentru incalcarea legii,caducitatea presupune incetarea efectelor unui contract, independent de vointa partilor, datorita unei imprejurari ulterioare incheierii sale care impune partilor un alt comportament decat cel ales prin conventie.
Or, in aceste conditii,evenimentul care a impus in privinta contractului nr.C-/01.02.2005 caducitatea, adica incetarea efectelor saleex nunc, pentru viitor, cu incepere de la data cauzei de incetare, estesentința comercială nr. 1069/23.03.2006pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
In alte cuvinte, de la data comunicarii acestei sentinte catre partile litigiului - parti ale acelui litigiu fiind si litigantii de fata -,comportamentul ordonat acestora prin sentinta este executoriu(potrivit art. 7208Cod procedură civilă)si obligatoriu(datorita functiei publice pe care autoritatea judiciara o exercita si care are un efect directpartes), facand sa inceteze orice situatie contrara, neconcordanta conduitei ordonate prin dispozitiv.
Or, Curtea retine ca dupa comunicarea catre d-na a sentinței comerciale nr. 1069/23.03.2006, aceasa trebuia sa se conformeze comportamentului impus prin dispozitiv: "obliga SC B SA sa incheie un contract de abonament de furnizare servicii apa si canalizare cu proprietarii imobilului situat in B,-,. 1, sector 2 cu proprietarii imobilului, si ".
Asadar, dupa ce aceasta hotarare a fost comunicata partilor acestea aveau obligatia de a initia un raport contractual nou, indiferent de existenta, eficacitatea sau valabilitatea unor raporturi contractuale anterioare intre acestia.
Mai mult, facand apel la considerentele sentinței nr. 1069/23.03.2006, Curtea arata ca aceasta obligatie a fost impusa pe considerentul decizoriu ca d-na a omis sa furnizeze informatii reale cu privire la situatia proprietatii imobilului din B,-, ca imobilul este proprietate comuna a doi titulari diferiti ceea ce justifica, fata de modul de structurare functionala a imobilului, necesitatea regularizarii raportului contractual de furnizare in raport cu fiecare proprietar, fata de premisa initiala a incheierii contractului numai cu.
Prin urmare, intra in puterea lucrului judecat al acestei sentinte acea parte a considerentelor care pregatesc dispozitivul si justifica in mod necesar hotararea adoptata de catre judecator, deci,aceasta forta de adevar judiciar faptul ca premisele care au stat la baza incheierii unui contract exclusiv intre si SC B SA nu erau legitime, astfel ca se impunea incheierea unui nou contract, sub auspiciile dictate de catre sentinta anterioara.
Astfel, in masura in care nr.C-/01.02.2005 este anterior sentintei din 23.03.2006, realitatea continuta de catre aceasta sentinta, dar mai ales autoritatea si obligativitatea pe care o impune reclamantei, reclama acesteia conduita de a incheia un contract nou cu SC B SA, facand incetat prin caducitate orice raport contractual anterior.
Or, din probatoriu cauzei Curtea retine ca SC B SA a dat curs obligatiei din dispozitivul sentinței comerciale nr. 1069/23.03.2006, lansand apelantei invitatia de incheiere a contractului nr. C--1/21.07.2006 prin adeziune, obiectiunile ridicate de catre d-na avand ca unica justificare existenta contractului din anul 2005.
De aceea, in expunerea de motive a insantei de apel, Curtea nu poate recunoaste si sanctiona dreptul solicitat de catre reclamanta prin actiune, justificat pe continuarea executarii de catre parata a efectelor unui contract care nu mai este in fiinta, respectiv obligarea SC B SA de a emite facturi in baza contractului nr.C-/01.02.2005, incepand cu 28.07.2006.
In aceste conditii, hotararea de respingere a actiunii adoptata de catre prime instanta corepunde situatia de fapt constatate de catre C in propriile sale cercetari, astfel incat apelul reclamantei este considerat neintemeiat, atat in privinta pretentiei principale, cat si a accesoriilor sale derivand din solicitarile de plata a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta cu domiciliul în B,-, -orp C, parter, sector 2,împotriva sentinței comerciale nr.2384/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC B SA cu sediul în B,-, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.06.2009.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
Red.Jud.
1.07.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
