Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 35/A-
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de apelanta - reclamantă C L P, împotriva sentinței nr.1048/C din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr- intimați - pârâți fiind: C 2001 - P, nr. 4, Județ A, C B - P, -. A,. 1, Județ A, C EURO - P, nr. 53, Județ A, C - P, -. F,. 12, Județ A, C . - P,. 4B,. B,. 18, Județ A, C - P, nr. 42, Județ A, C COMPLEX - P, -. B,. 27, Județ A, C - P, Gh, nr. 2, -. B,. 14, Județ A, C - P,-, -. D,. 4,. 15, Județ A, C - P, -. D,. 6, Județ A, C G 93 - P, nr. 7, Județ A, C - P,-,. 8.. A,. 1, Județ A, C - P,. 1,. A,. 9, Județ A, C - P, 1 2. nr. 30, -. B,. 5, Județ A, C LINE COM - P, -. B,. 1,. 4, Județ A, C SELECT - P, -. A,. 3, Județ A,. C - P, -s37,. C,. 4, Județ A, C - P, -12,. B,. 2,. 9, Județ A, C - P, -. E,. 7, Județ A, C -, nr. 55, Județ A, C - P, -. A,. 2, Județ A, C - P, D, nr. 13, Județ A, C - P, -. F,. 18, Județ A, C - com., Județ A, - P,. 40,. B,. 1,. 3, Județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 1.11.2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele 2001, B, EURO, . și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtele să fie obligate să respecte căile de acces aferente spațiilor comerciale pe care reclamanta le deține în P, Complexul, așa cum au fost trasate în momentul divizării, potrivit schiței topografice, în caz contrar, urmând să plătească daune cominatorii de 5.000.000 lei/zi de la data modificării căilor de acces până la readucerea în forma inițială.
În subsidiar, reclamanta a arătat că solicită ca pârâtele să fie obligate să lase liberă trecerea la spațiul său comercial pe întreaga lungime, cât și la grupul sanitar, depozit și casa scărilor pentru ieșirea din complex, iar în caz contrar pârâtele să fie obligate să plătească daune cominatorii de 5.000.000 lei pe zi de la data eliminării căilor de acces la spațiul de vânzare, grup sanitar, depozit, casa scărilor, până la înlăturarea blocării accesului.
Reclamanta a mai solicitat ca pârâtele să fie obligate și să evidențieze în actul cadastral calea de trecere ce constituie spațiu comun, delimitată de spațiul proprietate exclusivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că prin Hotărârea AGEA din data de 07.12.2001 s-a divizat parțial prin transmiterea unei părți din patrimoniu mai multor societăți comerciale, între care se numără și reclamanta și pârâtele.
S-a întocmit înscrisul numit Protocol de ce cuprindea suprafețele cuvenite fiecărei societăți comerciale, fără însă ca schița topografică ce-l însoțea să delimiteze căile de trecere între aceste spații.
Ulterior, pârâta 2001, la rândul ei, a hotărât să se divizeze, astfel că spațiul său comercial în suprafață de 554,80 mp transmis prin divizarea inițială s-a împărțit în alte corpuri de proprietate, cu această ocazie hotărându-se și schimbarea căilor de acces.
Noul traseu al căilor de acces nu mai permite însă trecerea clienților la spațiul de vânzare al reclamantei și întrerupe legătura acesteia cu spațiile comune aferente, respectiv casa scărilor, depozit, grup sanitar, a mai arătat reclamanta în susținerea cererii sale.
Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii, în dovedirea căreia s-au depus înscrisuri la dosar (vol.I, 7-61).
Legal citată, pârâta 2001 a formulat întâmpinare (vol.I, 93-94) prin care s-a apărat invocând, pe de-o parte,excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că nu mai este proprietara spațiului învecinat cu cel al reclamantei, iar asupra fondului apreciind că acțiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece ceea ce solicită reclamanta este o adevărată servitute de trecere prin spațiile celorlalți pârâți, or calea de trecere trebuie să respecte suprafețe primite de fiecare societate comercială și să nu stânjenească folosința acestora sau accesul la utilități. În completarea la întâmpinare depusă ulterior la dosar (vol.I, 169-170), această pârâtă a mai arătat că întrucât reclamanta nu dispune de vreun drept real având ca obiect căile de acces la spațiul proprietatea sa, nici nu există obligația respectării unui drept inexistent și care nu este stabilit printr-un titlu valabil.
A depus întâmpinare și pârâta B (vol.I, 163-164), invocând, la rândul eiexcepția lipsei calității procesuale pasiveși, pe fond, solicitând să se respingă cererea formulată ca neîntemeiată, motivându-se, în esență, prin aceea că dacă reclamanta înțelege prin noțiunea de "la momentul divizării" momentul anterior acesteia, cererea nu poate fi primită căci proprietarul unic a fost înlocuit prin divizare de numeroși alți proprietari, iar asta exclude posibilitatea păstrării vechii configurații a spațiului.
Dacă însă reclamanta înțelege prin "momentul divizării" momentul ulterior acesteia, cererea, de asemenea, nu poate fi admisă întrucât reclamanta însăși s-a opus opoziției la divizare formulată de câteva societăți comerciale tocmai pentru motivul lipsei condițiilor precise de împărțire a spațiilor; reclamanta din cauza de față a formulat în acel moment o cerere de intervenție în interesul, solicitând alături de aceasta respingerea opozițiilor formulate și continuarea divizării
Prin încheierea de ședință din 22.02.2005 (vol.I, 188), la cererea reclamantei, instanța a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă a COMPLEX, cu sediul în
De asemenea, au fost introduse în cauză, în calitate de pârâte, la cererea B (vol.I, 197, 208 și 219) următoarele societăți comerciale:, 93, LINE COM, SELECT, SELECT și
Pârâta a formulat întâmpinare (vol.I, 269), arătând că acțiunea reclamantei trebuie respinsă deoarece nu există temei legal pentru admiterea ei; fiind vorba despre spații comerciale, acestea fac parte din fondul de comerț și ceilalți pârâți nu pot fi obligați la stabilirea unei căi de acces către spațiul proprietatea reclamantei din moment ce aceasta are acces către calea publică, respectiv la ieșirea din complexul de magazine.
În subsidiar, la rândul ei, această pârâtă a solicitat ca în situația în care se va stabili o cale de acces, aceasta să fie cu afectarea celei mai reduse suprafețe din spațiul său propriu, pe traiectoria cea mai scurtă și cea mai dreaptă.
Prin încheierea de ședință din 03.05.2005 (vol.I, 270), instanța a luat act de renunțarea la judecată împotriva pârâtei SELECT și a dispus efectuarea unei expertizei tehnice.
S-a depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză întocmit de expert (vol.II, 74-76 plus anexe), apoi o completare a acestuia cu prezentarea mai multor variante (vol.II, 130-134).
În urma obiecțiunilor formulate, raportul de expertiză a primit o nouă completare (vol.II, 225-227).
Prin Sentința Comercială nr.709/C/08.11.2005 pronunțată în dosarul nr.339/2004, Tribunalul Comercial Argeșa respins acțiunea formulată de reclamanta, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pe schița spațiului comercial proprietatea reclamantei nu sunt evidențiate căi de acces, ca, de altfel, pe schițele tuturor pârâților din cauza de față, aceasta deoarece prin Protocolul de spațiile comerciale s-au împărțit cu eliminarea căilor de trecere.
Cu toate acestea, reclamanta are acces la calea publică, iar spațiul pe care-l deține nu este loc înfundat.
Cum în patrimoniul reclamantei nu există vreun drept de trecere stabilit printr-un titlu valabil, instanța a arătat că acțiunea reclamantei se privește ca inadmisibilă.
Prin Decizia nr.25/A/C din 01 martie 2006 pronunțată în dosarul nr.112/COM/2006, Curtea de Apel Piteștia respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta, reținând, la rândul său, că reclamanta tinde la schimbarea obiectului acțiunii, întrucât prin acțiune a cerut respectarea unor căi de acces așa cum au fost trasate la momentul divizării, iar în subsidiar lăsarea liberă a trecerii la spațiul său comercial, fără însă să prezinte vreun titlu care să stea la baza cererilor sale și pe care să-și întemeieze acțiunea.
Împotriva Deciziei nr.25/A/C din 01 martie 2006 reclamanta a formulat recurs, iar prin Decizia nr.3865 din 29 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de, a casat decizia nr.25/A/C/01.03.2006 a Curții de Apel Pitești și sentința nr.709/2005 a Tribunalului Comercial Argeș și a trimis cauza instanței de fond pentru soluționarea pe fond.
S-a reținut în motivarea deciziei de casare că din conținutul filei 3 din acțiunea introductivă, dar și din probe, rezultă faptul că reclamanta a cerut, în subsidiar, "trasarea altei căi de acces de către expert în varianta pe care o consideră cea mai optimă pentru toate părțile", iar prima instanță a greșit atunci când a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, fără a intra în cercetarea fondului.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2007, sub nr.unic de dosar -.
La data de 16 mai 2007, reclamanta a solicitat să fie introdusă în cauză în calitate de pârâtă și, întrucât, între timp, aceasta a dobândit de la reclamantă suprafața de 16,45 mp spațiu comercial dezmembrat din cel deținut la promovarea acțiunii (vol.IV, 75)
S-a arătat în cuprinsul acestei cereri de către reclamantă că din spațiul comercial pe care-l deținea la data promovării acțiunii, de 37 mp, în prezent mai deține în proprietate numai 16,45 mp, diferența fiind transmisă în proprietatea pârâtei, iar calea de acces obiect al litigiului privește și spațiul comercial al acesteia.
Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2007 (vol.IV, 124), instanța, în raport de considerentele Deciziei nr.3865/29.11.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice cu specialitatea topometrie, care urma să stabilească dacă spațiul reclamantei este înfundat, să efectueze două prezentări grafice cu evidențierea accesului tuturor părților litigante la spațiile comune (una, așa cum a fost trasată la data divizării, iar alta, așa cum se prezintă ea în prezent), precum și să identifice varianta optimă prin care toate părțile litigante să aibă acces la spațiile comune, să cedeze fiecare un minim de suprafață, astfel încât să poată fi obținute și avizele legale de funcționare.
Este adevărat că în cadrul primei soluționări pe fond a litigiului, în anul 2005, mai fusese efectuată o expertiză, însă pe parcursul celor aproximativ trei ani de la data promovării litigiului au intervenit schimbări în alcătuirea spațiilor comerciale din Complexul, una dintre ele fiind făcută chiar de către reclamantă, care a înstrăinat o parte din suprafața pentru care solicită stabilirea căilor de acces către pârâta, nou introdusă în cauză,.
În plus, expertiza efectuată la acea dată (vol.II, 74-76) a fost completată, apoi refăcută (vol.II, 130-134) ca urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de părți, însă nici după refacere ea nu a reușit să răspundă tuturor obiectivelor fixate de instanță prin încheierea prin care a fost dispusă.
Părțile prezente la termenul de judecată din data de 13 iunie 2007 au fost de acord cu efectuarea expertizei sau nu s-au opus la aceasta, astfel cum s-a consemnat în încheierea de la acea dată, iar instanța a numit expert și a pus în vedere reclamantei să plătească onorariul fixat.
La data de 11.07.2007, reclamanta a depus la dosar o adresă (vol.IV, 148), prin care arăta că nu înțelege să achite onorariul de expert și că înțelege să se folosească de lucrarea de expertiză efectuată în urmă cu doi ani, probă care nu poate fi înlăturată, împrejurare în raport de care, prin încheierea de ședință din 11.07.2007 (vol.IV, 150) instanța a decăzut-o pe reclamantă din proba încuviințată, urmând a se pronunța asupra cauzei în raport de probele administrate cu prilejul primei judecăți a fondului.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr.1048/C/7.11.2007 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele SC 2001 SA și SC B SRL ca neîntemeiată precum și acțiunea SC SRL ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, cât privește excepția lipsi calității procesuale pasive invocate de pârâtele SC 2001 SRL și SC B SRL (col.I, 93-94), netemeinicia acesteia, prin aceea că din conținutul raportului de expertiză aflat la dosar a rezultat faptul că ambele sunt proprietarele spațiului limitrof cu spațiile comune pentru care trebuie asigurată servitute de trecere, astfel că prezența lor în acest proces este nu doar necesară, ci și obligatorie.
Cât priveștefondul cauzei, cererea reclamantei urmează a fi respinsă în raport de următoarele considerente:
Este adevărat faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei care privesc modalitatea în care s-a divizat parțial, la data divizării - 07.12.2001 - spațiile au fost repartizate fiecărei societăți comerciale fără ca proiectul de divizare să delimiteze căile de trecere dintre acestea.
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză întocmit de expert tehnic (vol.II, 130 verso) reclamantei i-au fost transmise următoarele suprafețe: suprafață utilă de vânzare 37,00 mp aflată în proprietate exclusivă, iar în proprietate indiviză reclamanta deține 1,28 mp din scara de acces principală, 0,23 mp din scara de acces secundară, 0,08 mp din hol, 0,08 mp wc și 0,06 mp din grupul sanitar.
Deși proiectul de divizare nu a delimitat în concret căile de trecere spre spațiile comune, fiecare dintre societățile comerciale rezultate în urma divizării, în mod consensual, au realizat astfel de căi, căci toate funcționează din anul 2001 și până în prezent, lucru care s-ar fi dovedit a fi imposibil dacă nu ar fi existat un acord comun.
Au existat la momentul divizării, potrivit susținerilor pârâților pe care reclamanta nu le-a contestat, opoziții efectuate la proiectul de divizare de către unele din societățile comerciale rezultate în urma divizării cu privire tocmai la faptul că proiectul nu cuprindea delimitarea concretă a căilor de acces.
La acea dată, reclamanta din cauza de față a intervenit în procesul dintre oponenți și societatea mamă, formulând o cerere de intervenție în interesul celei din urmă și punând concluzii în sensul respingerii opozițiilor formulate.
În aceste condiții instanța apreciază ca fiind îndoielnică susținerea reclamantei potrivit căreia spațiul său ar fi înfundat, căci nu s-a afirmat și nici nu s-au produs dovezi că de la data divizării parțiale și până în prezent reclamanta nu și-ar fi putut desfășura activitatea din această pricină.
Expertiza efectuată în urmă cu 2 ani menționează chiar faptul că contribuie de una singură la crearea spațiilor de acces cu o suprafață de 17,50 mp (vol.II, 134), astfel încât nici nu ar mai trebui ca această pârâtă să intre la redistribuirea spațiilor.
Ceea ce expertiza efectuată cu prilejul primei judecăți nu putea să aibă în vedere este faptul că la această dată reclamanta a înstrăinat parte din spațiul ce i-a fost inițial distribuit către, nou introdusă în cauză în calitate de pârâtă pe parcursul judecării după casare.
C puțin în raport de această schimbare intervenită (admițând faptul că pârâtele și-ar fi păstrat, toate, configurația spațiului deținut în urmă cu doi ani) suprafețele pe care expertul tehnic le-a avut în vedere atunci când a trasat variantele de împărțire în raportul de expertiză refăcut (vol.II, 130-134) nu mai corespund situației de fapt la momentul pronunțării acestei hotărâri.
Neputându-se administra proba cu o nouă expertiză tehnică, nu s-au putut cerceta nici susținerile pârâtei B făcute în acest stadiu al judecății (vol.IV, 227) legate de eventuala sa lipsă de calitate procesuală pasivă, motivată de faptul că de la data promovării acțiunii inițiale de către reclamantă, aceasta și-ar fi divizat spațiul în trei părți și că, în prezent, nu se mai învecinează cu această pârâtă.
Scopul efectuării expertizei al cărei onorariu reclamanta a refuzat să îl achite era tocmai acela ca fiecare dintre societățile comerciale implicate să cedeze un minim de spațiu, care să nu-i afecteze funcționalitatea și să dea posibilitatea obținerii avizelor legale de funcționare.
Astfel, sub aspectul primului capăt de cerere, prin care se solicită obligarea pârâtelor la respectarea căilor de acces aferente spațiului comercial deținut de reclamantă, cererea nu poate fi admisă întrucât reclamanta nu este în posesia unui titlu care să justifice un drept de trecere.
Sub aspectul celui de-al doilea capăt de cerere, cerut în subsidiar de reclamantă, astfel cum s-a reținut în decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constând în "trasarea altei căi de acces de către expert în varianta pe care o consideră cea mai optimă pentru toate părțile" (crearea unei servituți de trecere), cererea se dovedește a fi neîntemeiată în raport de probatoriul existent la dosar și de faptul că reclamanta s-a opus la efectuarea unei noi expertize tehnice care urma să traseze căile de acces pentru toți deținătorii de spații comerciale din Complexul,așa cum se prezintă ei la data de față, și nu în urmă cu doi ani.
Este adevărat că după rămânerea cauzei în pronunțare pârâta COMPLEX a solicitat repunerea cauzei pe rol cu motivarea că "abia acum am reușit să cădem de acord că este necesar să se efectueze o nouă expertiză tehnică" (vol.IV, 223), însă instanța apreciază solicitarea ca neîntemeiată, căci de la data când expertiza a fost încuviințată, cu obiectivele fixate și s-a numit expert - 13 iunie 2007 - și până la luarea cauzei în pronunțare, toți pârâții au avut timpul material suficient să-și însușească proba cu expertiză la care reclamanta s-a opus, fără însă să o facă până la acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, în legătură cu acest aspect, apreciază că nimic nu le împiedică pe părți, în măsura în care în mod real au ajuns la o înțelegere, să efectueze o expertiză extrajudiciară cu același obiect, funcție de concluziile căreia să delimiteze spațiile de acces și să efectueze modificările cuvenite în actele fiecăreia.
Și împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel d e către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că, inițial, instanța s-a pronunțat numai pe excepția inadmisibilității, iar instanța supremă, atunci când a admis recursul, a păstrat toate probele administrate. Susținerea de către instanță a obligativității unei noi expertize, fără a se arăta motivele pentru care a fost înlăturată expertiza deja efectuată, duce la concluzia că instanța a reținut, în mod greșit, că s-ar fi schimbat situația de fapt, prin vânzarea efectuată către. Or, expertiza efectuată fiind o probă administrată cauzei, trebuia luată în considerare de către instanță și stabilită calea de trecere în varianta I, ca fiind cea mai optimă.
Un alt aspect al criticii aduse sentinței se referă la faptul că respingând acțiunea ca neîntemeiată, prin neadministrarea unei noi expertize, în realitate, suntem tot în prezența unei soluții de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, soluție casată de instanța supremă.
Ca atare, se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale.
La termenul din data de 30.01.2008, părțile au solicitat admiterea probei cu expertiza tehnică de specialitate, fiind de acord cu efectuarea acesteia de către expert, dar care a fost înlocuit cu expert, deoarece nu avea specialitatea lucrări de cadastru în construcții. Părțile au depus la dosar înscrisuri, pe care le-au prezentat și expertului desemnat.
La data de 17.06.2008, s-a depus lucrarea (426-439) în privința căreia părțile au avut obiecțiuni, admise de instanță (488).
Datorită stării de sănătate dovedite cu înscrisuri medicale, completarea la raportul întocmit de expertul cauzei, a fost efectuată de către expertul (800-812).
Și la această completare s-au formulat obiecțiuni, la care s-a răspuns prin înscrisul aflat la 906 dosar nr-.
În concluziile scrise, pârâtele au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Deși excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele SC 2001 SRL P și SC B SRL P nu au făcut obiectul criticii în prezenta cale de atac, soluția instanței de fond este temeinică, motivarea corespunzând situației de fapt rezultată pe parcursul dezbaterilor.
În ceea ce privește fondul cauzei, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și dezbaterile de pe parcursul fazelor procesuale parcurse de prezentul litigiu, rezultă că obiectul cererii îl constituie obligația de a se respecta căile de acces comune aferente spațiilor comerciale rezultate în urma divizării Complexului "", precum și lăsarea liberă a trecerii spre spațiile comune secundare (grup sanitar, depozit, casa scărilor pentru ieșirea din complex), iar nu crearea unei căi de trecere prin care să se încalce dreptul de proprietate al vreunei părți implicate în cauză.
Această solicitare s-a datorat divizării produse în anul 2001, când s-a schimbat configurația Complexului "", fiind repartizate spațiile cuvenite în raport de drepturile acționarilor, dar fără ca proiectul de divizare (Nr.1245/2.10.2002) să fie menționat ca document principal de repartizare a suprafeței, fiind menționat numai releveul la actul cadastral - cu nr.3928/12.09.2001.
În anul 2004, a fost întocmit un nou proiect de divizare, încheiat doar cu SC Complex, dar fără a se face referire la divizarea anterioară - respectiv 2002, la care au participat doar 5 societăți.
Apelanta-reclamantă a făcut dovada că prin proiectul de divizare inițial a primit spațiu comercial în, spații accesorii, astfel că nu poate fi primită apărarea pârâtelor privind lipsa de interes a solicitării sale. de acces având un caracter accesoriu, asemenea celorlalte spații comune, justifică interesul reclamantei. Altfel, fondul său de comerț își pierde utilitatea economică prin imposibilitatea accesului la spațiul comercial.
Expertizele efectuate în cauză, în baza măsurătorilor efectuate și în raport de schițele primare (934 și urm. din nu expertiza ), au constatat că ambele căi de acces, laterale și secundară, holurile, liftul de marfă și grupul sanitar trebuie să rămână în folosință comună, pentru exploatarea unitară a spațiilor comerciale. Această constatare este justă pentru că nimeni nu poate să se facă proprietar pe calea de acces, hol, lift, grup sanitar, decât dacă la data divizării s-ar fi specificat o astfel de variantă. Or, la divizarea din 7.12.2001 nu a existat o astfel de atribuire. Curtea consideră că divizarea din anul 2004 nu este opozabilă reclamantei și că pârâtele care au participat la această divizare nu puteau să facă acte de dispoziție asupra spațiilor comerciale (căi de acces, scări, lift, etc.). În concluzie, reclamanta poate solicita instanței să delimiteze traseul căilor de acces la celelalte spații comerciale: scări, ieșire principală și secundară, spații sanitare.
Expertul a propus o singură variantă pentru căile de acces, cu o rampă centrală, care să facă legătura între cele două scări exterioare, precum și o rampă laterală, care să ducă la scara secundară (811-812), în sensul că ramura centrală va avea o lățime de 1,20, iar cea secundară de 0,80 lățime, propunere regăsită și în expertiza și acceptată de parte din societățile comerciale implicate în cauză, având în vedere că asupra celorlalte spații comune acestea nu au avut obiecțiuni.
În ceea ce privește solicitarea acordării daunelor cominatorii, instanța o apreciază ca nejustificată, în lipsa dovezilor ca să ateste prejudiciul suferit
Față de cele ce preced, curtea apreciază temeinicia solicitării reclamantei și, în raport de dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să respecte calea de acces aferentă spațiilor comune comerciale, așa cum a fost stabilită prin expertiza și completată de expertul și să lase liberă trecerea la spațiul comercial al reclamante, așa cum este evidențiată în schița anexă la raportul efectuat de ing.. Va menține în rest dispozițiile sentinței.
În baza art.276 Cod pr.civilă, va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă C L P, împotriva sentinței nr.1048/C din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr- intimați - pârâți fiind: C 2001 - P, nr. 4, Județ A, C B - P, -. A,. 1, Județ A, C EURO - P, nr. 53, Județ A, C - P, -. F,. 12, Județ A, C . - P,. 4B,. B,. 18, Județ A, C - P, nr. 42, Județ A, C COMPLEX - P, -. B,. 27, Județ A, C - P, Gh, nr. 2, -. B,. 14, Județ A, C - P,-, -. D,. 4,. 15, Județ A, C - P, -. D,. 6, Județ A, C G 93 - P, nr. 7, Județ A, C - P,-,. 8.. A,. 1, Județ A, C - P,. 1,. A,. 9, Județ A, C - P, 1 2. nr. 30, -. B,. 5, Județ A, C LINE COM - P, -. B,. 1,. 4, Județ A, C SELECT - P, -. A,. 3, Județ A,. C - P, -s37,. C,. 4, Județ A, C - P, -12,. B,. 2,. 9, Județ A, C - P, -. E,. 7, Județ A, C -, nr. 55, Județ A, C - P, -. A,. 2, Județ A, C - P, D, nr. 13, Județ A, C - P, -. F,. 18, Județ A, C - com., Județ A, - P,. 40,. B,. 1,. 3, Județ
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtele să respecte calea de acces aferentă spațiilor comerciale comune, așa cum au fost stabilite prin expertiza efectuată de ing. și completată de expertiza efectuată de ing. și să lase liberă trecerea la spațiul comercial al reclamantei, așa cum este ea evidențiată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de ing..
Menține în rest sentința.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
14.04.2009
Red.IB
EM/30 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
