Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.322
Ședința publică din data de 07.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantele-reclamante și B, împotriva sentinței comerciale nr.4830/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MINISTERUL ECONOMIEI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate apelantei-reclamante și intimatei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4830/25.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantele B și împotriva pârâtei MINISTERUL ECONOMIEI.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor tronsoanelor 4 și 5 părțile au convenit că finanțarea lucrărilor executate și nedecontate și a lucrărilor suplimentare ce urmează a fi proiectate si executate, decontarea va fi asigurată prin încheierea actului adițional la contractul inițial, pentru alocația bugetară a anului 2007.
Tribunalul a reținut că pentru contractele sinalagmatice este caracteristic acordul de voință al părților, în lipsa consimțământului uneia dintre părți, actul juridic nu își produce efectele, manifestarea de voință a părții trebuie să fie făcută expres și fără echivoc, consimțământul neputând fi suplinit printr-o hotărâre judecătorească, întrucât s-ar încălca dispozițiile art.969 Cod civil. Singurele persoane care se pot obliga sunt părțile, ele fiind singurele în măsură să-și manifeste acordul de voință privind drepturile și obligațiile pe care înțeleg să și le asume prin încheierea unor acte juridice. In lipsa consimțământului valabil exprimat al uneia dintre părți contractul nu poate exista, acordul de voință neputând fi complinit de către o instanță.
Instanța nu ar putea obliga pârâta la încheierea actului adițional și pentru faptul că execuția bugetară pentru anul 2007 s-a încheiat la data de 31.12.2007, iar banii neutilizați până la acea dată nu mai pot fi folosiți.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantele solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei să încheie cu apelantele actul adițional la contractul de execuție lucrări nr.-/19.02.2002 aferent anului 2007, conform 4a și 4 b la Procesul-verbal de recepție înregistrat sub nr.122/-/8.01.2007, sub sancțiunea acordării daunelor cominatorii.
După prezentarea situației de fapt și a considerentelor sentinței apelate, apelantele au criticat hotărârea pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut că obligarea pârâtei la încheierea actului adițional la contractul de execuție ar presupune încălcarea principiului simetriei, încălcând art.942, art. 969, art.1073 Cod civil.
Instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale deoarece acordul de voință al părților în sensul încheierii actului adițional exista la momentul formulării cererii de chemare în judecată; reclamantele și l-au exprimat expres atât anterior, cât și prin cererea de chemare în judecată, iar pârâta prin Procesul-verbal de recepție nr.122/-/8.01.2007 prin care și-a asumat obligația de a încheia Actul adițional la contractul de execuție, corespunzător anului 2007.
În cauză nu se punea proba încălcării principiului simetriei deoarece manifestarea de voință a pârâtei în sensul încheierii actului adițional se produsese deja prin semnarea procesului-verbal.
Sentința reține în mod inexact și nelegal că singurele persoane care se pot obliga sunt părțile deoarece, pe de o parte, pârâta se obligase deja în sensul celor solicitate, dar a refuzat ulterior executarea, în raport de prevederile art.1073, art.969 Cod civil.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, nu s-a urmărit suplinirea consimțământului autorității publice, ci constrângerea pe calea justiției să-și respecte consimțământul deja dat, obligarea pârâtei să își execute silit o obligație care îi incumbă, respectiv tocmai manifestarea de voință din partea sa, conform mecanismului contractual agreat de părți.
Dreptul Asocierii de a solicita obligarea intimatei la încheierea Actului adițional la contractul de execuție lucrări rezultă din: prevederile contractuale, art.2.1 raportat la art.3.1 din contractul de execuție, Actele adiționale nr.1-24 prin care părțile au prelungit contractul și au stabilit și cuantumul alocației bugetare din care urmau să fie achitate lucrările de consolidare, Procesul-verbal de recepție nr.122/-/8.01.2007, existența alocației bugetare.
Împrejurarea pierderii sumelor de bani alocate în scopul continuării lucrărilor, din culpa pârâtei care nu le-a folosit, nu poate constitui un impediment la obligarea acesteia să-și execute obiectul obligațiilor pe care și le-a asumat.
În primul rând, intimata invocă propria turpitudine încercând să justifice neexistența obligației de a face, iar în al doilea rând, legea oferă temeiul juridic pentru obligarea autorității publice de a reloca sume suplimentare pentru obligații născute în cursul unui an bugetar, respectiv G nr.22/2002.
-În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei pârâte să-și execute obligațiile sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, se arată că aceasta reprezintă un mijloc de constrângere a debitoarei să execute în natură obligația de a face și a nu face, determinându-l pe debitor să-și execute obligația asumată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art.962 coroborat cu art.942 Cod civil, în sensul în care a considerat că instanța nu poate să oblige pârâtul să încheie actul adițional la contract având în vedere că aceasta ar însemna ca instanța să se subroge voinței pârâtului.
Prin mențiunea de la punctul 6.3 din procesul-verbal de recepție nr.122/-/8.01.2007, nu se poate interpreta că și-a manifestat expres consimțământul cu privire la încheierea unui act adițional pentru anul 2007.
Chiar în ipoteza în care instanța ar obliga pârâta să încheie un asemenea act adițional, efectul ar fi tardiv, dat fiind faptul că execuția bugetară pentru anul 2007 s-a încheiat la data de 31.12.2007, iar banii neutilizați până la acest moment se pierd, potrivit dispozițiilor art.2.1 alin.2 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.2397/2007.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor apelantelor, Curtea va constata apelul nefundat pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de execuție lucrări nr.265.199/19.02.2002, reclamantele, în calitate de executant, s-au obligat să execute și să finalizeze lucrări de consolidare sediu Ministerului Industriei și, în prezent Ministerul Economiei, iar pârâta să achite prețul convenit pentru aceste lucrări. Termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit la 20 de luni, ulterior, acest termen a fost prelungit succesiv prin actele adiționale încheiate ulterior.
Potrivit art.20 din contract, părțile au prevăzut că au dreptul de a conveni pe durata îndeplinirii contractului modificarea clauzelor contractului prin act adițional.
Prin urmare, modificarea clauzelor contractuale presupune încheierea unui act adițional, care este un act bilateral ce se perfectează prin concursul voinței celor două părți ale contractului, potrivit art.943 Cod civil, și cu respectarea condițiilor de validitate ale contractului impuse de art.948 Cod civil: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, împrejurări care nu au fost întrunite în speță.
Astfel, în mod greșit, apreciază apelantele că intimata-pârâtă și-a manifestat voința de a încheia actul adițional la contract, prin semnarea Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.122/-/8.01.2007.
Procesul-verbal de recepție invocat de apelante a fost încheiat de Comisia de recepție numită prin Ordinul ministrului economiei și comerțului nr.465/4.07.2006, de reprezentanții proiectantului, reprezentanții Asocierii, și reprezentanții subcontractanților.
Potrivit art.15.3 din contract, Comisia de recepție are obligația de a constata stadiul îndeplinirii contractului prin corelarea prevederilor acestora cu documentația de execuție și cu reglementările în vigoare, iar în funcție de constatări, Comisia de recepție are dreptul de a aproba, amâna sau respinge recepția.
Prin urmare, Comisia de recepție are atribuții limitate la constatarea stadiului lucrărilor și nu de a angaja din punct de vedere juridic pârâta în sensul celor avute în vedere de reclamante, respectiv de a modica contractul.
Astfel, din coroborarea prevederilor art.20 și ale art.15 din contract, redate anterior, rezultă că modificarea contractului poate fi convenită, valabil, numai de reprezentanții legali ai pârâtei, cu respectarea cerințelor esențiale ale art.948 cod civil în ce privește capacitatea părților de a contracta.
Prin urmare inserarea de către Comisia de recepție a clauzei înscrise la art.6.3 din procesul-verbal de recepție nu obligă în mod valabil pârâta la încheierea unui act adițional, câtă vreme atribuțiile Comisie de receptie sunt limitate la admiterea/limitarea/respingerea recepției lucrărilor, în funcție de constatările efectuate cu privire la executarea lucrărilor contractate.
Curtea subliniaza, in acest context, ca reprezentanții legali ai pârâtei nu și-au exprimat acordul cu privire la încheierea unui act adițional.
De altfel, în art.6.2 din procesul-verbal de recepție s-a convenit că plata facturii finale se va efectua imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitive, factură în care se vor regulariza eventualele erori constatate ulterior recepției la terminarea lucrărilor, reclamantele nefăcând dovada acceptării situației de plată definitive.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că paratul nu poate fi obligat să încheie un act adițional la contractul de execuție lucrări având în vedere că aceasta ar însemna să se subroge voinței pârâtului, încălcându-se prevederile art.969 Cod civil.
Singurele persoane care se pot obliga sunt părțile, ele fiind singurele în măsură să-și manifeste acordul de voință privind drepturile și obligațiile pe care înțeleg să și le asume prin încheierea unor acte juridice.
Art.21. din contract care reglementează obligațiile executantului să execute și să finalizeze lucrările de consolidare sediu Ministerul Industriei și resurselor, în prezent, Ministerul Economiei, art. 3.1 care se referă la durata contractului, Actele adiționale nr.1-24 încheiate de părți nu îndreptățesc reclamantele să solicite obligarea intimatei-parate la incheierea unui nou act adițional, corespunzător anului 2007, în lipsa consimțământului valabil exprimat al intimatei.
În raport de aceste considerente, devin superflue criticile de apel referitoare la faptul că instanța de fond a reținut că nu ar putea obliga pârâta la încheierea actului adițional datorita împrejurării că execuția bugetară pentru anul 2007 s-a încheiat la 31.12.2007 și că banii neutilizați până la acea dată nu mai pot fi folosiți, precum și cele referitoare la posibilitatea acordării daunelor-cominatorii în cazul nerespectării obligației de a face.
În consecință, pentru aceste considerente, Curtea va constata apelul nefondat și îl va respinge, conform art.296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantele-reclamante cu sediul în B,-,.2, 3 și 4, sector 1 și B cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.4830/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MINISTERUL ECONOMIEI cu sediul în B, Calea nr.152, sector 1.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud./17.07.2009
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
