Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/COM
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial promovat de apelantul reclamant - cu domiciliul procesual ales la av. - situat în C, bd. - nr.67, -.1,.2, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 3012/COM din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL - cu sediul social în C, bd.- nr.66, județul C și - domiciliat în B, sector 2,-,. 9,. E,.8,.264, județul C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul reclamant avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila ), pentru intimatul pârât răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul pârât SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează că apelul este declarat în termenul legal și netimbrat.
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței -/07.04.2009, timbru judiciar de 0,15 lei și împuternicire avocațială. Depune motive de apel, comunicând un exemplar apărătorului intimatului pârât.
Avocat, pentru intimatul pârât, solicită amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință motivele de apel.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului pârât să ia la cunoștință motivele de apel și pregătirea apărării, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reapelarea cauzei făcută în ședința publică se prezintă pentru apelantul reclamant avocat -, pentru intimatul pârât răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul pârât SC SRL.
Întrebați fiind, pe rând apărătorii apelantului și ai intimatului pârât precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat, probe de administrat.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru asupra apelului.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Învederează că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâților să convoace adunarea generală a asociaților în vederea aprobării situațiilor financiare anuale, să întocmească și să depună la registrul comerțului situațiile financiare anuale și la plata daunelor cominatorii pentru neîndeplinirea obligațiilor; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că acțiunea este admisibilă prin prisma textelor de lege invocate în cererea de chemare în judecată și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 155 din Legea nr.31/1990, sens în care solicită admiterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Apreciază ca nefondate motivele de apel formulate de reclamant, arătând că Legea nr.31/1990 este uniformă în ce privește societatea în sine și asociații și nu se pot face derogări de la lege.
În referire la dispozițiile art.201 din Legea nr.31/1990 învederează că aceasta este o normă procedurală cu caracter de îndrumare în vederea depunerii și publicării situațiilor financiare anuale, apelantul reclamant neputând solicita în baza acestui temei legal obligarea pârâților la întocmirea situațiilor financiare.
Mai arată că, instanța de fond, constatând că apelantul reclamant deține numai două părți sociale, cota sa de participare la capitatul social fiind inferioară celei impuse de lege, corect a reținut că reclamantul nu are calitate procesual activă în cererea de obligare la convocarea adunării generale și la plata daunelor cominatorii. Solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse în dosarul de fond. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.11.2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții SC "" SRL și solicitând să se dispună: obligarea pârâților la convocarea adunării generale a asociaților, în vederea aprobării situațiilor financiare anuale; obligarea pârâților la întocmirea situațiilor financiare anuale, specifice societăților pe acțiuni și la depunerea acestora la registrul comerțului și la administrația financiară; obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea fiecărei obligații și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut în esență, că în urma unor neînțelegeri generate de încheierea unui contract de închiriere a unui activ deținut de SC""SRL către SC" "SRL, ceilalți asociați ai societății pârâte au hotărât vânzarea activului către SC" "SRL. Întrucât se urmărește dizolvarea SC""SRL, cu consecința rezilierii contractului de închiriere, reclamantul a promovat acțiunea ce vizează apărarea drepturilor sale, în calitate de asociat al SC""SRL.
A susținut reclamantul că reaua-credință și conflictul de interese în care se află asociatul sunt evidente, întrucât acesta cumulează calitatea de administrator atât la SC""SRL cât și la SC" " SRL. Deși a fost notificat în vederea convocării adunării generale, pentru a se aproba și a se depune situațiile financiare anuale, pârâtul a refuzat să prezinte un punct de vedere.
În drept, au fost invocate prevederile art.73 lit.e, art.160, art.195, art.201 din Legea nr.31/1990; art.1073-1075 Cod civil.
Prin încheierea pronunțată la data de 28 mai 2008, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul în ceea ce privește cererea de obligare la convocarea adunării generale a asociaților și la plata de daune cominatorii pentru întârzierea în executarea acestei prestații și au fost respinse aceste capete de cerere ca fiind introduse de o persoană fără calitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cât și cea prematurității acțiunii vizează capătul de cerere privind obligarea pârâților la convocarea adunării generale și capătul de cerere accesoriu referitor la plata daunelor cominatorii pentru întârzierea în executarea acestei obligații
Analizând cu prioritate lipsa calității procesuale active, a reținut că art.195 din Legea nr.31/1990, indicat ca temei de drept al primului capăt de cerere dispune, în alineatul 1, că administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților, la sediul social cel puțin o dată pe an sau de câte ori este nevoie, iar conform alineatului 2 al aceluiași articol, un asociat sau un număr de asociați ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social va putea cere convocarea adunării generale.
Astfel cum s-a statuat în doctrină, în privința convocării adunării generale a asociaților, la societatea cu răspundere limitată legea nu oferă soluția pentru ipoteza în care administratorii refuză îndeplinirea obligației de convocare, chiar și atunci când le-a fost adresată cererea asociaților îndreptățiți în acest sens. Dacă legiuitorul nu dă asociaților arătați la alin.2 al art.195 dreptul de a convoca adunarea generală, ci numai dreptul de a cere convocarea, singura cale deschisă - în ipoteza refuzului administratorului sau administratorilor - este aceea a acțiunii în justiție.
În raport de reglementarea art.195, legitimarea procesuală activă, într-o astfel de acțiune, aparține asociatului sau asociaților care reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social. Cum reclamantul deține un număr de două părți sociale din cele 20 în care se divide capitalul social al SC "" SRL, cota sa de participare la capital este inferioară celei impuse de lege, acesta nu are calitate procesuală activă în cererea de obligare a pârâților la convocarea adunării și, deopotrivă, în cererea accesorie de plată a daunelor cominatorii.
La data de 25.06.2008, pârâtul a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii restrânse,cu motivarea că prin dispozițiile art.201 alin.1 din Legea nr.31/1990, legiuitorul a urmărit să reglementeze un regim de similitudine între societatea cu răspundere limitată și societatea pe acțiuni, atât cu privire la întocmirea situațiilor financiare, cât și cu referire la procedura de adoptare, depunere și efectuare a publicității legale. A susținut că reclamantul nu putea solicita, pe acest temei, obligarea pârâților la întocmirea situațiilor financiare, acesta având la dispoziție acțiunea în răspundere contra administratorilor, prevăzută de art.155 din Legea nr.31/1990 modificată.
Prin Sentința civilă nr.3012/COM pronunțată la 7.10.2008, Tribunalul Constanțaa admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute de acest act normativ.
Raportul juridic dintre societate și administrator fiind unul contractual, de mandat, reclamantul asociat nu se poate substitui celei dintâi pentru a solicita îndatorarea administratorului la îndeplinirea unei obligații ce îi incumbă în această calitate.
Din coroborarea dispozițiilor art.73, ale art.155 și art.1551din Legea nr.31/1990, rezultă că tragerea la răspundere a administratorului pentru încălcarea îndatoririlor sale se realizează după o procedură specială, pe calea unei acțiuni în despăgubiri, pusă la dispoziția adunării generale sau acționarilor (asociaților) care dețin cel puțin 5% din capitalul social.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
A susținut apelantul reclamant că acțiunea sa este admisibilă prin prisma textelor de lege invocate, el având posibilitatea să se adreseze instanței de judecată cu o acțiune în obligația de a face, obligație intuitu personae, întrucât justifică această calitate cât și interes prin prisma calității de asociat, chiar dacă nu deține numărul de părți sociale necesare în vederea convocării adunării generale.
A mai arătat apelantul că are posibilitatea să solicite obligarea administratorului la convocarea adunărilor generale prevăzute de lege, iar instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul a chemat în judecată nu numai persoana fizică ce îndeplinește calitatea de administrator, respectiv pe, ci și pe SC SRL, ceea ce face ca acțiunea să fie admisibilă.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, prin criticile formulate, apelantul a atacat atât sentința nr.3012/COM/2008 prin care s-au respins ca inadmisibile capetele de cerere privind obligarea pârâților la întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în executarea acestei obligații, dar și încheierea din 28.05.2008 prin care s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâților SC SRL și la convocarea adunării generale a asociaților și la plata de daune cominatorii pentru întârzierea în executarea acestei prestații.
Apelantul a susținut, în esență, că justifică, prin prisma calității sale de asociat, atât calitate procesuală activă cât și interes în formularea acțiunii, iar acțiunea sa este admisibilă întrucât se îndreaptă nu numai împotriva pârâtului administrator, ci și împotriva societății.
Se reține că dispozițiile art.195 alin.2 din Legea nr.31/1990 stabilesc în mod clar, fără posibilitate de interpretare, că dreptul de a solicita convocarea adunării generale nu aparține oricărui asociat, ci doar acelui asociat care deține cel puțin o pătrime din capitalul social, condiție pe care reclamantul nu o îndeplinește. Chiar dacă acesta afirmă un anume interes în solicitarea de convocare a adunării generale, acest interes nu este suficient pentru a justifica legitimitatea sa procesuală în cauză.
De asemenea, în ceea ce privește obligarea pârâților la întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale, reclamantul a invocat disp. art. 201 din Legea nr.31/1990 potrivit cu care "Situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni. În urma aprobării lor de către adunarea generală a asociaților, administratorii vor depune la registrul comerțului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situațiilor financiare anuale, în conformitate cu prevederileLegii contabilității nr. 82/1991, republicată, spre a fi publicate în conformitate cuart.185."
Ori, dispozițiile menționate nu arată decât în ce modalitate se întocmesc, se aprobă și se supun publicității situațiile financiare anuale. Un astfel de temei legal nu conferă asociatului dreptul de a solicita obligarea administratorului social sau a societății la întocmirea și depunerea situațiilor financiare.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, raporturile dintre societate și administrator sunt guvernate de regulile mandatului, iar răspunderea administratorului îmbracă forma unei acțiuni în despăgubiri pusă la dispoziția adunării generale sau a asociaților ce dețin cel puțin 5% din capitalul social. Într-o atare situație, reclamantul, în calitate de asociat, nu se poate substitui societății în raporturile acesteia cu administratorul social.
De asemenea, Curtea apreciază că asociatul nu are nici posibilitatea legală de a solicita obligarea societății la îndeplinirea unor acte ce cad în sarcina administratorului acesteia.
Este adevărat că în raporturile cu societatea, ca entitate cu personalitate și patrimoniu distincte față de cele ale asociaților, asociații au pe lângă drepturi de natură patrimonială și o serie de drepturi cu caracter nepatrimonial, respectiv: dreptul de a participa la adunarea generală, dreptul de vot, dreptul de informare, dreptul de a cere convocarea adunării generale, dreptul de a exercita acțiunea în răspundere, dreptul de a se retrage din societate. Legea nu prevede, însă, dreptul asociatului minoritar de a obține prin intermediul instanței de judecată o anumită conduită din partea societății, conduită ce nu se poate subsuma principiului majorității. O astfel de cale pusă la dispoziția asociatului minoritar ar fi total contrară normelor dreptului societar deoarece principiul majorității impune ca minoritatea să se supună hotărârilor majorității, fapt asumat de reclamant la momentul la care a dobândit calitatea de asociat. Într-o atare situație, reclamantul nu are deschisă calea acțiunii în justiție împotriva societății, afectarea intereselor și drepturilor individuale ale reclamantului nefiind suficientă pentru a justifica un astfel de demers.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelant sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare în baza art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de apelantul reclamant - cu domiciliul procesual ales la av. - situat în C, bd. - nr.67, -.1,.2, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 3012/COM din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL - cu sediul social în C, bd.- nr.66, județul C și - domiciliat în B, sector 2,-,. 9,. E,.8,.264, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond: Th.Th.
Red.dec.jud.
5 ex/14.02.2009
Emis 3 comunicări/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
