Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște, Calea B, -. E,.33, jud. D și punct de lucru în Târgoviște, str. - cel, -. H, parter, - magazin 1001, jud. D împotriva sentinței nr. 1397 din data de 12 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Dâmbovița reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA, solicitând să fie obligată să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 6 aflată în continuarea spațiului comercial pe care l-a cumpărat, să fie obligată la plata beneficiului nerealizat pentru spațiul comercial ocupat nelegal, în sumă de 21.235 lei, calculat pe ultimii 3 ani și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1530/29.06.2006 a cumpărat un spațiu comercial în suprafață de 53 situat în Târgoviște, str. - cel, -. H, parter (magazin 1001 articole) pentru prețul de 421.168.846 lei, achitat integral conform nr. 18/17.05.2002, dată de la care a intrat efectiv în stăpânirea spațiului cumpărat, conform dispoziției de la pct.1 "alte clauze" din contractul de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a mai susținut că deși a cumpărat un spațiu comercial în suprafață de 53, în realitate pârâta i-a oferit un spațiu de numai 47, așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de Oficiul Județean de Cadastru, motiv pentru care i-a fost diminuat profitul, ca urmare a reducerii spațiului de depozitare a mărfurilor supuse comercializării.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând faptul că în scopul efectuării vânzării a fost întocmit un
- // -
proiect de specialitate, nr-, în care a fost menționată suprafața spațiului comercial d e 53
De asemenea, predarea spațiului comercial d e la vânzător la cumpărător s-a făcut în baza procesului-verbal încheiat între părți la data de 27.05.2002, în care a fost specificat același spațiu - 53
Referitor la documentația invocată de reclamantă, privind suprafața spațiului comercial ca fiind de numai 47, pârâta susține că deși a știut acest lucru la scurt timp după perfectarea vânzării, se invocă acest aspect după 4 ani, ceea ce denotă faptul că reclamanta nu a fost stânjenită în folosința spațiului și nici vătămată în vreun fel.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 1397/12.10.2007, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în considerente că suprafața constatată lipsă din spațiul comercial cumpărat de reclamantă nu se află în posesia pârâtei.
Totodată, reclamanta nu se poate prevala de faptul că nu a știut ce cumpără, câtă vreme aceeași suprafață a deținut-o anterior cumpărării, cu titlu de chiriaș.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.480 și următoarele Cod civil, "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limite bine determinate de lege". Această prevedere legală nu a fost avută în vedere de prima instanță când a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Deși art. 481 cod civil prevede că "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa", instanța de fond sugerează în considerentele sentinței să renegocieze o cotă parte din preț, fără a realiza că această îndrumare intră în conflict cu art.44 din Constituția României.
Față de aceste 2 texte de lege, apelanta consideră că instanța avea obligația de a da eficiență raportului de expertiză întocmit în cauză, care arată că suprafața de 5,27 ar putea fi ocupată chiar de pârâtă, care deține un spațiu învecinat, caz în care titlurile trebuiau comparate.
Apelanta învederează faptul că însăși pârâta recunoaște, prin întâmpinare, că i-a vândut suprafața de 53, iar suprafața de 5,27 pe care o ocupă abuziv este o eroare materială de măsurătoare. Această presupusă eroare, în realitate nu există, întrucât expertul care a efectuat măsurătorile a constatat că suprafața reală a spațiului comercial este de 47,74, astfel că diferența de 5,27 sunt ocupați de pârâtă în mod nelegal.
De asemenea, instanța a ignorat probatoriul administrat în cauză, printre care și procesul-verbal de la fila 22, privind predarea de către pârâtă a spațiului în suprafață de 53; proiectul nr. 3000/6287/1 de la fila 27; contractul de închiriere în care se menționează suprafața închiriată de 55,58 și nu 53
Apelanta precizează că instanța de fond nu a înțeles că obiectul cererii sale îl constituie revendicarea suprafeței de 5,27 pe care o ocupă în mod abuziv pârâta.
- // -
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate în apel, Curtea reține următoarele:
Primele critici invocate de apelantă fac trimitere la dispozițiile legale incidente în speța dedusă judecății și care, în opinia acesteia, constituie temeiurile de drept ale cererii sale de chemare în judecată. În mod cert, instanța de fond a ținut seama de legislația incidentă în cauză, raportat la obiectul acțiunii, care privește obligarea pârâtei de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 6 aflată în continuarea spațiului comercial pe care l-a cumpărat, cu capetele de cerere subsecvente privind plata beneficiului nerealizat și a cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept al acțiunii nu a fost indicat prin cererea introductivă, ci numai în cererea de apel, în care apelanta tinde practic să schimbe obiectul cererii principale, precizând că acțiunea sa este în revendicarea spațiului comercial d e 5,27 pe care îl ocupă în prezent pârâta-intimată și care nu deține titlu de proprietate asupra lui.
Față de această nouă abordare a acțiunii, instanța de apel constată că nu se poate modifica în calea de atac obiectul acțiunii cu care a fost investită inițial prima instanță, motiv pentru care în baza art. 296 Cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
Referitor la criticile apelantei privind ignorarea probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, respectiv că cererea reclamantei vizează neconcordanța dintre suprafața spațiului comercial efectiv deținut cu titlu de chiriaș și acest spațiu pe care l-a achiziționat cu contract de vânzare-cumpărare de la pârâtă, fără niciun fel de obiecțiuni.
Deși inițial apelanta a achiesat la expertiza care a evaluat suprafața spațiului comercial supus vânzării și a stabilit că acesta este de 53, ulterior, printr-o expertiză extrajudiciară, s-a concluzionat lipsa unei suprafețe de 6, pe care însă nu a reclamat-o timp de 4 ani, ceea ce denotă lipsa sa de interes.
În raport de această situație, în mod justificat prima instanță a menționat în considerentele sentinței atacate că reclamanta avea posibilitatea de a promova o altfel de acțiune, în cazul în care suprafața reală a spațiului comercial cumpărat nu corespunde cu suprafața indicată în contractul de vânzare-cumpărare.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște, Calea B, -. E,.33, jud. D și punct de lucru în Târgoviște, str. - cel, -. H, parter, - magazin 1001, jud. D împotriva sentinței nr. 1397 din data de 12 octombrie 2007 pronunțate de
Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.
Președinte Judecător
G - - -
Grefier
- -
Red. / - 5ex./17.03.2008
Dosar fond nr-- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena
