Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosarul nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 36
Ședința DIN CAMERA DE CONSILIU de la 25 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței nr. 719/26 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - EXPORT SRL, având ca obiect obligația de a face și despăgubiri.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la 18 februarie 2010, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 719/26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - EXPORT SRL. Pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ERSTE BANK SA - SUCURSALA Oaf ost obligată să modifice mențiunile înscrise se în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare privind gajurile înregistrate sub nr. 2005 - - și 2005 - -, corespunzător contractelor de garanție mobiliară nr. 385/A 2005 și 385/B 2005. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei daune compensatorii și moratorii în valoare de 750 000 lei, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 25 740 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul de credit nr. 385/02.12.2005, care a fost garantat cu contractele de garanție reală mobiliară nr. 385/A 2005 și 385/B 2005, constituindu-se garanții asupra soldurilor creditoare ale contului curent deschis la BCR - SUCURSALA O -B-, contului deschis la BANK -, al contului deschis la BRD - -- și al celui deschis la BCR -B-.
În Arhiva Electronică de Garanții Rrale Mobiliare s-a menționat, însă, constituirea gajului în favoarea BCR și asupra conturilor și subconturilor ce se vor deschide în viitor la creditor și la alte bănci până la stingerea integrală a obligațiilor asumate prin contractul 385/2005. Înscrierea acestei din urmă mențiuni s-a solicitat de către pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, potrivit cărora "dacă bunul afectat garanției constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct".
Înscrierea acestor mențiuni a pus pe reclamantă în imposibilitatea de a obține credite la alte bănci pentru acoperirea împrumutului luat de la pârâtă și a desfășura activitate, determinând interdicția bancară și imposibilitatea onorării unor bilete la ordin.
Astfel, din adresa BĂNCII nr. 8566/12.01.2009 reiese că reclamanta, deși eligibilă pentru un credit de 400 000 lei, nu a putut lua acest împrumut deoarece exista înregistrat gajul BCR SA asupra conturilor viitoare. BANK a respins, de asemenea, un credit de 255 000 lei. În plus, pârâta a pierdut contractele nr. 942/5.05.2008 cu nr. 9496/21.03.2008, nu a onorat comenzile nr. 14/05.03.2009, de 176 850 lei, nr. 66/26.02.2009, nr. 82/03.03.2009.
Tribunalul a reținut, totodată, că nu poate fi primită apărarea pârâtei în sensul că reclamanta trebuia, potrivit clauzelor contractuale, să își desfășoare activitatea prin conturile individualizate.
În consecință, s-a constatat că operează răspunderea în conformitate cu prevederile art. 998 și următoarele Cod civil, iar pârâta datorează reclamantei daune compensatorii pentru imposibilitatea obținerii de noi credite, precum și daune moratorii pentru că a refuzat să modifice mențiunea, deși reclamanta i-a cerut acest lucru prin adresa nr. 4947/24.01.2008, în cuantum total de 750 000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta BCR SA, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că SUCURSALA JUDEȚEANĂ O nu are capacitate de folosință, că BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ O nu are calitate procesuală pasivă, că acțiunea este prematură, deoarece nu s-a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7201alin. 5 Cod procedură civilă și, în subsidiar, că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată. Pretențiile formulate sunt doar enunțate ca fiind în valoare de 750 000 lei, astfel încât cererea de chemare în judecată este nulă, potrivit art. 112 alin. 1 pct. 3 și art. 133 alin. 1 Cod procedură. Reclamanta nu a motivat deloc acest capăt de cerere. Ca urmare, suma de 750 000 lei a fost stabilit în mod arbitrar de către instanță.
Apelanta a susținut, totodată, că prima instanță a ignorat dispozițiile art. 1718 Cod civil, conform cărora oricine este obligat personal este ținut de a-și îndeplini îndatoririle cu toate bunurile sale, mobiliare și imobiliare, prezente și viitoare. Acest drept de gaj general nu se confundă cu gajul reglementat de art. 1685 Cod civil, care conferă un drept de preferință asupra bunului care face obiectul contractului. Cele două contracte încheiate între părți conferă un drept de gaj general asupra soldului creditor al conturilor și subconturilor deschise de debitoare la bănci. Ca urmare, instanța de fond a apreciat greșit că nu se pot indisponibiliza bunuri viitoare ale debitoarei, încălcând dispozițiile art. 969 cod civil și clauza prevăzută de art. 8 alin. 2 din contract, conform căreia debitoarea împrumutului s-a obligat să nu mai deschidă alte conturi sau subconturi și să desfășoare în totalitate operațiunile prin conturile prevăzute la pct. 2
Ca urmare, în speță nu se aplică art. 16 din Legea nr. 99/1999.
Dovezile reținute de instanță sunt nerelevante. Adresa BĂNCII COMERCIALE este emisă de o sucursală și se referă la o cerere făcută la 07.01.2008 și nicidecum în 2009, având la bază activitatea din 2007 - 2008 reclamantei.
Totodată, BCR SA a depus la dosar practică judiciară în sprijinul apelului său.
Interpelată fiind de către instanța de control judiciar, intimata reclamantă a formulat precizări ale prejudiciului pretins în cauză.
Astfel, la data de 3 decembrie 2009, - EXPORT SRL Saa rătat că prejudiciul pretins în cauză se compune din: 1) 250 000 lei valoare împrumut neacordat de, 2) 400 000 lei împrumut neacordat de BANCA SUCURSALA S și 3) credit restant calculat potrivit actului adițional la contractul de credit 150/2005, perfectat în 29.10.2008, pentru noiembrie 2008 și februarie 2009, plus dobânzile restante și dobânzile penalizatoare. Se adaugă restul ratelor lunare restante începând cu mai 2009. Intimata reclamantă a arătat, de asemenea, că se impune efectuarea unui raport de expertiză pentru calculul sumelor de la pct. 3), cerere asupra căreia a revenit cu prilejul dezbaterii pe fond a apelului.
În aceeași ședință, din 3 decembrie 2009, intimata reclamantă a invocat inadmisibilitatea apelului, susținând că la fond a stat în proces BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ERSTE BANK SA - SUCURSALA O, astfel încât apelul promovat de BCR SA este declarat de o persoană care nu a făcut o cerere de intervenție în cauză.
La data de 21.01.2010, intimata reclamantă a formulat o completare, susținând că sumelor deja arătate li se adaugă 290 291,84 lei conform unui număr de 10 bilete la ordin emise de - EXPORT SRL către - SRL girate de aceasta din urmă în favoarea BANK SA SUCURSALA Neputând contracta împrumuturi urmare a mențiunii eronate din arhiva electronică, aceste bilete nu au putut fi onorate la scadență, astfel încât există 10 litigii inițiate de BANK SA.
La data de 19.01.2010, apelanta pârâtă BCR SA a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității apelului și respingerea probei cu expertiză, iar la 17.02.2010 a solicitat și respingerea cererii noi, formulate direct în apel, pentru suma de 290 291,84 lei.
S-au depus la dosar mai multe decizii de speță referitoare la calitatea, respectiv capacitatea procesuală a băncii în raport cu sucursala, ca entitate fără personalitate juridică.
Curtea reține că în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept și că excepția inadmisibilității apelului, invocată în cauză, este nefondată.
Potrivit regulamentului său de funcționare, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA face parte din ERSTE BANK și este persoană juridică română. Activitatea saretaileste asigurată prin unități bancare organizate sub formă de sedii secundare fără personalitate juridică, denumite sucursale județene / sucursale / agenții.
Banca este reprezentată în fața instanțelor de judecată de biroul litigii din cadrul departamentului procedurilor legale din Direcția Juridică a administrației centrale a băncii.
În speță, Curtea constată că prin acțiune a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă, persoana juridică "BCR ERSTE BANK SA, prin BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ O - S", a stat în proces BCR SA prin Direcția Juridică - Biroul instanțe și proceduri judiciare, care a formulat apărări pentru sucursala sa lipsită de personalitate, iar hotărârea s-a pronunțat față de BCR ERSTE BANK SA - SUCURSALA
Ca urmare, în cauză nu au fost chemate în judecată și nu s-au apărat două entități: societatea cu personalitate juridică și sucursala fără personalitate, ci BCR SA prin Direcția Juridică pentru SUCURSALA JUDEȚEANĂ
În consecință, BCR SA a fost parte la fond și, prin urmare, are calitate procesuală activă în apel, astfel încât excepția inadmisibilității apelului este nefondată.
Pentru aceleași motive, nu pot fi primite nici criticile referitoare la lipsa capacității de folosință a sucursalei și la lipsa calității procesuale pasive a BCR SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ
Referitor la cerințele prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă, Curtea reține ca obligatorie concilierea prealabilă în litigiile patrimoniale. și practica judiciară au statuat, însă, că normele referitoare la forma, condițiile și termenele prevăzute de lege pentru realizarea acestei proceduri nu sunt imperative. Ca urmare, în speță se apreciază ca fiind îndeplinită procedura de conciliere.
Chiar dacă intimata reclamantă a notificat băncii convocarea în vederea concilierii directe doar cu privire la capătul principal de cerere, referitor la radierea mențiunilor din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobile privind gajul asupra conturilor și subconturilor viitoare de la alte bănci (fila 40 din dosarul de fond) procedura prealabilă este îndeplinită, deoarece capătul de cerere în pretenții este secundar față de petitul referitor la radierea mențiunilor pretins păgubitoare.
Pe fond, Curtea reține că, așa cum a susținut apelanta BCR SA, gajul general, ca drept al creditorilor asupra patrimoniului debitorului lor, există, nu este înlăturat și nu se confundă cu garanția reală mobiliară constituită printr-un contract de gaj, ce conferă creditorului garantat un drept prioritar de a-și satisface creanța (art. 9 alin. 2 din Titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr.99/1999), precum și dreptul de a intra în posesie sau de a reține bunul supus garanției (art. 11).
Altfel spus, asupra conturilor și subconturilor viitoare există dreptul de gaj general al tuturor creditorilor ai - EXPORT SRL, în conformitate cu dispozițiile art. 1718 Cod civil, și numai asupra conturilor -B 3800 0002 2981 000, -- - deschis de garantul împrumutat la BRD GENERALE, -R 0000 0600 0608 3088 deschis de garantul împrumutat la BANK SA, respectiv -B- EUR deschis de garantul împrumutat la banca BCR SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ O există garanții reale mobiliare constituite prin contractele de gaj nr. 385/A 2005 și 385/ 2005 (aflate la filele nr. 85 și 87 din dosarul de fond).
Garanția poate avea ca obiect, potrivit art. 10 alin. 3 din același act normativ, un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. Conform dispozițiilor art. 16 alin. 1, contractul de garanție reală trebuie să conțină o descriere a bunului afectat garanției. Bunul afectat garanției poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generică "toate bunurile mobile prezente și viitoare". Toate bunurile mobile reprezintă o descriere suficientă. Dacă, însă, bunul afectat garanției constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct.
a contrario, conturile bancare neindividualizate în mod distinct nu sunt afectate de garanția reală mobiliară constituită în favoarea băncii, ci supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor, astfel încât și publicitatea prin Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobile trebuia făcută numai cu privire la conturile individualizate de către părți în cele două contracte de gaj.
În consecință, clauza prevăzută de părți în art. 8 alin. 2 din contractele de gaj, conform căreia împrumutatul se angajează ferm să deruleze prin conturile și subconturile precizate la pct. 2 (adică cele afectate de garanție), în totalitate, încasările rezultate din activități desfășurate în mod curent și să nu deschidă alte conturi curente și/sau subconturi la alte bănci până la stingerea integrală a obligațiilor asumate prin contractul de credit nr. 385/2005, nu echivalează cu o garanție generală și indistinctă asupra conturilor viitoare. Clauza prevede pur și simplu o obligație asumată de împrumutat de a nu deschide alte conturi și subconturi, a cărei eventuală încălcare poate da naștere unei răspunderi contractuale a - EXPORT SRL.
Este neîndoielnic faptul că - EXPORT SRL a fost prejudiciată prin aceea că nu a putut încheia alte contracte de împrumut, dar cauza acestui prejudiciu nu este fapta băncii, ci chiar obligația sa, asumată prin contractul încheiat cu Sa - SUCURSALA
Ca urmare, în speță există o faptă juridică ilicită a BCR SA - SUCURSALA O, constând în înregistrarea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobile a unei garanții inexistente asupra conturilor și subconturilor viitoare, numai că nu se poate aprecia că prin aceasta s-a produs - EXPORT SRL paguba constând în imposibilitatea contractării unor noi împrumuturi, deoarece chiar împrumutatul s-a angajat să nu deschidă alte conturi în afara celor afectate de garanție, astfel încât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii băncii.
În aceste condiții, Curtea constată că nu se mai justifică analiza referitoare la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.112 alin.1 pct.3 sub sancțiunea nulității, conform art.133 alin.1 Cod procedură civilă.
Oricum, prejudiciul - EXPORT SRL nu se poate raporta la contravaloarea unor împrumuturi, pentru că astfel de sume nu sunt susceptibile de mărire sau întregire a patrimoniului, ci împrumutate și supuse restituirii, iar emiterea de bilete la ordin fără a avea acoperire în disponibilul în cont și consecințele acestei fapte interzise de lege sunt exclusiv imputabile emitentului.
Prin urmare, chiar dacă s-ar fi dovedit vinovăția băncii și raportul de cauzalitate dintre fapta sa ilicită și paguba suferită de victimă, prejudiciul nu ar fi putut fi constituit decât din beneficiul nerealizat prin imposibilitatea încheierii unor alte contracte de împrumut sau unor contracte referitoare la activitatea sa curentă, de exemplu prin imposibilitatea onorării unor comenzi. Astfel de pagube ar fi trebuit cerute în mod explicit și, totodată, dovedite.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite apelul și, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în parte sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere în pretenții ca nefondat.
Se va menține soluția de admitere a capătului de acțiune referitor la modificarea mențiunilor cuprinse în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Se va dispune modificarea corespunzătoare a cuantumului cheltuielilor de judecată, astfel încât va fi obligată pârâta către reclamantă la 15 011 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond, iar intimata reclamantă către apelanta pârâtă la 5374 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel. Se vor compensa aceste obligații și, în consecință, apelanta pârâtă va plăti către intimata reclamantă diferența de 9 637 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității apelului, ca nefondată.
Admite apelul declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 719/26 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - EXPORT SRL, cu sediul în S,-, jud.
Schimbă sentința în parte, în sensul că respinge capătul de cerere în pretenții ca nefondat.
Menține soluția de admitere a capătului de acțiune referitor la modificarea mențiunilor cuprinse în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliar.
Obligă pârâta către reclamantă la 15011 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Obligă intimata reclamantă către apelanta pârâtă la 5374 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Compensează aceste obligații și, în consecință, apelanta pârâtă va plăti către intimata reclamantă diferența de 9637 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2010.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
03 martie 2010
Red. / 4 ex.
Tehnored. / 09.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu
