Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 32/
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în G, str.- nr.24, -.4,.23 și ambii prin reprezentant av. la sediul cabinetului de avocatură din G, str.- -, -.7,.42, împotriva sentinței comerciale nr.3387/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL, cu sediul în G,-, -R2,.3,.119.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata-pârâtă administratorul acesteia numitul, lipsă fiind apelanții-reclamanți și reprezentantul al acestora av., care a fost apelat prin stație de trei ori.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că prezentul termen de judecată a fost acordat pentru ca intimata să depună înscrisuri în completarea documentației existente la dosar, documentație ce a fost depusă la data de 31.03.2009.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Intimata-pârâtă prin administrator arată că în cauză este acuzat pe nedrept, având în vedere că, așa cum și instanța de fond a constatat, este constructor de bună credință, iar construcția a cărei demolare s-a solicitat este exista încă din anul 1994, el devenind proprietar abia în anul 2004. Mai arată că nu a fost anunțat să participe la licitația ce a avut loc, că i s-a sustras originalul contractului din actele ce le deținea, în locul acestuia fiindu-i pus o copie a acestuia. Solicită ca instanța de apel să analizeze actele existente la dosar care sunt corecte, și pe baza acestora să se pronunțe prin respingerea apelului declarat în cauză.
După punerea concluziilor de către administratorul intimatei-pârâte, s-a prezentat în instanță av., în calitate de reprezentant al apelanților reclamanți, căruia i se acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Av. arată că noul înscris depus la dosar de către intimata-pârâtă nu schimbă cu nimic situația deja existentă privind construcția a cărei desființare se cere, fără respectarea cerințelor Legii 50/1991, pe baza doar a unor înscrisuri, fără a se examina cronologia eliberării acestora, cât și legătura lor cu construcția existentă pe teren. Astfel, arată că acel contract de închiriere a încetat prin ajungerea sa la termen, în urmă cu 6 ani, așa încât este evident că din punct de vedere juridic este afectat de o condiție și încetează la îndeplinirea acelei condiții. În final arată că, construcția în discuție a fost ridicată cu rea credință pe terenul apelanților și solicită a se constata că apelul declarat este întemeiat urmând a fi admis și a modifica în tot sentința pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată.
În replică administratorul intimatei-pârâte învederează instanței că ar fi de acord și să ajungă la o înțelegere cu apelanții în ceea ce privește speța de față, fiind de acord chiar și cu o conciliere.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrata inițial la Judecătoria Galați sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta - SRL G, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să desființeze construcția realizată din bolțari acoperită cu tablă și terasă betonată pe o suprafață de aproximativ 15mp și gardul din lemn și tablă sau să încuviințeze ca reclamanții să o desființeze pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 9000 mp situată în tarlaua 9, Cc 30, din extravilanul comunei, Județul B și a construcțiilor C1, C2 și C3 amplasate pe acesta prin cumpărare de la - SA prin act autentificat sub nr.8824/2004 la BNP Societatea Civilă " și Asociații".
Reclamanții au arătat că inițial suprafața de teren a fost transmisă de vânzător în indiviziune din totalul suprafeței de 13.197,77 mp teren, însă la data de 05.09.2006 a fost încheiată o tranzacție, în cuprinsul căreia se consemnează că sunt proprietari exclusivi ai suprafeței de 9000 mp.
Au mai susținut reclamanții că într-o latură a acestuia există construcția aparținând societății pârâte, care ar fi construită cu acordul conducerii - SA, însă fără obținerea autorizației prevăzute de Legea nr.50/1991.
În drept cererea a fost întemeiată pe art. 1075-1077.civ.
În susținerea cererii reclamanții au depus la dosar în fotocopie înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței și a arătat că nu este de acord cu cererea de chemare. A arătat că terenul este situat în extravilanul comunei, care aparține de Județul B, motiv pentru care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Galați.
In cauza s-a efectuat o expertiza topometrica întocmita de expert (filele 35-37).
La termenul de judecata din 09.10.2007 instanța a invocat excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei Galați.
de excepția de necompetenta materiala, aceasta a constatat ca obiectul acțiunii îl constituie obligația de a face, fiind un litigiu nepatrimonial, de natura comerciala, iar conform art. 2 pct.1 lit. a pr.civ. s-a declinat competenta in favoarea tribunalului Galați - SECTIA COMERCIALA, MARITIMA ȘI FLUVIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV, prin sentința civila nr. 7760/23.10.2007 a Judecătoriei Galați.
La Tribunalul Galați - SECTIA COMERCIALA, MARITIMA ȘI FLUVIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, cauza a fost înregistrata sub nr-, iar prin sentința civila nr. 526/29.02.2008 s-a declinat competenta de soluționare in favoarea Judecătoriei Galați.
In fapt s-a reținut ca natura litigiului deriva dintr-un raport juridic de drept civil, in cauza nu operează prezumția de comercializate prev. de art. 4 Cod comercial.
Astfel s-a constatat conflict negativ de competenta si s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea acestuia.
Prin sentința civila nr. 7 din 12.06.2008 a Curții de Apel Galați - Secția Comerciala, Maritima si Fluviala, s-a stabilit competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Galați - SECTIA COMERCIALA, MARITIMA ȘI FLUVIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, cauza fiind înregistrata sub nr-.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza tehnica, iar expertul si-a păstrat concluziile din raportul de expertiza.
Prin sentința comercială nr.3387/17.12.2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Galațis -a respins cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta - SRL, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
- SA Gav ândut reclamanților și imobilul din extravilanul comunei, jud.B, format din teren în suprafață de 9000. și construcții, intabulat în 233 conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8824/25.08.2004 (fila 4 dosar).
Din concluziile raportului de expertiză tehnică (filele 35-39 dosar -) rezultă că pârâta - SRL G are amplasată pe terenul proprietatea reclamanților o construcție în suprafață de 116,57. identificată conform anexei 2 care face parte din raportul de expertiză.
Expertul a mai precizat că această construcție a fost edificată cu respectarea legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție, conform autorizației de construire nr.15/16.03.2002 a Consiliului Județean B, certificatului de urbanism nr.188/06.12.2008 și contractului de închiriere nr.3/20.01.2004 încheiat între - SA G și.
Din actele depuse de pârâtă, respectiv autorizația de construire 15/06.03.2002 certificatul de urbanism nr.188/06.12.2001 și contractul de închiriere nr. 3/20.01.2004 încheiat între - SA G și (filele 47-61 dosar -), rezultă că pârâta - este constructor de bună credință pe terenul proprietatea reclamanților, construcția acesteia fiind edificată anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.8824/2004, prin care reclamanții au devenit proprietari.
De asemenea, reclamanții nu au făcut vreo dovadă că autorizația de construire nr.15/06.03.2002 emisă de Consiliul Județean a fost anulată.
În drept, instanța de fond a reținut incidența art.1075 și 1077 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții și care au criticat-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a concluzionat că executarea construcției în litigiu s-a efectuat cu respectarea cerințelor Legii nr.50/1991 doar pentru că la dosar existau o serie de înscrisuri (contract de închiriere a terenului, certificat de urbanism și autorizație de construire) care de regulă sunt necesare pentru executarea unei construcții sau modernizarea acesteia, fără însă a fi examinată cronologia eliberării acestor acte, cât și legătura lor cu construcția existentă pe teren.
Astfel, pornind chiar de la solicitarea adresată de administratorul - SRL la data de 13.12.2001 Consiliul Județului B - Direcția Urbanism, Amenajarea Teritoriului și Lucrări Publice rezultă fără nici un dubiu că aceasta avea ca obiect eliberarea avizelor și autorizațiilor cerute de Legea nr.50/1991 pentru " și extindere spațiu comercial d e tip cafe-bar".
Această situație presupunea cu necesitate să existe un spațiu comercial cu destinație cafe-bar a cărui extindere și modernizare era solicitată, iar pentru acest prim spațiu comercial existent inițial pârâta să dețină actele necesare potrivit Legii nr.50/1991.
Pârâta nu a făcut și nici nu este în măsură să prezinte autorizația de construire a acestui spațiu pentru motivul că nu a deținut-o niciodată, împrejurare care rezultă și din declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri făcută de reprezentantul acesteia la data de 24 ianuarie 2007, declarație din conținutul căreia rezultă că data dobândirii clădirii este 5 decembrie 1994 iar cea a stabilirii valorii de inventar - 1 ianuarie 1998.
Lipsa autorizației în discuție, permanent semnalată de reclamanți, îndreptățește a se presupune că realizarea acestei construcții s-a făcut fără respectarea cerințelor Legii nr. 50/1991 ceea ce în plan juridic plasează pe pârâtă pe poziția unui constructor de rea credință.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât la momentul formulării acțiunii contractul de închiriere al terenului nr.3/20.01.2004 încheiat de - SA, societate de la care reclamanții au cumpărat terenul încetase la data de 31 decembrie 2004 iar pârâta nu mai deținea nici un titlu cu privire la folosirea terenului de sub construcție și cel aferent.
În raport cu motivele expuse mai sus apelanții solicită să se constate că situația de fapt reținută de judecătorul fondului este total diferită de cea reală contravenind disp.art.480, 494 alin.2 teza I cod civil și art.1 din Legea 50/1991, apreciind că se impune admiterea apelului cu consecința modificării în tot a sentinței comerciale nr.3387/17 decembrie 2008 Tribunalului Galați în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta-intimată - SRL, nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin reprezentantul său legal a solicitat în instanță respingerea apelului precizând că, contrar celor susținute de reclamanți prin cererea de apel, - SRL a edificat construcția în litigiu în condițiile Legii 50/1991, sens în care, la data de 31.02.2009, a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de licitație încheiat la data de 05.12.1994 (filele 18-19) prin care a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu, precum și autorizația de construire nr.5/02.1993 (filele 16-17) eliberată de Consiliul Județean
În raport de noile înscrisuri prezentate de pârâtă în apel, reclamanții-apelanți au opinat, prin reprezentantul lor că existența autorizației inițiale de construire nu schimbă cu nimic situația deja existentă, de vreme ce contractul de închiriere încetase prin ajungerea sa la termen, în urmă cu 6 ani.
Apelul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Examinând hotărârea criticată în raport de mijloacele de probă administrate la judecata în fond, cât și în apel, curtea apreciază că nu subzistă criticile apelantei referitoare la reaua credință a - SRL, iar înscrisurile prezentate de pârâtă vin să întărească respectiva soluție.
De vreme ce construcția în litigiu s-a edificat cu mult înainte de vânzarea terenului, autorizația de construire fiind datată 02.06.1993 având termen de valabilitate 12 luni, rezultă fără putință de tăgadă că nu este vorba de rea credință din partea pârâtei care nu a nesocotit atribuțiile noului proprietar al terenului, ci se bucură de prerogativele conferite de dreptul de superficie.
Dreptul de superficie (reglementat de art.494 Cod civil) a fost definit de literatura de specialitate ca drept de proprietate pe care-l are o persoană asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe un teren ce aparține altei persoane, precum și dreptul de folosință al superficiarului asupra acestui teren.
Existența unui drept de superficie presupune, astfel cum am arătat mai sus și dreptul la folosință al terenului fiind un drept de folosință ce-l are o persoană ce a construit pe terenul proprietatea altuia, ceea ce presupune plata unei indemnizații pentru această folosință în baza unei convenții încheiate de părți, nejustificându-se solicitarea de obligare a pârâtei la demolarea construcției.
Întrucât dreptul la superficie durează în principiu, cât timp există construcția, încetarea sa poate interveni înainte de acest moment în ipoteza încheierii unei înțelegeri între părți, caz în care se va preciza și soarta construcției. Aceasta poate fi ridicată de către superficiar de pe teren sau poate să profite proprietarului terenului.
Desființarea, cu efect retroactiv, pe orice cale, a titlului de constituire a dreptului de superficie este un alt mod de încetare a acestui drept.
Dreptul de superficie mai poate înceta prin pieirea ori desființarea construcției.
duce, de asemenea la încetarea acestui drept.
Încetarea dreptului de superficie are semnificația reîntregirii prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului, indiferent dacă proprietarul terenului devine și proprietarul construcției sau plantației sau dacă se adoptă o altă soluție juridică pentru rezolvarea problemei statutului juridic al construcției.
În speță, edificarea construcției în baza unui act administrativ valid echivalează cu o constituire legală a dreptului de superficie, fiind irelevantă susținerea apelanților vis-a-vis de expirarea contractului de închiriere în baza căruia pârâta a dobândit folosința terenului, eventualele pretenții legate de lipsirea apelanților de fructele terenului putând fi valorificate doar printr-o înțelegere în acest sens a părților.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și disp.art.297 pr.civ. urmează a fi menținută sentința ce face obiectul apelului cu consecința respingerii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în G, str.- nr.24, -.4,.23 și prin reprezentant av. la sediul cabinetului de avocatură din G, str.- -, -.7,.42, împotriva sentinței comerciale nr.3387/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored: 16 Iunie 2009/ 5 ex.
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Simona Gavrila
