Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 35/2008 - A/
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant cu domiciliul ales în CNs trada -. - nr. 37. 30 județul C în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul în C- județul S M, cu domiciliul în localitatea, nr. 40 județul S M, cu domiciliul în SMs trada - -. 7 județul S M, - SRL cu sediul în T- județul T și - SRL cu sediul în C- județul SMî mpotriva sentinței 1831/LC/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- având ca obiectobligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul apelantului avocat - în baza împuternicirii 3/24.01.2008, reprezentantul intimatului avocat în OG baza împuternicirii FN depuse la dosar și reprezentanta intimatelor - SRL, SRL și-a intimaților și avocat în baza împuternicirilor avocațiale din 05.03.2008 depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 60 de lei taxă de timbru - chitanța nr. -/29.01.2008 - plus 0,3 lei timbru judiciar, faptul că apelantul a depus note de ședință, după care:
Instanța,nefiind alte cereri prealabile, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului și desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Face trimitere la motivele invocate în scris. Motivarea sentinței este precară; prima instanță nu a cercetat aspectele indicate de către părți.
Instanțasolicită reprezentantului apelantului să precizeze dacă s-a cerut desființarea contractului de cesiune.
Reprezentantul apelantului declară că nu are cunoștință de aceasta; consideră că instanța de fond nu a cercetat fondul și se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu s-au indicat motivele respingerii.
Instanțasolicită reprezentantului apelantului să precizeze dacă mai susține și cererea subsidiară.
Reprezentantul apelantului arată că în subsidiar solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Solicită totodată acordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise. Subliniază că nu s-a făcut plata la scadență. Depune la dosar un extras de practică judiciară și un text de pe site-ul "juridice.ro".
Reprezentanta intimatelor - SRL, SRL și-a intimaților și solicită respingerea apelului. Consideră că precizările depuse sunt identice cu motivele de apel, nu se argumentează susținerea privind necercetarea fondului; consideră că sentința primei instanțe este legală și temeinică. S-a introdus o acțiune privind obligația de a face, în concret privind reprimirea într-o societate. Învederează însă că nu s-a cerut rezilierea contractului de cesiune de părți sociale, deci nu poate fi reprimit. Este surprinzătoare referirea la neplata la scadență. S-a dovedit faptul că întârzierea plății celei de-a treia rate s-a datorat părții adverse care a fost de rea credință. În consecință solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată pentru toate părțile reprezentante; depune și concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Consideră că nu există motive pentru trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece prima instanță a administrat toate probele necesare și a atins toate problemele pentru corecta soluționare a litigiului. Contractele sunt foarte clare, fiind încheiate de un jurist. Consideră că reclamantul a acționat cu premeditare, nu a cerut rezilierea dar a cerut aplicarea unei clauze penale. Declară că va depune și concluzii scrise.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1831/LC/20.12.2007 Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamantului cu. procedural ales la Cabinetul de avocatură - din C N,-,.30, jud. C împotriva pârâților,. în C,-, jud. S M,. în nr.40, jud. S M,. în S M, str. - -5,.7, jud. S M, - SRL, cu sediul în T,-, jud. T și - SRL, cu sediul în C,-, jud. S M, pentru obligația de a face și plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.04.2006 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților - SRL, cu această ocazie adoptându-se hotărârile care sunt cuprinse în procesul verbal de ședință (filele 9-10 de la dosar) și în actul adițional încheiat (filele 11-13 de la dosar).
S-a hotărât cesionarea de către reclamantul a părților sociale în număr de 210, cu o valoare nominală de 10 lei, în valoare totală de 2100 lei către pârâtul.
Prețul cesiuni a fost de 200.000 Euro, pârâtul cesionar obligându-se să îl achite în rate de 50.000 Euro, scadente la datele indicate la punctul 2 din hotărâre. Anterior semnării actului de la file 19 de la dosar, reclamantul a declarat că a încasat de la cesionar suma de 50.000 Euro.
La punctul 4 din procesul verbal din data de 13.04.2006 s-a stabilit că, în situația nerespectării obligațiilor financiare prevăzute în actul adițional, respectiv neplata ratelor, pârâtul cesionar pierde sumele achitate în contul cesiunii, iar semnatarii actului pârâții în prezenta cauză, se obligă să semneze act adițional prin care reclamantul va redeveni asociat în - SRL.
La punctul 5 din actul susmenționat s-a stipulat că prețul ratelor privind contravaloarea părților sociale va putea fi achitat în numerar, în contul nominalizat deschis la Banca Comercială Română SA O ori prin orice modalitate prevăzută de legislația românească.
Prevederile invocate se regăsesc și în actul adițional încheiat la data de 13.04.2006, reține prima instanță.
Totodată, în actul adițional la pct. 4 s-a prevăzut că în garantarea achitării ultimelor trei rate, cesionarul eliberează la data semnării actului, către cedent, trei bilete la ordin completate cu sumele și datele prevăzute, analizate de - SRL.
Din actele de la dosar rezultă că rata a 2-a a cesiunii a fost plătită la 22.08.2006, cu o întârziere de 2 zile iar din declarația martorei, rezultă că pârâtul a avut o înțelegere cu reclamantul prin care s-a stabilit ca plata celei de-a treia să se facă personal, în numerar la data de 11.06.2007.
Întrucât reclamantul nu s-a prezentat la data stabilită pentru primirea prețului celei de-a treia rate, pârâtul a consemnat banii la CEC la dispoziția reclamantului, aspect recunoscut de către reclamant la interogatoriul luat (fila 125 de la dosar).
Prima instanță a reținut că reclamantul asociază neîndeplinirea obligațiilor financiare stipulate prin cele două acte încheiate cu neplata la scadență a ratelor aferente cesiunii.
Potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Interpretarea contractelor presupune determinarea și calificarea conținutului acestora, a clauzelor, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor părților. Dacă voința părților este clar exprimată, nu se pune problema interpretării,aceasta fiind necesară doar în situațiile în care clauzele sunt confuze.
În cazul în speță clauzele sunt clar exprimate, prima instanță constatând că obligațiile asumate de părți în vederea efectuării demersurilor necesare pentru ca reclamantul să-și recapete calitatea de asociat în - SRL se vor naște doar în situația neplății ratelor. Nicăieri în cuprinsul actelor nu este prevăzută redobândirea calității de asociat la - SRL în cazul neplății la scadență a ratelor.
Mai mult, din probele administrate nu rezultă că neplata la scadență a ratelor s-ar datora atitudinii culpabile a pârâtului iar reclamantul avea posibilitatea să uziteze de biletele la ordin ce se aflau în posesia sa, modalitate de plată stabilită prin punctual 4 din actul adițional încheiat, reține prima instanță.
Având în vedere cele mai sus menționate, în baza art.969 Cod civil, nefiind îndeplinite condițiile aplicabilității prevederilor art. 5 din actul adițional încheiat la data de 13.04.2006, respectiv din procesul verbal încheiat la data de 13.04.2006, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel reclamantul solicitând - așa cum indică în precizarea apelului - în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe iar în subsidiar modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care-a formulat- Solicită și cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de Procedură Civilă.
Atât apelul declarat cât și precizarea apelului conțin aceleași motive în temeiul cărora se critică sentința ca fiind netemeinică și nefondată.
motive de apel conțin la început considerentele sentinței atacate, apelantul susținând că va detalia aspecte analizate incorect sau deloc de către instanța de fond ce demonstrează caracterul nefondat al sentinței.
În acest sens reiterează starea de fapt, respectiv hotărârea AGEA a - SRL ce a dus la încheierea actului adițional ce stă la baza acțiunii promovate.
Susține apelantul că potrivit celor două documente, respectiv hotărârea AGEA și actul adițional, asociații - SRL au înțeles că în cazul în care asociatul cesionar respectiv pârâtul nu-și respectă obligațiile financiare în sensul neplății ratelor prin depășirea scadențelor stabilite, acesta pierde sumele achitate până la acea dată cu consecința redobândirii calității de asociat la această societate a reclamantului apelant.
În continuarea motivelor de apel se susține că nu a existat nicio înțelegere între apelantul reclamant și intimatul pârât ca plata contravalorii părților sociale să se facă personal în data de 11.06.2007 când reclamantul ar fi avut obligația de a se prezenta la sediul societății astfel că se apreciază că declarația în acest sens a martorei reținută de prima instanță este o declarație subiectivă deoarece această martoră este angajata intimatului pârât.
Apoi apelantul combate întâmpinarea formulată la prima instanța de pârâtul intimat prin care acesta face o serie de referiri cu privire la termenul de plată. Critici sunt aduse și susținerilor făcute de pârâții, și - SRL prin întâmpinarea depusă de aceștia la dosarul primei instanțe prin care se arată că nu trebuie făcută o confuzie între neplata prețului la scadență cu plata lui cu întârziere.
În continuarea motivelor de apel se face referire la biletele de ordin cu care cesionarul a garantat achitarea ultimelor trei rate, invocându-se faptul că acestea ar fi fost emise cu încălcarea prevederilor legale în domeniu deoarece au fost avalizate de în calitatea lui de administrator al - SRL.
Apelantul reia ideea deja exprimată cu privire la voința părților semnatare ale procesului verbal al AGEA din 13.04.2006 și a actului adițional nr. 30 din aceeași dată cu referire la obligația de plată la scadențele stabilite de comun acord a ratelor de către cesionarul precum și la modul de plată al acestora.
Se insistă pe ideea că întârzierea la plată este de fapt o neplată și că poziția contrară a pârâților nu reprezintă voința socială a asociaților în momentul adoptării hotărârii AGA din 13.04.2006.
Poziția pârâtului intimat în același sens exprimată prin întâmpinarea depusă de acesta în primă instanță este în opinia apelantului o greșită interpretare a clauzelor procesului verbal și actului adițional, clauze stabilite clar și neechivoc de către părți. Apreciază ca nesinceră poziția pârâtului intimat și chiar oscilantă raportându-se la întâmpinarea și la interogatoriul luat acestuia.
Susține că punctul de vedere exprimat de către apelantul reclamant nu a fost luat în considerare de către prima instanță care a reținut poziția pârâtului intimat arătând că acesta nu a avut o atitudine culpabilă la depășirea scadenței plății.
În continuarea face referiri apelantul la posibilitatea constrângerii patrimoniale a debitorului ce refuză executarea obligației prin sistemul daunelor cominatorii, subliniind importanța aplicării acestora pârâților în situația în care nu vor ține seama de hotărârea pronunțată.
În fine, se susține și reaua credință a asociaților și a administratorului - SRL cu ocazia înregistrării abuzive la ORC a actului adițional nr. 30/13.04.2006 deoarece, arată apelantul, cu această ocazie referentul MD a avut obiecțiuni la înregistrarea acestei mențiuni, câtă vreme nu s-a făcut dovada reținerii și virării de către asociatul a impozitului rezultat din înstrăinarea părților sociale. În atare situație, încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare este apreciată ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
Prin notele de ședință depuse la dosar la 04.04.2008 apelantul invocă dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod de Procedură Civilă potrivit cărora în cazul în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Raportat la această prevedere legală se susține de către apelant că prima instanță nu a cercetat fondul, citând din considerentele hotărârii atacate aspecte ce în opinia sa sunt contradictorii.
În opinia sa, contradictorii sunt reținerile instanței în sensul că indicarea inițială a prețului cesiunii și a obligației asociatului cesionar de a achita acest preț cu afirmația ulterioară potrivit căreia în cuprinsul actelor nu este prevăzută redobândirea calității de asociat în cazul neplății la scadența a ratelor.
Se mai susține că motivele în temeiul cărora s-a pronunțat hotărârea atacată sunt incomplete, precare, precum și că instanța de judecată nu a procedat în mod corect la cercetarea fondului, dând o interpretare greșită a probelor administrate în cauză. În acest sens se reia ideea privind modalitatea plății ratelor scadente, a înțelesului termenului de neplată la scadență raportat la voința asociaților în momentul adoptării hotărârii AGEA din 13.04.2006, pe scurt, de data aceasta apelantul prin reprezentantul său reia ideile deja exprimate în motivele apelului.
Prin concluziile depuse la dosar intimații - SRL și - SRL solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Solicită totodată și cheltuieli de judecată.
Susțin intimații că în condițiile în care nu s-a formulat o acțiune în rezilierea contractului de cesiune părți sociale deoarece acesta nu cuprinde un pact comisoriu de gradul IV, acțiunea formulată de către reclamant nu poate avea o finalitate juridică.
În ce privește plata prețului se susține că cea de-a treia ce face obiectul discuției a fost consemnată de către intimatul prin intermediul executorului judecătoresc la data de 18.06.2007 astfel că nu se poate vorbi de o neplată a prețului ci doar de una cu întârziere, așa cum în mod corect a stabilit instanța de fond prin interpretarea clauzelor contractuale.
Se mai arată că potrivit acelorași clauze modalitatea de plată putea fi oricare dintre cele prevăzute de legislația română astfel că nu are nicio relevanță faptul că primele două rate au fost plătite într-o modalitate diferită decât cea de-a treia.
Cu privire la nulitatea biletelor la ordin se susține că afirmațiile apelantului sunt apărări noi neexpuse la prima instanță ce nu pot fi primite în apel exprimându-și însă poziția față de nulitatea invocată.
În fine, se mai susține că apărarea este cu totul străină pricinii, motiv pentru care apreciază că nu poate fi luată în considerare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precizate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, Curtea de Apel reține următoarele:
Solicitarea principală a apelantului respectiv aceea de a desființa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că aceasta nu ar fi cercetat fondul, este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă în baza următoarelor considerente:
Dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod de Procedură Civilă se referă la cazurile în care prima instanță a pronunțat o hotărâre în temeiul unor excepții procedurale și nu atunci când a intrat în cercetarea fondului, prin cercetarea fondului înțelegându-se analizarea cererii promovate în temeiul probelor administrate în cauză și a apărărilor formulate.
Faptul că, considerentele hotărârii atacate sunt mai mult sau mai puțin ample nu constituie o necercetare a fondului cauzei câtă vreme în mod evident în speță prima instanță a analizat cauza pe fond și nu pe excepție.
Așa fiind, nu se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu atât mai mult cu cât din chiar afirmațiile apelantului exprimate în notele de ședință nu rezultă că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei ci dimpotrivă, rezultă că s-ar fi pronunțat pe fond dar reținerile instanței cu ocazia analizei fondului au fost contrare poziției exprimate de reclamantul apelant.
Se constată astfel că nu soluția primei instanțe este contradictorie, ci contradictorii sunt afirmațiile apelantului care pe de o parte solicită desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru nepronunțarea pe fond, solicitări motivate cu analizarea greșită a probelor, greșita interpretare a clauzelor contractuale și a voinței sociale. Analizarea și interpretarea clauzelor contractuale precum și probelor administrate necontestată de către apelant dovedește clar că prima instanță a analizat fondul cauzei.
În ce privește cea de-a doua cerere vizând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, nici aceasta nu va putea fi reținută ca fiind fondată, pentru considerentele ce vor fi mai jos arătate.
Deși motivele de apel sunt ample ele pierd însă esența problemei, de foarte multe ori îndepărtându-se de obiectul cauzei.
Astfel, în discuție se pune problema clauzei 4 din procesul verbal al AGA - SRL din 13.04.2006 și a clauzei tot 6 din actul adițional încheiat la aceeași dată.
Potrivit acestor clauze, în cazul nerespectării obligațiilor financiare de către numitul, respectiv neplata ratelor, acesta pierde sumele achitate anterior iar semnatarii procesului verbal se obligă să recunoască reclamantului apelant calitatea de asociat al - SRL.
Potrivit probelor administrate în cauză, necontestate de către niciuna dintre părți, cea de-a treia a prețului cesiunii ce trebuia achitată la 11.06.2007 a fost achitată cu întârziere de intimatul pârât cesionar prin consemnarea ei la CEC, consemnare notificată prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 18.06.2007.
Dacă apelantul apreciază că această plată prin consemnare la CEC echivalează cu o neplată ce cade sub incidența dispozițiilor clauzei 4 respectiv 6 din actele încheiate între părți, intimatul pârât apreciază că plata cu întârziere nu echivalează cu nerespectarea obligațiilor financiare.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod Civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit dispozițiilor articolelor 979 și 983 Cod Civil termenii susceptibile de două înțelesuri se interpretează în înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului, respectiv când este o îndoială convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Din lecturarea celor două clauze instanța apreciază că ele sunt clar exprimate în sensul că nerespectarea obligațiilor financiare reprezintă neplata ratelor, aceasta însemnând neachitarea contravalorii ratei. Chiar în condițiile în care s-ar susține că prin neplata ratelor se înțelege neplata la scadență, în speță se face aplicarea textelor de lege sus indicate, reținându-se că înțelesul se potrivește cu natura contractului de cesiune în sensul de a menține transmiterea părților sociale cedate, iar interpretarea se face în favoarea celui ce se obligă respectiv al lui.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut aspectul că nu ne aflăm în situația unei nerespectări a unei obligații financiare asumate ci în situația unei plăți cu întârziere ce nu este sancționată de clauzele celor două acte.
Cum obiectul cauzei nu este rezilierea celor două acte nu are nicio relevanță dacă plata cu întârziere s-a făcut sau nu din culpa apelantului reclamant sau a pârâtului intimat.
Se va mai reține aspectul că poziția exprimată de către apelant cu privire la plată și la modalitatea efectuării acesteia este total eronată, în contradicție cu clauzele contractuale ce prevăd că plata ratelor se poate face prin orice modalitate prevăzută de legislația română, neîngrădind modul de plată la cel susținut de către apelant.
M parte din alegațiile apelantului sunt greșite sau străine cauzei motiv pentru care ele nu vor putea fi reținute. Astfel, critica vizând declarația martorei ca fiind o declarație mincinoasă, în lipsa unei hotărâri de condamnare a acesteia pentru o astfel de faptă penală va fi înlăturată, constatându-se corecta reținere și administrare a acestei probe de către prima instanță.
La fel nu au nicio relevanță în cauză cele referitoare la biletele de ordin și la nulitatea acestora câtă vreme esența problemei este cu totul alta și a fost anterior arătată.
Pe de altă parte se impune a se sublinia faptul că în condițiile în care actul adițional din 13.03.2006 prin care reclamantul apelant a cesionat pârâtului intimat părțile sale sociale este în vigoare și în prezent, nefiind desființat, nu se poate acorda eficiență juridică clauzei de la punctul 6 deoarece această clauză intervine numai în urma nerespectării obligațiilor financiare, respectiv a neplății ratelor, motiv de reziliere a contractului încheiat între părți.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 și 298 Cod de Procedură Civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a apelantului, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de Procedură Civilă instanța îl va obliga la cheltuieli de judecată în favoarea intimaților potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de în contradictoriu cu intimații, - SRL și - SRL împotriva sentinței 1831/LC din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 12.000 lei și celorlalți intimați suma de 25.874 lei; respectiv câte 11900 lei pentru - SRL și - SRL și 2074 lei pentru și, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
dec. /07.05.2008
Judecător fond
8 ex./07.05.2008
Emis/exp. 6 comunicări:
apelantul reclamant cu domiciliul ales în CNs trada -. - nr. 37. 30 județul C intimații pârâți cu domiciliul în C- județul S M, cu domiciliul în localitatea, nr. 40 județul S M, cu domiciliul în SMs trada - -. 7 județul S M, - SRL cu sediul în T- județul T - SRL cu sediul în C- județul SAstăzi, __ 05.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
